| Constantin Alexandru Rosetti | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | [2] București,Țara Românească | ||
| Decedat | (68 de ani)[2] București,România | ||
| Înmormântat | Cimitirul Bellu | ||
| Părinți | Count Alexandru Ruset[*][3] Elena Obedeanu[*][3] | ||
| Căsătorit cu | Maria Rosetti (din)[1] | ||
| Copii | Vintilă C. A. Rosetti Mircea C. A. Rosetti[*] | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | scriitor jurnalist politician actor ofițer militar sublocotenent ofițer de poliție[*] traducător tipograf[*] om de afaceri | ||
| Limbi vorbite | limba română[4] limba engleză[1] | ||
| Președinte al Camerei Deputaților din România | |||
| În funcție – | |||
| În funcție – | |||
| În funcție – | |||
| Ministru al Afacerilor Interne | |||
| În funcție – | |||
| Prim-ministrul României | |||
| În funcție – | |||
| Deputat al României | |||
| Senator al României | |||
| Primar al Municipiului București | |||
| Partid politic | PNL | ||
| Alma mater | Colegiul Național „Sfântul Sava” din București[1] | ||
| |||
Modificădate / text  | |||
Constantin Alexandru Rosetti (n.,București,Țara Românească – d.,București,România) – deseori numitC. A. Rosetti[5] –, a fost un om politic și publicist român, unul din conducătoriiRevoluției de la 1848 dinȚara Românească și puternic militant al luptei pentruUnirea Principatelor Române.
Constantin Alexandru Rosetti s-a născut în București și a fost fiulspătarului Alexandru Rosetti și al Elenei, născută Obedeanu.
Studiile și le-a făcut laColegiul „Sfântul Sava” din București, unde a avut profesori, printre alții, peEftimie Murgu șiJean Alexandre Vaillant. În 1832 (sau 1833) intră în armată, servind până în august 1836, când a demisionat. "Se apucă de literatură, apoi intră în administrație, fiind șeful poliției din Pitești în 1842, și după aceea în magistratură, fiind procuror la Tribunalul civil din București. Își dădu demisia în 1845."[6]
.jpg)
În 1844 pleacă pentru prima dată la Paris: "Aveam apoi nădejdea că lucrînd 3-4 ani, mă voi întoarce în patria mea, voi străluci eu prin știință și virtute, voi ferici o zi măcar pe muma, voi ridica puțin patria mea și astfel mă voi sfîrși și eu, cu cugetul în pace că mi-am împlinit frumos misia."[7] Este în legătură cu alți prieteni și amici:Ion C. Brătianu, pictorulConstantin Daniel Rosenthal,Vasile Mălinescu, Andronescu,Scarlat Vîrnav. Prin septembrie (început de octombrie) pleacă înapoi în țară, căci îi vin vești cum că mama sa este bolnavă.
După moartea mamei sale (decembrie 1844), pe la jumătatea anului 1845 pleacă din nou la Paris, unde audiază cursurile istoricilor și gânditorilorJules Michelet,Edgar Quinet, și alți reprezentanți ai spiritului revoluționar francez al epocii. Aici, se străduiește, împreună cu moldoveanulScarlat Vârnav, să întărească relațiile dintre studenții valahi și cei moldoveni, uniți în jurul ideilor noi de autodeterminare națională șidreptate socială. În această atmosferă, se înființează, în decembrie 1845,Societatea studenților români din Paris, al cărei scop mărturisit era să-i ajute pe tinerii mai săraci, dar dotați, să facă studii la Paris. Ca președinte al societății este alesIon Ghica, secretar C. A. Rosetti, iar casier Scarlat Vârnav.
Este inițiat în masonerie în 1844, înLoja masonică „Trandafirul Perfectei Tăceri" din Paris, primind toate gradele, până la gradul 18 în 1847, tot în această lojă. În 1848 ia parte la înființarea Lojii bucureștene Lumina. În 1923 numele său a fost acordat unui atelier din București. S-a numărat între puținii masoni români prezentați în „Dicționarul Franc-Masoneriei” realizat sub coordonarea lui Daniel Ligou.[8]
Se întoarce la București în iulie-august 1846, lansându-se în afaceri: deschide împreună cu doi prieteni străini care locuiau în Țara Românească, economistul austriac Erik Winterhalder și britaniculEffingham Grant (viitorul său cumnat) o librărie, iar în noiembrie 1846 cumpără tipografia asociației literare care acoperea activitatea societății secreteFrăția: "Asociațiunea literară a României". În acești ani începe să ia parte din ce în ce mai activă la conducerea comerțului bucureștean.
