Acest articol se referă la o țară din America de Sud. Pentru alte sensuri, vedețiColumbia (dezambiguizare).
Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Primele mărturii ale prezenței umane în aceste locuri datează din1450 BC, când era deja semnalată activitate culturală în apropiere de Bogotá actuală. În1000 BC, grupuri de amerindieni dezvoltă un sistem politic "cacicazgos" cu o structură piramidală a puterii, în special cazurile populațiilorMuisca șiChibcha. Se considera cel mai avansat sistem politic în America de Sud, dupăInca.
Spaniolii au explorat litoralul Caraibian în1500 conduși de Rodrigo de Bastidas. În1508Vasco Nuñez de Balboa a început cucerirea teritoriului prin regiuneaUrabá. În 1513 a ieșit laOceanul Pacific, pe care l-a numit „Marea Sudului”. Nuñez a extins dominația spaniolă înPeru șiChile. În1525 a fost fondat primul oraș european înAmerici, Santa María la Antigua del Darién situat pe teritoriul actual al departamentului Choco. Populația era compusă în principal de sutele de triburi Chibchan și Karib, astăzi cunoscuți fiind numițiCaraibi, pe care spaniolii i-au cucerit prin război, în timp ce bolile, exploatarea, și cucerirea în sine a dus la o importantă reducere demografică în rândul indigenilor. În sec. 16 europenii au început să aducă sclavi din Africa. Pentru recunoașterea drepturilor acestora s-a implicat călugărul iezuitPere Claver, ulterior canonizat și declarat patron al Columbiei.
Congresul din Cucuta, Simon Bolivar și Francisco de Paula Santander
De la începutul perioadelor de colonizare și cucerire, au fost câteva mișcări rebele sub dominația spaniolă, majoritatea au fost strivite sau au rămas prea slăbite pentru a schimba situația în general.Ultima rebeliune, care a condus la proclamarea independenței față deSpania, a izbucnit în jurul anului1810. Condusă deSimón Bolívar șiFrancisco de Paula Santander, rebeliunea a culminat victorios în anul1819, când teritoriul Viceregatului Noua Granada a devenit Republica Columbia Mare. A fost organizată ca o confederație cuEcuador,Venezuela șiPanama, care a fost departament al Columbiei până în1903.Diviziunea politică și teritorială internă a dus la separarea statelorVenezuela șiQuito (actualmenteEcuador) în1830. La acea vreme așa-numitul "DepartamentCundinamarca" a adoptat numele "Nueva Granada", nume pe care l-a păstrat până în1856 când a devenit "Confederación Granadina" (Confederația Grenadină). În1863 au fost create "Statele Unite ale Columbiei", uniune statală care a durat până în1886, când țara a fost din nou redenumităRepublica Columbia. Diviziunea internă rămânea puternică, ceea ce a alimentat războaie civile foarte sângeroase. Aceasta a contribuit la separarea, finanțată deStatele Unite, a statuluiPanama în1903. După aceasta s-a instaurat o perioadă de liniște și stabilitate politică.
La sfârșitul anilor1940 a izbucnit o noua revoltă, alimentată de tensiunile crescânde, motivate de asasinarea lideruluiJorge Eliécer Gaitán. Această mișcare este cunoscută în istorie caLa Violencia ("Violența") și a cauzat moartea a aproximativ 200,000 columbieni. În deceniile recente în Columbia au izbucnit noi conflicte alimentate de felurite grupuri de presiune și interes: cartelurile traficanților de droguri, gherilele armate (Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia -Forțele Aramate Revoluționare ale Columbiei F.A.R.C.) și forțele paramilitare (Autodefensas Unidas de Colombia -Autoapărarea Unită a Columbiei A.U.C.), degenerând adesea în conflicte interne sângeroase.În ultimii ani au fost implementate diferite inițiative menite să reducă criminalitatea. În timpul administrației președintelui Andrés Pastrana Arango (1998-2002), s-au dus negocieri cu F.A.R.C. care au avut rezultate parțiale. S-a pus în aplicarePlanul Columbia, cu scopul dublu , de a termina conflictul armat și de a promova o puternică strategie antidrog. În perioada următoare, sub președinția lui Alvaro Uribe, s-au exercitat presiuni asupra grupurilor armate, aceasta având ca efect diminuarea răpirilor și o ameliorare a indicilor privind criminalitatea.
