Înfonetică, se numescconsoane alveolare aceleconsoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona alveolelor incisivilor superiori; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate dupălocul de articulare.
În funcție de definiția dată noțiunii deloc de articulare o serie de consoane se pot include fie în această clasă, fie în clasaconsoanelor dentale. Astfel cele mai multe lucrări de fonetică alimbilor romanice afirmă că seria de consoane[t],[d],[ʦ][1],[ʣ][1],[s],[z],[r],[l],[n] sînt consoane dentale sau alveolo-dentale. Fonetica modernă tinde să prefere clasificarea lor drept consoane alveolare.
Înlimba română standard există șapte consoane din această categorie:
