Îninformatică,compresia saucomprimareadatelor (înengleză:data compression) reprezintă codificarea unor date astfel încât ele să necesite la stocare înmemoriacalculatoarelor mai puținibiți decât datele inițiale. Scopul este economisirea de resurse, deoarece informația cu volum mai mic ocupă mai puțin spațiu de stocare. De asemenea, se poate transmite mai rapid, folosind o lărgime de bandă mai redusă. Un alt scop mai poate fi șicifrarea informației pentru asigurarea ținerii ei în secret pe timpul transmiterii.
Comparație între un fișier audio necomprimat (WAV) și unul comprimat (MP3)
Pentru această comprimare se utilizează diferite metode denumite „tehnici de codificare” (în engleză:encoding techniques).
Tehnicile de codificare informatică a datelor se bazează pealgoritme speciale; acestea se implementează concret prin crearea deprograme scrise în diverselimbaje de programare.
Tehnicile de codificare evoluează permanent, atingând o eficiență (un grad de compresie) din ce în ce mai înaltă.
La fel de importantă ca și compresia (codificarea) datelor este desigur și decompresia (decodificarea), necesară atunci când datele trebuiesc folosite sau înțelese.
Uneorialgoritmul de codificare și cel de decodificare corespunzător sunt implementate împreună în același modul de program, care atunci, de obicei, se numeștecodec.
Performanțele compresiei pot fi exprimate prin raportul de compresie și rata de compresie.Raportul de compresie este raportul dintre numărul de biți necesar reprezentării datelor înainte și după compresie.Rata de compresie reprezintă numărul mediu de biți necesar reprezentării unui eșantion.[1]
În anumite domenii o pierdere de date relativ mică poate fi tolerată, dacă gradul de comprimare necesar nu se poate atinge altfel; compresia audio și videodigitală, precum și compresia imaginilor suportă o anumită pierdere de date, fără înrăutățirea evidentă a rezultatelor. Compresia cu pierdere de informație, mai este cunoscută și sub numele decompresie ireversibilă.
Se mai numește și metodă de compresie reversibilă sau cu păstrarea biților. La decodificare se obțin exact datele inițiale. Acest gen de codificare este cel mai întâlnit și se aplică în general în situațiile în care refacerea fără eroare este esențială:
