Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Constantin Brâncuși (n.,Hobița,România – d.,Paris,Franța) a fost unsculptorromân cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum alAcademiei Române. Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără semne diacritice,Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare alelimbii franceze.
Născut la 19 februarie 1876, laHobița, Gorj, Constantin era al șaselea copil al lui Radu Nicolae Brâncuși (1833-1885) și Maria Brâncuși (1851-1919). Prima clasă primară a făcut-o laPeștișani, apoi a continuat școala laBrădiceni. Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi.
ÎnCraiova, în timp ce lucra caucenic, își face cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea uneiviori din materiale găsite în prăvălie. Găsindu-se că ar fi de cuviință să dezvolte aceste abilități, el s-a înscris cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova[19].
După ce a urmat Școala de Arte și Meserii înCraiova (1894 -1898) vine laBucurești unde absolvește Școala Națională de Arte Frumoase în1902. În timpul studenției, chiar în primul an, în 1898, lucrarea saBustul lui Vitellius obține „mențiune onorabilă”,Cap al lui Laocoon din1900 obține medalia de bronz, iarStudiu din1901 câștigă medalia de argint. Timp de doi ani, între1900 și1902, cu ajutorul doctoruluiDimitrie Gerota, realizeazăEcorșeu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări face caEcorșeul să fie folosit în școlile românești de medicină, după ce s-au făcut câteva copii;Marcel Duchamp a inclus fotografiaEcorșeului în expoziția organizată la sfârșitul anului1933 la Galeria Brummer dinNew York City.
În1903 primește prima comandă a unui monument public, bustul generalului medicCarol Davila[19], care a fost instalat la Spitalul Militar din București și reprezintă singurul monument public al lui Brâncuși dinBucurești. Acest bust a fost comandat de un consiliu format de fostul său profesor Dimitrie Gerota, pentru a îl ajuta pe Brâncuși să plătească drumul până laParis. Plata pentru monument a fost împărțită în două tranșe, prima jumătate fiind plătită înainte ca să înceapă lucrul, iar a doua tranșă după ce Brâncuși a terminat bustul. Când a terminat lucrarea, aceasta a fost prezentată în fața consiliului, dar recepția a fost nesatisfăcătoare, diferite persoane din consiliu având opinii contrarii despre caracteristicile fizice ale generalului, spre exemplu cerând micșorarea nasului, și de asemenea păreri diferite în legătură cu poziționarea epoleților. Înfuriat de inabilitatea consiliului de a înțelege sculptura, Brâncuși pleacă din sala de ședințe în mirarea tuturor, fără a primi a doua jumătate a banilor necesari plecării sale spreFranța, decizând sa parcurgă drumul către Paris pe jos.[20]
Mai târziu Brâncuși a comentat acest incident astfel:
Ar fi fost o muncă ușoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câțiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva care se înnăscuse în mine și pe care simțeam că crește, an de an și de câțiva în rând, a izbucnit năvalnic și nu am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, fără nici un salut militar spre marea panică și spaimă a doctorului Gerota, de față... și dus am fost, pomenind de mama lor.[20]
În drum spre Paris a trecut mai întâi prin Hobița, unde și-a luat rămas bun de la mama sa. Și-a continuat drumul, oprindu-se înViena pentru o perioadă, timp în care a lucrat la un atelier ca decorator de mobilier. În Viena a început să viziteze muzee cu opere de artă inaccesibile în România. Aici a făcut cunoștință cu sculpturile egiptene care i-au influențat opera mai târziu în viață.[20]
Din Viena a plecat în1904 spreMünchen, dar după șase luni pornește pe jos prinBavaria șiElveția[19] și până laLangres, înFranța. În apropriere de Lunéville, după o ploaie torențială în care este prins, Brâncuși capătă opneumonie infecțioasă și, în stare critică, este primit la un spital de maici. După o perioadă de recuperare gândește că nu mai are puterile și nici timpul necesar pentru a parcurge drumul spreParis pe jos, astfel că ultima bucată a drumului o parcurge cu trenul.
În1905 reușește la concursul de admitere la prestigioasaÉcole Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul luiAntonin Mercié până în1906, când, atingând limita de vârstă, părăsește școala. Refuză să lucreze ca practician în atelierul luiAuguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu crește nimic).
