Comitatul Szepes (Zips)
—  comitat al Regatului Ungariei  —
Stemă
Coordonate:49°01′00″N 20°35′00″E ({{PAGENAME}}) / 49.0167°N 20.5833°E
Țară	Regatul Ungariei
Reședință	Levoča
Suprafață
- Total	3,654 km²
Populație (1910)
- Total	172.867 locuitori
- Densitate	47,3 loc./km²
Naționalități	• slovaci -97.077 (56,15%) • germani -38.434 (22,23%) • maghiari -18.658 (10,79%) • ruteni -12.327 (7,13%)
În prezent în	Slovacia,Polonia
Prezență online
Poziția localității Comitatul Szepes (Zips)
Modificădate / text

Comitatul Szepes, cunoscut și caVarmeghia Szepes (înmaghiarăSzepes vármegye, îngermanăKomitat Zips, înlatinăComitatus Scepusiensis, înslovacăSpišská župa), a fost o unitate administrativă aRegatului Ungariei din secolul al XI-lea și până în 1920. În prezent, marea majoritate a teritoriului acestuia se găsește în nord-estulSlovaciei, iar o mică porțiune este în sud-estulPoloniei. Capitala comitatului a fost inițialCetatea Zips, iar din secolul al XIV-lea orașulLevoča (înmaghiarăLőcse, îngermanăLeutschau, înpolonezăLewocza). Din această regiune provingermanii țipțeri, colonizați deadministrația imperială austriacă la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea înMaramureș șiBucovina.

Comitatul Szepes se învecina la nord și nord-vest cu Polonia (în perioada 1772–1918 cuRegatul Galiției și Lodomeriei, teritoriu care aparținea deImperiul Austriac), la vest cuComitatul Liptó (Liptov), la sud cu comitateleGömör-Kishont (Gemer) șiAbaúj-Torna (Abov-Turňa) și la est cuComitatul Șaroș (Šariš).

Teritoriul comitatului se află în nord-estulSlovaciei de astăzi, înMunții Tatra Mare și în regiunea aflată la est. Limita sudică se întindea înMunții Tatra Mică și înMunții Metaliferi Slovaci (înslovacăSlovenské rudohorie), în vest se învecina cucomitatul Liptó (Liptov). RâurilePoprad șiHernád (înslovacăHornád) (numai până laJaklovce) curgeau pe teritoriul comitatului. O mică parte a teritoriului se află din 1918 înPolonia. Suprafața comitatului în 1910 era de 3.654km², incluzând suprafețele de apă.

Comitatul a devenit parte aCehoslovaciei, cu excepția uneifoarte mici porțiuni aflate astăzi în Polonia, dupăPrimul Război Mondial, și este astăzi parte a Slovaciei (și Poloniei).

Teritoriul său era acoperit în mare parte de păduri; la sfârșitul secolului al XIX-lea, peste 42% a suprafeței sale era împădurită.^{[necesită citare]}

Regiunea a fost inițial locuită deslovaci, fiind cucerită de Ungaria în cea de-a doua jumătate a secolului al XI-lea, iar aproximativ 100 de ani mai târziu a fost organizată ca un comitat al Regatului Ungariei (Comitatus Scepusiensis), formă de organizare care a existat în principal până la înființarea Cehoslovaciei în 1918. Până în 1802 a existat la est de orașulPoprad, în partea de sud a comitatului, un mic comitat slovac (care a purtat denumirileParvus comitatus, Sedes superior, Sedes X lanceatorum, „Städte der 10 Lanzenträger“), a cărui origine este necunoscută. Capitala comitatului a fostCastelul Spiš, care a fost construit în secolul al XII-lea. Neoficial din secolul al XIV-lea și oficial din secolul al XVI-lea, până în 1918, capitala comitatului a fost orașulLevoča.

Cele mai multe orașe ale comitatului erau așezări germane (mai ales în așezările miniere din Unterzips), fondate în secolul al XII-lea, când au fost aduși aici, dupăInvazia mongolă în Europa din 1242, de către regii Ungariei specialiști germani și minieri dinSilezia șiGermania Centrală.