În 1847 se căsătorește cu Mary Grant, devenită astfelMaria Rosetti, o scoțiano-franțuzoaică, cea care a fost modelul tablouluiRomânia revoluționară pictat deC.D. Rosenthal, prietenul lui Rosetti.[9]. Mary Grant era sora consulului englez la București,Effingham Grant, el însuși căsătorit cu o româncă, Zoia Racoviță, fiica lui Alexandru Racoviță.[10]
În timpul revoluției din 1848 a fost unul din liderii curentului radical al revoluționarilor; a fost secretar al Guvernului provizoriu, prefect de poliție (agă) la București și redactor al ziarului "Pruncul român".
După înfrângerea guvernului revoluționar, face parte din primul lot de exilați, urcați de turci cu două plute în susul Dunării, până la granița cu Austria. De aici pleacă spre Franța prin Ungaria, Croația și Austria. Ajunge la Paris în decembrie 1848[11]. În anii exilului (1848-1857) a contribuit la editarea revistei "România viitoare" și mai ales a revistei "Republica Română", în care a militat pentru unirea principatelor într-un stat democratic.
A revenit în țară în mai 1857. Cu această ocazie, ziarulIsraelitul român a publicat în numărul din 7/19 iunie 1857, sub titlulRusciuk, 11/25 mai 1857, o scrisoare a lui C. A. Rosetti, din care rezultă că la întoarcerea din exil acesta a intrat în țară cupașaport de la ambasadaotomană și cu concursul unor cercurievreiești[12].După revenirea în țară, a editat ziarul liberal-radical "Românul" și a avut un rol de seamă în Adunarea ad-hoc și în alegerea luiAlexandru Ioan Cuza ca domnitor și în Țara Românească. În paginile ziarului "Românul", care a apărut timp de aproape o jumătate de secol, a militat pentru reforme democratice, pentru unitatea națională, pentru independența națională a țării.
A fost unul dintre conducătoriiPartidului Național Liberal, creat în anii1874-1875, dar în1884, intrând în conflict cuIon Brătianu, a organizat o disidență liberală. A susținut cu entuziasm proclamarea independenței țării și participarea României la războiul ruso-turc din 1877-1878. În1858 a pus bazele "Asociației lucrătorilor tipografi din București", al cărui președinte a fost. În1863 a fondatCasa de ajutor reciproc a tipografilor din România alături de Walter Scarlat,Iosif Romanov, Zisu Popa, Mihalache Gălășescu și Petre Ispirescu.
A fost în mai multe rânduri ministru și președinte alCamerei Deputaților. A făcut parte din primul guvern al luiCarol I, fiind pentru câteva luni ministru al "Instrucțiunii publice și Cultelor". A fost de două ori primar al Capitalei. În amintirea revoluționarului român, în București există strada C.A. Rosetti șiPiața C. A. Rosetti, unde troneazăMonumentul lui C. A. Rosetti.
Publicistica lui se caracterizează prin avânt romantic, stil patetic, vibrant. În tinerețe a scris versuri sentimentale și patriotice, a tradus dinByron,Béranger,Lamartine,Hugo.
În 1867 C. A. Rosetti a fost unul dintre membrii fondatori aiSocietății literare române, care a devenit ulteriorAcademia Română.
|title= (ajutor) | LaWikisursă există există texte originale legate de acest articol: |
| Predecesor: Christian Tell | Primar al Bucureștiului (1) ianuarie1871 - martie1871 | Succesor: Scarlat Kretzulescu |
| Predecesor: George Manu | Primar al Bucureștiului (2) aprilie1877 - august1877 | Succesor: Constantin Bosianu (interimar) |
Format:Răsturnarea lui Alexandru Ioan Cuza
.svg)
