„Eu, Ianuarius, am făcut o donație și dedicat 870 depicioare pătrate”
[din acest mozaic].Placă de piatră care poartă inscripția A. D. MCMXXXII (înlatinăAnno Domini1932).
Cifrele romane sunt 7simboluri grafice combinate între ele prin semnele preluate dinalfabetul latin (I,V,X,L,C,D șiM), care reprezintă respectiv numerele 1, 5, 10, 50, 100, 500 și 1.000. Au fost folosite pentru scrierea numerelor în civilizația antică romană.
Un număr scris în cifre romane se citește de la stânga spre dreapta.Valoarea numărului se determină făcând suma valorilor individuale a fiecărui simbol, cu excepția în care unul dintre simboluri precede un simbol de valoare superioară; în acest caz, se scade valoarea primului simbol din valoarea următorului simbol.
Până laromani, civilizațiaetruscă din peninsula Italică a fost cea care a copiat sistemul grecesc de numerațieacrofonic, iar romanii l-au adaptat alfabetului lor: I, Λ, X, ⋔, 8, ⊕ pentru I, V, X, L, C, M.
De la început cifrele romane erau: 1 → I, 10 → X , 100 → C (inițiala cuvântuluicentum), 1.000 → M (inițiala cuvântuluimille). Cifrele V, L și D lipseau. Inițial se foloseau alte simboluri pentru 1.000 - (I), pentru 10.000 - ((I)), iar pentru 100.000 - (((I))).
În sistemul de numerație roman nu există cifra zero.
Până însecolul al XIX-lea, pentru cifra „patru” se folosea în special simbolul aditiv „IIII”, deși simbolul substractiv „IV” se întâlnește deja în manuscrisul „Forme of Cury”, datat cu anul 1390. Forma actuală a cifrei IV corespunzătoare lui patru s-a fixat numai după apariția cărților tipărite.
Ceasuri cu tradiționala înscriere „IIII” în loc de „IV”
Fața unui ceas marca TissotCeas de pe Strada Badenburger, din localitatea germanăBad SalzdetfurthCeas deasupra galeriei Bisericii protestante „Sf. Nicolae” dinHalver
Sesterț emis subAntoninus Pius, în anul159; avers:ANTONINVS AVG PIVS P P TR P XXII, cap laureat spre dreapta; revers: circular:TEMPLVM DIV AVG REST S-C,COS IIII, în centru: statuile DivuluiAugustus & Divei Julia Augusta (Livia) șezând față în față, în templul octostil[3]; este de remarcat indicațiaCOS IIII aflată în exergă.
Cifrele romane apar pemonedele imperiale în indicațiile de titulatură purtată în mai multe rânduri, ca titlul deimperator (exemplu: IMP XII), de putere tribuniciară (exemplu: TR PP II) sau deconsul (exemplu: COS II). Printre aceste notații, formele aditiveIIII șiVIIII sunt cele folosite în mod curent. (Vezi, de exemplu, reversulsesterțului de alături, cu indicațiaCOS IIII și nuCOS IV, privitor la al patrulea consulat al luiAntoninus Pius). Aceasta este notația originară acifrelor romane, formele sustractive, de tipulIV,IX, sunt mai recente și nu sunt folosite pe monedele romane.[4]
Cifre apar și însecolul al IV-lea, precum și în cele următoare, pe reversurile monedelor bătute pentru aniversarea domniei. Și acolo se găsesc notații aditive pentru cifre: o monedă emisă la 30 de ani de domnie a luiConstanțiu al II-lea poartă inscripțiaVOT XXX MULTIS XXXX.[5]
Cifrele utilizate în titulaturi, pe aversul și reversul monedelor romane, precum și pe monumente:
Simbolurile I, X, C pot fi consecutive de maximum trei ori, iar V, L, D doar o dată.
Orice semn pus la dreapta altuia de valoare mai mare sau egală cu el, se adună.
Exemplu: XX = 10 + 10, XII = 10 + 1 + 1
Dacă un simbol mic se află în fața unui simbol mare, atunci cel mic se scade din cel mare. În acest caz, în fața unui simbol mare se poate află doar un singur simbol cu valoare mai mică.
Cifre romane pe fuzelajul navei maritime britaniceCutty Sark, aflat în cartierulGreenwich (Londra)Cifre romane într-un manuscript din secolul al XVI-lea (Bungus, 1584-1585)
Cifrele romane sunt văzute deobicei ca ieșite din uzul modern, dar se mai folosesc ocazional în diverse circumstanțe pentru a sugera importanța, eternitatea sau claritatea unui oarecare subiect:
pentru a clarifica o dată: 10/2/2008 poate însemna 10 februarie 2008 sau 2 octombrie 2008; scriind însă 2/X/2008 se înțelege clar că este vorba de luna octombrie
la listele numerotate cu mai multe nivele, de regulă cel puțin 3 nivele, de exemplu:
Se face prin lărgirea sistemei nepoziționale de calcul a cifrelor romane într-o sistemă pozițională care permite înscrierea oricărei alte valori mai mare de 3.999.Un număr se divizează în mii și se desparte prin spațiu liber. Numărul de mii se înscrie ca o cifră romană obișnuită. Cifra ”0” va avea simbolul literei ”M” (cîte un ”M” pentru fiecare mie: M = 1.000).
Exemplu:
1.000 = I M
1.000.000 = I M M
23 = XXIII
3.000.006 = III M VI = III [ 3 x 1.000² = 3.000.000) + M (0 mii) + VI (6) ]
^Termenuloctostil desemnează un templu grec având opt coloane în fațadă.
^fr Mireille Cébeillac-Gervasoni, Maria Letizia Caldelli, Fausto Zevi,Épigraphie latine Annexe 3 Onomastique et titulature des empereurs, pp. 38-61.
^fr Henry Cohen,Monnaie d'argent de Constance II C337, in„Description historique des monnaies frappées sous l'Empire Romain”, Paris, 1892,Spre lucrare onlineArhivat în, laWayback Machine.