La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuși au constat mai ales din reprezentări clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 și 1907 este caracterizată de o acumulare sensibilă de cunoștințe și îndemânare, dar și de căutarea a diferite soluții de modelare a materialelor. După1905, viziunea artistului a devenit mai clară și mai puternică. Ca o consecință imediată, transformarea structurii operei sale a suferit o evoluție rapidă, astfel încât, începând încă din 1907, reprezentările antropomorfe încep să cedeze locul sculpturilor care îl vor prefigura pe artistul Brâncuși de mai târziu, acela care va urma să intre în conștiința universală.
Constantin Brâncuși a expus pentru prima dată laSociété Nationale des Beaux-Arts și laSalon d'Automne dinParis în1906. Creează în1907 prima versiune aSărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în1940, culminând cuPoarta Sărutului parte aAnsamblului Monumental dinTârgu-Jiu. În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse și intră în contact cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu-se cuGuillaume Apollinaire,Fernand Léger,Amedeo Modigliani,Marcel Duchamp. A început lucrul laRugăciune, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în„Cimitirul Dumbrava” de laBuzău[19]. În1909 revine pentru scurt timp în România și participă la „Expoziția oficială de pictură, sculptură și arhitectură”. Juriul Expoziției, prezidat deSpiru Haret acordă premiul IIex aequo lui Brâncuși, Paciurea, Steriadi, Petrașcu, Theodorescu-Sion. Colecționarul de artăAnastase Simu îi cumpără sculpturaSomnul iar bustul în ghips al pictoruluiNicolae Dărăscu este achiziționat de Ministerul Instrucțiunii Publice.
Până în1914, participă cu regularitate la expoziții colective dinParis șiBucurești, inaugurând ciclurilePăsări Măiestre,Muza adormită,Domnișoara Pogany.
În1914, Brâncuși deschide prima expoziție înStatele Unite ale Americii laPhoto Secession Gallery dinNew York City, care provoacă o enormă senzație. Colecționarul americanJohn Quin îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existență materială prielnică creației artistice. În același an, ministrul de interne al României respinge proiectul monumentului luiSpiru Haret comandat cu un an înainte. Brâncuși va păstra lucrarea în atelier și o va intitulaFântâna lui Narcis.
În1915, începe să execute primele lucrări în lemn, printre care2 Cariatide șiFiul risipitor. La Paris, în1919, apare volumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri după lucrări ale lui Brâncuși. Un an mai târziu, participă la expoziția grupării „La Section d'Or” în Franța, la expoziția grupării „Arta română” la invitația luiCamil Ressu în România, la „Festivalul Dada”, unde semnează manifestul intitulatContre Cubisme, contre Dadaiseme. În revistaLittle Review dinNew York apare, în1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncuși, semnat de poetul americanEzra Pound. De altfel, sculptorul avea să realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.
Participă la o mișcare de protest contra luiAndré Breton și în apărarea luiTristan Tzara. La30 noiembrie1924, expune la Prima expoziție internațională a grupării „Contemporanul” din București. Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expoziție personală a sa.
Până în1940, activitatea creatoare a lui Brâncuși se desfășoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclulPasărea în văzduh, ciclulOvoidului precum și sculpturile în lemn datează din această perioadă. În același timp, Brâncuși participă la cele mai importante expoziții colective de sculptură dinStatele Unite ale Americii, Franța,Elveția,Țările de Jos șiAnglia.
În atelierul său dinImpasse Ronsin, în inimaParisului, Brâncuși și-a creat o lume a lui, cu un cadru și o atmosferă românească. Muzeul Național de Artă Modernă dinParis (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuși.
Din cele 214 de desene, guașe, picturi și acuarele catalogate ca fiind ale lui Brâncuși, 64 schițe sunt conținute în cunoscutul carnet de „SCHIȚE C. BRÂNCUȘI”, din anii 1901-1902, pe care l-a dăruit compozitorului Ion Croitoru, înainte de plecarea sculptorului la Paris (astăzi, în parte, deteriorat). Cele din străinătate nu se cunosc îndeajuns.[21]
Carnetul de schițe este prima lucrare a lui Brâncuși după terminarea studiilor, a anilor de studenție la Școala națională de arte frumoase din București.[21] Primele zece desene dintre „Schițe” sunt astfel de studii științifice pe care le urmărea a le reprezenta în „Ecorșeu”: „Studiu pentru Ecorșeu”- vedere posterioară torace”, „Membru inferior drept”, „Craniu uman (profil stâng)”, „Oasele mâinii”, „Studiu de nud”, „Clavicule și omoplat”, „Capul metarcarpianului”, „Os iliac” ș.a.