Așezată în nord vestulAmericii de Sud (4 00 N, 72 00 W) și parțial în sudul Americii Centrale. Unica țară din America de Sud care are ieșire la ambele oceane:Atlantic cu 1.760 km șiPacific cu 1.448 km. Hotare: NordMarea Caraibilor (hotar maritim cuJamaica,Haiti șiRepublica Dominicană). Vest cuPanama (225 km) și hotar maritim cuCosta Rica șiGuatemala. Sud cuEcuador (590 km),Peru (1.496 km) șiBrazilia (1.643 km). Est cuBrazilia șiVenezuela (2.050 km).Cu suprafața de 1.138.910 km2 Columbia este a patra țară, ca mărime în America de Sud, dupăBrazilia,Argentina șiPeru și a șaptea înAmerici. Din toată suprafața, pământul ocupă 1.038.700 km² iar apele au 100.210 km².
Vulcanul Nevado de Ruiz
Teritoriul continental e divizat în patru mari regiuni geografice:Anzii (compus din trei lanțuri muntoase: Cordiliera de vest, Cordiliera Centrală și Cordiliera de Est); Partea orientală a țării este caracterizată de terenuri joase și câmpii plane. Această parte e foarte împădurită și brăzdată de multe râuri ca Putumayo, Yapura, Meta, Guaviare, care se revarsă fie în Orinoco, fie înAmazon. Deasupra peisajului tropical tronează vulcani cu piscuri veșnic acoperite de zăpadă, care depășesc chiar și 5.000 de metri. Cel mai înalt vârf din Columbia (Cristóbal Colón, 5.775 m) se află în partea nordică a unui alt masiv,Sierra Nevada de Santa Marta.De asemeni, Columbia deține un arhipelag înMarea Caraibilor (San Andres, Providencia și Santa Catalina) care formează teritoriul departamentului San Andrés și Providencia, și alte insule înOceanul Atlantic șiOceanul Pacific.Clima este caldă pe ambele coaste ale oceanelor, și în câmpiile orientale, în munți temperatura variază în funcție de altitudine: cald (sub 900m.), temperat (900m.-1980m.), rece (1980m. – 3500m.).Anzii Cordilieri pe teritoriul Columbiei se întind din sud-vest, de la hotar cuEcuador până în nord-est, la hotarul cuVenezuela. Masivul Columbian compus din trei cordeliere: Occidentală, Centrală, Orientală, și două vai Magdalena și Cauca, străbătute de râurile cu același nume. Cel mai înalt munte se află însă în câmpia caraibeană, piscul Cristobal Colon (5,775 m) și piscul Simon Bolivar (aceeași înălțime).Partea de est a Columbiei, compusă din savană și păduri tropicale ocupă mai bine de jumătate din suprafața țării.Tradițional sunt considerate cinci regiuni naturaleRegiunea Anzi,Regiunea Caraibe,Regiunea Pacific,Regiunea Orinoco,Regiunea Amazon. Unii oameni includ de asemeneaRegiunea Insulară, separat de regiunile costale (P
Clima este caldă pe ambele coaste ale oceanelor, și în câmpiile orientale, în munți temperatura variază în funcție de altitudine: cald (sub 900m.), temperat (900m.-1980m.), rece (1980m. – 3500m.). Anzii Cordilieri pe teritoriul Columbiei se întind din sudvest, de la hotar cu Ecuador până în nord-est, la hotarul cu Venezuela. Masivul Columbian compus din trei cordeliere: Occidentală, Centrală, Orientală, și două vai Magdalena și Cauca, străbătute de râurile cu același nume. Cel mai înalt munte se află însă în câmpia caraibeană, piscul Cristobal Colon (5,775 m) și piscul Simon Bolivar (aceeași înălțime). Partea de est a Columbiei, compusă din savană și păduri tropicale ocupă mai bine de jumătate din suprafața țării. Tradițional sunt considerate cinci regiuni naturale Regiunea Anzi, Regiunea Caraibe, Regiunea Pacific, Regiunea Orinoco, Regiunea Amazon. Unii oameni includ de asemenea Regiunea Insulară, separat de regiunile costale (Pacific, Caraibe).
