Între1585 și1587, diferite grupuri de coloniști dininsulele britanice au fost aduse peinsulaRoanoke în încercarea de a crea o așezare permanentă. Toate aceste grupuri fie au abandonat colonia, fie au dispărut. Ultimul dintre aceste grupuri a dispărut după o perioadă de trei ani de la ultima aprovizionare cu bunurile necesare supraviețuirii, care fuseseră aduse dinAnglia.
Aceste constante încercări nereușite decolonizare, dublate de misterul ce a înconjurat toate disparițiile și/sau abandonările locului, a dus la denumirea coloniei cu apelativul deColonia dispărută, conform nominalizării originale de "The Lost Colony." Principalaipoteză a dispariției coloniștilor a fost absorbirea și asimilarea acestora de către comunitățile locale ale populațiilor indigene. Alte două posibile posibilități ar fi fost masacrarea coloniștilor de cătrespanioli sau de către triburi locale ostile coloniștilor, sau, în sfărșit, o combinație dintre acestea.
O colonie britanică numărând peste 100 de bărbați, femei și copii, fondată în 1587 deWalter Raleigh pe o insulă aflată la intrarea în brațulAlbemarle din dreptul statuluiCarolina de Nord, a dispărut în mai puțin de trei ani lăsând în urmă doar o mărturie incitantă despre soarta ei. Insula Roanoke are o lungime de aproximativ 13 km. și o lățime de 3 km.
O altă încercare eșuată de a fonda o colonie pe insula Roanoke avusese loc în vara anului 1585, la inițiativa luiSir Richard Grenville, un văr al lui Raleigh. Lăsând mai mult de 100 de oameni pe insulă, Grenville plecase în Anglia la sfârșitul lui august promițând că se va întoarce pâna la sărbătorile dePaști din 1586. Coloniștii, aflați sub conducerea guvernatoruluiRalph Lane și numărându-l printre ei pe artistul și cartograful expediției,John White, au explorat împrejurimile în căutare de resurse minerale. În scurt timp însă au avut de înfruntat triburile locale de indieni, iar hrana s-a împuținat. Îngrijorați de întârzierea lui Grenville, coloniștii au profitat de ocazie pentru a se întoarce în Anglia cuSir Francis Drake, care se oprise pe neașteptate pe insulă în iunie 1586, revenind din sud după seria de atacuri îndreptate împotriva coloniilor spaniole din Lumea Nouă. La numai două săptămâni, însă prea târziu, Grenville s-a întors cu provizii și alți 15 coloniști. Aceștia au fost lăsați pe Roanoke pentru a apăra pozițiile până când puteau fi aduse întăriri din Anglia. Misiunea era condusă de John White, numit guvernator al noii colonii ce urma să fie înființată în golfulChesapeake. La 26 aprilie 1587, White a părăsit Anglia dinPortsmouth, împreună cu alți 117 coloniști, de data aceasta incluzând și femei și copii, îmbarcați pe trei vase. Unul dintre pasageri era fiica guvernatorului, Elinor, însărcinată și măritată cu colonistulAnanias Dare. La 22 iulie expediția a ajuns pe Roanoke, de unde White intenționa să-i îmbarce pe cei 15 oameni părăsiți cu un an înainte, pentru a continua apoi drumul spre nord, spre golful Chesapeake, și a întemeia colonia.