În România, în epocarealismului socialist, Brâncuși a fost contestat ca unul din reprezentanțiiformalismului burghez cosmopolit. Totuși, în decembrie1956, laMuzeul de Artă al Republicii din București s-a deschis prima expoziție personală Brâncuși dinEuropa.[22] Abia în1964 Brâncuși a fost„redescoperit” înRomânia ca un geniu național și, în consecință,ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cuColoana (recunoștinței) fără sfârșit,Masa tăcerii șiPoarta sărutului a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac și fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.
„Il y a des imbéciles qui définissent mon œuvre comme abstraite, pourtant ce qu'ils qualifient d'abstrait est ce qu'il y a de plus réaliste, ce qui est réel n'est pas l'apparence mais l'idée, l'essence des choses. (Brâncuși[necesită citare])”
„Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.”
CercetătorulDoina Lemny a precizat că artistul român n-a lăsat nici o notă de atelier, cu atât mai mult un testament privind donația pe care ar fi făcut-o statului român și pe care acesta ar fi refuzat-o.[25]
Din1963, au apărut, în mai multe țări, peste 50 de cărți și monografii și mii de studii și articole despre Brâncuși, stabilind în mod definitiv locul lui ca artist genial și chiar ca „unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor” (Jean Cassou). În1937 cunoscutul sculptorHenry Moore scria: „Brâncuși a fost acela care a dat epocii noastre conștiința formei pure”. Mai aproape de noi,Frank Gehry indică cu precizieinfluența pe care marele sculptor român a avut-o asupra sa.
Volumul luiRadu Varia intitulatBrâncuși, unanim considerat drept lucrarea fundamentală consacrată marelui sculptor, a fost publicat mai întâi la New York în 1986 (Rizzoli) și a fost ales cartea anului de bibliotecarii americani și de principalele ziare și publicații dinStatele Unite. Volumul a fost ulterior publicat la Paris în 1989 (Gallimard), și ulterior laTokio în 1993 (New Art Seibu).
Brâncuși a eliberatsculptura de preponderența imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realității, a preconizat exprimarea esenței lucrurilor, a vitalității formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual. În opera sa el a oglindit felul de a gândi lumea alțăranului român. Prin obârșia sa țărănească și-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradițiile, miturile și funcția magică a artei populare românești. Brâncuși a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realității.
Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori aisecolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât și importanța acordată luminii și spațiului sunt trăsăturile caracteristice ale creației lui Brâncuși. Opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen.
În anul 1957, Brâncuși îl cheamă pe arhiepiscopul Teofil, preot la biserica ortodoxă, se spovedește și se împărtășește.[necesită citare]
În data de16 martie1957 Constantin Brâncuși se stinge din viață la ora 2 dimineața, iar la19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse dinParis.
În 1921, Direcția generală a Artelor din Ministerul Cultelor și Artelor, a înaintat tabele cu funcționari ai săi, propuși spre decorare cu ocazia încoronării proiectate pentru acel an. La poziția 31 era înscris sculptorul Constantin Brâncuși cu propunerea „ofițer al Coroanei”.[26]
Serviciile poștale dinRepublica Socialistă România au emis, în1982, la comemorarea a 25 de ani de la moartea sculptorului, o marcă poștală, cu valoarea nominală de [...] lei, care îl reprezintă pe Constantin Brâncuși. În1998 serviciile poștale aleRepublicii Moldova au emis o marcă poștală care reprezintăColoana Infinitului /Coloana fără sfârșit, de laTârgu Jiu; valoarea nominală a mărcii poștale este de 1leu moldovenesc. În 2016, Serviciile poștale dinRomânia au emis o marcă poștală, cu valoarea nominală de 1leu, în seria „Geniu al sculpturii moderne universale”, care are reprodus portretul lui Constantin Brâncuși, din față.