Putere legislativă columbiană este compus din două camere, Camera Reprezentanților (spaniolăCámara de Representantes) cu 166 locuri, și camera Senatului (Senado de la República de Colombia) cu 102 locuri. Amblele camere constituieCongresul Republicii Columbia (sau simplu Congres,Congreso de la República de Colombia). Camerele Congresului la rândul lor se divizează în comisii, comitete, și subcomisii, pentru a discuta subiecte concrete. Membrii Congresului sunt aleși prin vot popular, pentru un mandat de 4 ani. De asemenea, columbienii mai aleg deputați in consiliile municipale, și departamentale. Fiecare departament are propriul Congres (Asamblea Departamental), care reprezintă puterea legislativă la nivel departemental. Următorul nivel legislativ este reprezentat de Consiliile Municipale, prezente în toate orașele columbiene. Fiind membru alComunității Sud-Americane a Națiunilor, Columbia are roluri legislative și în această organizație.
Columbia este o republică unde puterea executivă domină structura guvernamentală.Președintele este ales prin vot popular, pentru un mandat de 4 ani, și funcționează atât ca șef de stat, cât și de guvern. Poate exercita 2 mandate consecutive, conform ultimilor amendamente aduse la constituție. Guvernatorii departamentelor, primarii, și alți funcționari executivi, sunt aleși pentru 3 ani, și nu pot fi realeși imediat.
În timpul primului mandat al președinteluiÁlvaro Uribe, începând cu2002 Ministerele au fost restructurate. Președintele a redus birocrația prin fuzionarea mai multor ministere, desemnând Departamentelor Administrative funcții ale ministerelor dispărute. AcumConsiliul Miniștrilor arată în felul următor:
În1990, în Columbia s-au produs reforme substanțiale în justiție, și a început un proces de trecere de la sistemul inchizițional la sistemul acuzatorial. În unele zone, sistemul deja a fost implementat, urmând ca ulterior să fie extins în toată țara. Sistemul juridic este dirijat deCurtea Constituțională, și membrii sunt aleși de Congres din nominații făcuți de Președinte, și alți tribuni de rang înalt.
Conform Constituției din 1991, Columbia este compusă administrativ din 32 departamente, și un district capital, în rang departamental. Fiecare departament este condus de un guvernator ales pe un termen de 4 ani. Departamentele au propriul legislativ, și servicii publice, care emite Ordonanțe obligatorii, în teritoriul său de jurisdicție.[8]
Fiecare departament e constituit din municipalități, conduse de un primar (alcade) ales pe o perioadă de patru ani. La rândul lor municipalitățile sunt compuse din corregimento-uri, conduse de un lider local (corregidor)
Teritoriile indigene, în Columbia, au fost create de comun acord între guvern și comunitățile indigene.[9] Aceste teritorii ocupă, în Columbia o arie de 30 845 231 hectare, și sunt situate preponderent în departamentele Amazonas, Cauca, La Guajara, Guaviare Vaupes, și altele.