Locuitorii comitatului au fondat în secolul al XIII-lea o organizație spirituală proprie,Bruderschaft der 24 königlichen Pfarrer, și în paralel și o organizație politică,Bund der 24 Zipser Städte, condusă de comiți, ai căror membri erau desemnați de judecătorii orașelor. Guvernul federal a primit o administrație autonomă, asemănătoarea cu cea a orașelor regale libere.

Federația celor 24 de orașe a fost desființată în 1412, când regeleSigismund de Luxemburg, din motive financiare (contractarea de împrumuturi pentru războiul împotrivaVeneției), a gajatPoloniei 13 orașe, precum și zona din jurul casteluluiStará Ľubovňa (îngermanăAltlublau, înpolonezăLubowla), care se autoadmninistrau. Teritoriile gajate au continuat să aparțină nominalUngariei, fiind ipotecate numai activitățile economice, în special veniturile fiscale. Orașele ipotecate au formatBund der 13 Zipser Städte, actvitatea lor economică fiind în dezvoltare. Celelalte 11 orașe au formatBund der 11 Zipser Städte, care și-au pierdut poziția economică privilegiată și au căzut după 1465 în dependență față deCastelul Spiš. Ele și-au pierdut importanța economică, pe măsura creșterii importanței celorlalte localități și a înființării de sate, pierzându-și caracterul lor german.

Gajarea orașelor din comitat trebuia să nu dureze o lungă perioadă, după cum era obiceiul, dar a durat 360 ani până la primaîmpărțire a Poloniei din 1772, când orașele au revenit Ungariei. Teritoriul revenit a fost reorganizat în 1778 formal caProvincia celor 16 orașe din Zips. Autoadministrarea orașelor din comitatul Zips a fost desființată în 1876.

La sfârșitulPrimului Război Mondial (1918), teritoriul său a devenit parte componentă a noului statCehoslovacia, nou-înființataPolonie a ocupat și anexat o suprafață de 195 km² din nordul fostului comitat (veziConflictele de frontieră între Polonia și Cehoslovacia (1918-1947)). Celelalte părți ale comitatului (denumite acum de slovaciSpišská župa) au rămas în Cehoslovacia până în 1922, cu atribuții administrative complet diferite de cele din perioada anterioară. În 1923, comitatul Szepes a fost împărțit în regiunile nou-înființate Tatra de Sus(Podtatranská župa) și Cașovia(Košická župa). În 1993,Cehoslovacia s-a divizat din nou, iar Spiš a devenit parte dinSlovacia.

În1891, populația comitatului era de163.291 locuitori, dintre care:

• Slovaci --93.214 (57,08%)
• Germani --44.958 (27,53%)
• Ruteni --17.518 (10,72%)
• Maghiari --4.999 (3,06%)

În1910, populația comitatului era de172.867 locuitori, dintre care:

• Slovaci --97.077 (56,15%)
• Germani --38.434 (22,23%)
• Maghiari --18.658 (10,79%)
• Ruteni --12.327 (7,13%)

La începutul secolului al XV-lea, comitatul a fost subdivizat în treiprocessus. Numărul lor a fost mărit la patru în 1798. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIx-lea, numărul processus-urilor (districtelor) a fost mărit iarăși.

La începutulsecolului al XX-lea, subdiviziunile comitatuluiSzepes erau următoarele:

• Rainer Rudolf, Eduard Ulreich,Fritz Zimmermann:Zipser Land und Leute: Deutsche Siedlungsgeschichte unter der hohen Tatra. Karpatendeutsche Landsmannschaft in Österreich, Wien 1982.

• Comitate istorice ale Ungariei
• Țipțeri

• Articole care necesită citări suplimentare
• Articole Wikipedia cu identificatori VIAF
• Articole Wikipedia cu identificatori WorldCat-VIAF
• Articole Wikipedia cu control de autoritate
• Pagini cu hărți