| Constantin Pantazi | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Călărași,România |
| Decedat | (69 de ani)[1] Râmnicu Sărat,Regiunea Ploiești,România |
| Cetățenie |  Regatul României România |
| Ocupație | militar[*] |
| Activitate | |
| Ramura | infanterie |
| Gradul | general |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Mondial |
Modificădate / text  | |
Constantin Pantazi (n.26 august1888,Călărași – d.23 ianuarie1958,Râmnicu Sărat) a fost ungeneral de armatăromân șiministru al apărării în perioada23 ianuarie1942 -23 august1944. A fost unul din cei mai fideli adepți ai ex-generaluluiIon Antonescu. Pentrucrime de război a fost degradat și condamnat la moarte, condamnare care a fost comutată în închisoare pe viață.
S-a distins înBătălia de la Oituz (1917), din anul 1917 și a fost decorat cuOrdinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum și-a condus compania dinRegimentul de Vânători de Munte.
La data de 8 iunie 1940 a fost înaintat la gradul degeneral de divizie.[3]
Devenit Conducător al Statului Român înGuvernul național-legionar,Ion Antonescu l-a numit pe Pantazi la 7 septembrie 1940 subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale[4] și reconfirmat la 14 septembrie 1940 ca subsecretar de stat pe lângă Departamentul Apărării Naționale, pentru Armată.[5]
La 22 septembrie 1941, după moartea într-un accident a gen.Alexandru Ioanițiu, gen. de corp de armată adjutantIosif Iacobici a fost eliberat din funcția de ministru al apărării naționale și numit șef al Marelui Stat Major și al Marelui Cartier General al trupelor de operațiuni.[6] Conducerea Ministerului Apărării Naționale a fost preluată interimar în aceeași zi de mareșalul Antonescu,[7] care i-a delegat generalului de divizie Constantin Pantazi, subsecretar de Stat la Departamentul Apărării Naționale pentru Armata de Uscat, conducerea ministerului și atribuțiile plenipotente de a semna „toate decretele privitoare la numiri de persoane, precum și pe acele privitoare la materii urgente” pe tot timpul lipsei sale.[8]
La 22 ianuarie 1942 Pantazi a fost numit ministru secretar de stat al apărării naționale.[9]
Pantazi a fost arestat la23 august1944, judecat în „lotulAntonescu” și trecut din oficiu în poziția de retragere, alături de mareșalul Antonescu și de alți comandanți militari cu rang înalt ai regimului antonescian, care au fost acuzați că „prin activitatea lor în funcțiunile sau comenzile ce au avut, au sprijinit conducerea politico-militară a Mareșalului Antonescu Ioan, contribuind astfel la dezastrul Armatei”, prin decretul nr. 312 din 6 februarie 1945.[10] În1946,Tribunalul Poporului dinBucurești l-a condamnat la moarte, pentrucrime de război. PremierulPetru Groza i-a comutat pedeapsa cu moartea în muncă silnică pe viață, în timp ce Pantazi era dus spre locul de execuție[1]Arhivat în, laWayback Machine..
Primul ministru Groza și ministrul de justițieLucrețiu Pătrășcanu au semnat decretul la1 iunie1946 și l-au înaintat, pentru contrasemnare,Regelui Mihai I.[2]Arhivat în, laWayback Machine.
Constantin Pantazi a murit în1958 înpenitenciarul de la Râmnicu Sărat.
Ordinul „Steaua României” în gradul de Comandor (8 iunie 1940)[11]
Ordinul „Coroana României” în gradul de Mare Cruce (7 noiembrie 1941)[12]
Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III,16 octombrie1916[2]:p. 104| Predecesor: MareșalIon Antonescu | Ministrul Apărării Naționale 23 ianuarie1942 –23 august1944 | Succesor: GeneralIoan Mihail Racoviță |