După decenii de creștere stabilă a PIB, Columbia a intrat în recesiune în 1999, refacerea a fost îndelungată și dureroasă. Columbia se confruntă cu o cerere internă și externă redusă, și conflicte armate interne serioase. Principalele produse columbiene pentru export petrolul și cafeaua au un viitor incert din cauza diminuării extracției de petrol și prețului mic al cafelei pe piața internațională. În aceste condiții sunt necesare noi explorări petroliere. Balanțele comerciale ale Columbiei ating niveluri record, atât exportul cât și importul. Câteva instituții financiare internaționale au apreciat reformele economice introduse de Uribe, care includ reducerea deficitului sectorului public sub 2,5% din PIB. Datorită politicilor economice guvernamentale în 2003 a fost înregistrată o creștere economică printre cele mai mari în America de Sud. Distribuția pentru activitate economică în 2005 a fost:
Cu o populație ce depășește ușor 43 milioane locuitori, situată a patra, după Statele Unite, Brazilia și Mexic, ca număr al populației.Mișcările migratoare din părțile rurale în cele urbane erau foarte active la mijlocul secolului al XX-lea, dar au scăzut în intensitate. Populația urbană a crescut de la 31% în 1938, la 57% în 1951, ajungând la 70% în 1990. Actual cifra este estimată în jurul a 77%. O treime din orașe au o populație de mai bine de 100.000 locuitori. Nouă departamente estice, care constituie aproximativ 54% din suprafața țării sunt extrem de nepopulată, densitatea fiind sub o persoană/pe kilometru pătrat. Populația totală a Columbiei, conform Raportului Dezvoltării Umane, elaborat de Națiunile Unite, este evaluată că va atinge 52 milioane către anul 2015.
Diversitatea etnică în Columbia este rezultatul interacțiunii dintre indigeni, coloniști spanioli, africani. În prezent distribuția grupurilor etnice are următoare formă,
Cultura Columbiană, formată prin interpătrunderea mai multor culturi, în special cea indigenă și cea spaniolă. Alături ce aceste două straturi culturale importante, au mai exercitat influențe, popoarele caraibiene, africanii, și vecinii de pe continentul Sud-American.[10]
Datorită accesibilității relativ dificile în regiuni s-au dezvoltat anumite subclulturi. Subregiunile culturale ale Columbiei sunt:
"cachacos" (locuitori ai altiplanului).
"paisas" (locuitorii Antioquiei, și Zonei Cafetere).
"llaneros" (locuitorii Villavicencio, și Câmpiilor Orientale).
Muzica tradițională, columbiană prezinză o mixtură de influență africană, indigenă și europeană,spaniolă în special. Formele moderne ale muzicii columbienie sunt influențate de curentele provenite din Statele Untie și Caraibe (în specialCuba, Trinidad și Tobago, Jamaica)
Bambuco este considerat genul național al Columbiei, din motive că a aparținut popoarelor ce locuiau aceste locuri dinaintea perioadei precoloniale.
Columbia s-a dezvoltat prin interpătrunderea culturii spaniole și a sclavilor lor negri. În sec. XIX, sclavia a fost abolită și grupurile etnice s-au contopit mai profund. Stilurile muzicale dominante în acea vreme au fost, bambuco, vallenato și porro. Când valsul a devenit o modă, în sec. XIX, în Columbia a fost inventată o versiune locală numită pasillo.
În anul 1871, în Columbia este fondată Academia Limbii Spaniole în America, prima din America de Sud.[12]
Între anii 1939 și 1940, laBogota, au fost publicate șapte caiete de poezie, care au avut un impact considerabil în țară. "Piedra y Cielo" au fost editate de poetulJorje Rojas.[13] În deceniul următor, Gonzalo Arango a inițiat mișcare nadaismului, ca răspuns al violențelor din acea epocă, infuențat de nihilism și existențialism.[14]
A urmatboom-ul literaturii latinoamericane. Reprezentații columbieni ai acestei epoci suntGabriel García Márquez, premiat cu premiul Nobel pentru O sută de ani de singurătate. Álvaro Mutis, unicul columbian deținător al premiilor Cervantes și Príncipe de Asturias. Alți autori remarcabili suntFernando Vallejo (premiul Rómulo Gallegos) șiGermán Castros Caycedo autorl cel mai vândut în Columbia dupăGabriel García Márquez.[15]
Cultura artelor plastice, în Columbia, are rădăcini adânci, cu origini în preistorie. Cele mai vechi evidențe, în formă de mici statui de aur, care au ajuns până în vremurile noastre, sunt atribuite triburilor Tumaco. Siturile arheologice de pe coasta Pacificului, au furnizat o importantă colecție de artizanat antic. Acestă colecție, lucrată în aur, datează din anul 325 î.e.n., și se află laMuzeul Aurului din Bogotá.