În aprilie1991,Banca Națională a României a emis obancnotă cu valoarea nominală de 500 de lei (ROL), pe aversul căreia era reprezentat Constantin Brâncuși, din față. Pe reversul aceleiași bancnote artistul era reprezentat împreună cu câteva din operele sale. În zona părții albe a bancnotei, privind în zare, privitorul poate vede imaginea din față, a lui Constantin Brâncuși, în filigran.
În decembrie1992, Banca Națională a României a pus în circulație o nouă bancnotă cu valoarea nominală de 500 de lei (ROL), care îl reprezintă pe Constantin Brâncuși privind spre stânga noastră, împreună cu două dintre operele sale. Pe revers, sunt reprezentate alte lucrări ale artistului. În zona părții albe a bancnotei, privind în zare, privitorul poate vedea imaginea din față, a lui Constantin Brâncuși, în filigran. Alte tiraje îl prezintă pe artist, în filigran, privind spre dreapta noastră.
La15 martie2001, la sărbătorirea a 125 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși,Banca Națională a României a pus în circulație, în atenția colecționarilor, o monedă comemorativă deaur cutitlul de 999‰, având valoarea nominală de 5.000 de lei (ROL). Moneda are diametrul de 35 mm și greutatea de 31,103 grame. Marginea monedei este netedă și a fost emisă de calitateproof, într-un tiraj de 500 de exemplare. Pe avers, este reprezentatăColoana infinită. În stânga coloanei, central este reprezentatăstema României sub care este gravat milesimul emisiunii:2001. Denumirea țării emitente,ROMANIA este gravată urmând circular. În dreapta coloanei, pe vertical, sunt așezate valoarea nominală a monedei5000 și denumireaLEI. Pe revers, este reprezentat bustul sculptorului Constantin Brâncuși. Circular, au fost gravate inscripțiaCONSTANTIN BRANCUSI și datele care marchează evenimentul emisiunii1876-2001. În stânga portretului, este reprezentată, în facsmil, semnătura sculptorului.[27]
La data de5 noiembrie2001, cu prilejul sărbătoririi a 125 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși,Banca Națională a Moldovei a pus în circulație, în atenția colecționarilor, o monedă comemorativă deargint cu titlul de 925‰, având valoarea nominală de 50 de lei moldovenești. Pe reversul monedei a fost gravată efigia lui Constantin Brâncuși, spre stânga, anii 1876 - 1957, alături de două dintre sculpturile sale din ansamblul monumental de la Târgu Jiu,Poarta sărutului șiMasa tăcerii; circular, în partea de jos a monedei, este gravat textul:CONSTANTIN BRÂNCUȘI. Moneda este rotundă, are diametrul de 30 mm, greutatea de 16,5 grame, fiind emisă într-un tiraj de 1.000 de exemplare, întregul tiraj fiind de calitateproof.[28]
Cartierul și parcul Constantin Brâncuși din București îi poartă numele.[29]
Diverse străzi din București, Chișinău, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Cluj, Arad, Timișoara, Oradea, Petroșani, Motru, Șelimbăr, unități de învățământ din Satu Mare, Oradea, Cluj, Târgu Mureș, Medgidia, Peștișani (Gorj) îi poartă numele.
RegizorulMick Davis intenționează să realizeze un film biografic despre Brâncuși numit „The Sculptor”[30], iar regizorul britanic Peter Greenaway a declarat în anul 2017 că lucrează la un film intitulat „Walking to Paris“, film ce prezintă drumul lui Brâncuși de la București la Paris în 1903, pe când sculptorul avea 27 de ani.[31]
^Radioromaniacultural.ro,Parametru necunoscut|risto url= ignorat (ajutor);Parametru necunoscut|sq născut la cameliatitle= ignorat (ajutor);Lipsește sau este vid:|title= (ajutor);|access-date= necesită|url= (ajutor)
Zărnescu. Constantin.Civilizația vizuală Brâncuși. Un roman non-convențional închinat istoriei avangardelor. Cluj-Napoca, Editura Napoca Star, ediția a 2-a adăugită, 838 p.,ISBN 978-606-062-271-0
Stănilă, Moni ().Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare. Iași: Polirom.
.JPG)
.JPG)
.jpg)
_(Kazimir_Malevich).jpg)
%2c_cast_stone%2c_plaster%2c_176_x_138_x_70_cm_(69.2_x_54.5_x_27.5_in)%2c_Armory_Show_postcard.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpeg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