Cultura San Agustin reprezintă un alt aspect al sculpturii indigene, preistorice. Aproximativ între anii 200 î.e.n. și 800 e.n. au fost înălțate centre ceremoniale, sarcofage, și monoliți înalți de piatră. Unele dintre figurile zoomorfe și antropomorfe pot avea până la 5 metri înălțime.
La fel ca și celelalte forme de manifestare culturală, după colonizarea teritoriilor de către spanioli, artele plastice s-au dezvoltat prin joncțiunea culturilor spaniole, indigene, africane.
Artele plastice în Columbia, la momentul independenței nu se deosebeau prea mult față de celelalte colonii. După deschiderea Școlii Naționale de Arte Frumoase, în 1886, începe o formă de academizare a artelor Columbiene. Evenimentul cel mai important pentru artiștii columbieni este Salonul Național al Artiștilor Columbieni.[16]
În arta fotografică,Leo Matiz Espinoza, sa dovedit a fi foarte prodigios, în anul 1949, acesta e recunoscut ca unul dintre cei mai buni zece fotografi ai planetei.[17]
Sportul național al Columbiei estetejo, un sport de echipă care implică lansarea de proiectile pentru a atinge o țintă.[18] Dar dintre toate sporturile din Columbia, fotbalul este cel mai popular. Columbia a fost campioanaCupa Americii 2001, în care a stabilit un nou record, câștigând fiecare meci.
Columbia este un hub pentrupatinatorii cu role. Echipa națională este o putere perenă la Campionatele Mondiale de patinaj viteză cu role.[19] Columbia a fost în mod tradițional foarte bună înciclism și un număr mare de bicicliști columbieni au triumfat în competiții majore de ciclism.[20]
Cele mai importante orașe ale Columbiei sunt considerate cele mai dezvoltate localități în plan politic, economic, industrial, cultural, urbanistic. O rivalitate amicală între câteva orașe ca Medellín, Cali, Pereira și Manizales există, deoarece pretind a fi cei mai buni din zonă, dar clasificarea s-a făcut după nivelul de dezvoltare al mai multor parametri și indici (economie, cultură, educație), din această cauză cele mei importante orașe ale țării au fost clasificate astfel:
Bogotá (2600 metros más cerca de las estrellas – 2600 m mai aproape de stele)
Medellín (La ciudad de la eterna primavera – Orașul eternei primăveri)
Barranquilla (La puerta de oro de Colombia – Poarta de aur a Columbiei)
Cali (La sucursal del cielo – Sucursala cerurilor)
Puteți găsi mai multe informații despreColumbia prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de„proiecte surori”:
1 Stat transcontinental ·2 Din punct de vedere geografic sud-american, dar din punct de vedere istoric este considerat nord-american Țări după continent:Africa·America de Nord·America de Sud·Asia·Europa·Oceania
![Stema Columbiei[*]](/mt/?noimg=&dark=on&url=https%3a%2f%2fro.wikipedia.org%2fwiki%2fFi%25C8%2599ier%3aCoat_of_arms_of_Colombia.svg)
.svg)
_antropomorfo%2c_I-VII_sec%2c_oro_fuso_02.JPG)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
_5th-1st_century_BCE_Hammered_gold.jpg)
.svg)
