Chile (pronunțat[tʃi.le], oficialRepublica Chile,[4] înspaniolăRepública de Chile) este o țară dinAmerica de Sud, învecinată cuPeru la nord,Bolivia la nord-est și cuArgentina la est. Este cuprinsă între 17º29'57'S și 56º32'S latitudine sudică. Capitala statului se află laSantiago de Chile (colocvial, numit „Santiago”), cel mai mare oraș. Santiago este situat în Valea Centrală a țării și, din punct de vedere administrativ, face parte dinRegiunea metropolitană Santiago. Deși Santiago este capitala, Congresul Național își ține ședințele în orașulValparaíso.
Chile se întinde de la nord la sud pe o lungime de 4.300 kilometri, dar are o lățime medie de doar 350 km. În Chile se află cel mai secetos deșert din lume,Atacama.
În prezent Chile este cea mai stabilă și prosperă țară dinAmerica de Sud, fiind prima țară din regiune după nivelul dedezvoltare umană,competitivitate, calitatea vieții, stabilitatea politică,globalizare,libertatea economică,corupția scăzută și, de asemenea, nivelul redus de sărăcie. De asemenea, ocupă o poziție fruntașă în libertatea presei și a dezvoltării democratice. Cu toate acestea, prezintă o mare diversitate a veniturilor, măsurată prin indiceleGini.
Nu se știe cu exactitate, care este originea cuvântului Chile, dar sunt câteva ipoteze. Abatele Molina, susținea că numele provine de la denumirea unei păsări în limbamapuche. Conform teoriilor cronicarului spaniol din secolul XVII,Diego de Rosales, denumirea teritoriului provine de la coruperea numelui șefului tribuluipicunche (cacique), numit Tili, care a condus teritoriile văiiAconcagua,în timpulimperiului Inca (sec. XV).
Alte teorii avansează ipoteza că numele ar proveni de la cuvântul mapuche chili, care înseamnă ”unde se termină pământul”, ”adâncul pământul”, sau cuvântul aymara tchili - însemnând zăpadă, sau cuvântul chin înlimba quechua - care înseamnă rece.
Conquistadorii spanioli, pentru prima dată, au auzit acest cuvânt de la Incași și cei câțiva supraviețuitori ai expediției luiDiego de Almagro, care s-a terminat în 1536. Câțiva prizonieri se numeauoamenii Chiliși, în consecință, termenul a fost extins,Almagro numind toatăvalea Mapocho cu acest nume și este citat ca fiind autorul universalizării denumirii.
Primele urme ale populării actualelor teritorii chiliene datează din perioada perioada Pleistocenului aprox. 35.000 î.e.n. pentru situl preistoric Monte Verde I și 15.000 pentru situl Monte Verde II (sfârșitulPleistocenului și începutulHolocenului). Aceasta o demonstrează diverse studii. Teritoriul actual al statului Chile a fost locuit de cătreaborigeni, iar o parte dintre aceștia au trecutMunții Anzi, deplasându-se până înArgentina de astăzi.
În epoca precolumbiană țara era populată de diverse triburi indigene, care se instalaseră pe Cordiliera Andină și pe coasta oceanului Pacific. Zonele din nord Aymara și Atacamienii au început să cultive pământul după modelul Inca, aproximativ în sec. XI (terase cu sisteme de irigație). În sec XV Incașii au intrat în posesia teritoriilor situate până la râul Maule. La sud de Aconcagua, s-au instalat populații semi-nomademapuche. Extrema sudică a țării era populată de diverse triburi, precum:Chonos, Yámanas, Alacalufs și Onas. Peinsula Rapa Nui s-a dezvoltat o cultură polineziană, ajunsă până-n zilele noastre. Mapuche au constituit comunitatea cea mai numeroasă pe teritoriul continental.
Diego de Almagro (1485-1538)Pedro de Valdivia (1500-1553)
Fernando Magellan a fost primul explorator european care a pus piciorul, în1520, pe actualul teritoriu chilian. În1535, conquistadorii încercau să cucerească teritoriile văii Chile, în lupte cu incașii. Expediția luiDiego de Almagro a fost un eșec.Pedro de Valdivia a revenit în 1536, fiind mai convingător decât predecesorul său.Valdivia a fondat o serie de localități, precum Santiago Noii Extremadura,[5] în 12 februarie 1541 și Valdivia - bn 1545[6].
De asemenea, Valdivia a început o laborioasă campanie militară împotriva triburilormapuche. În opera sa,Alonso de Ercilla relatează cu multă pasiune războiul de la Araucana, în 1576. În urma unei insurecții mapuche, în 1553, Pedro de Valdivia moare. Principalele intervenții indigene din sud au loc în 1598 și 1655.
În 1683, sclavagismul este abolit, astfel, deschizându-se calea spre stabilirea unor relații mult mai durabile între coloniști șimapuches.
Pe parcursul unei lungi perioade de timp, fluviul Biobio a fost considerat hotarul între puterea guvernamentală și triburile indigene.
Căpitanatul general Chile (Regatul Chile) era, în acea epocă, colonia extremă sudică a Imperiului Spaniol. Prin poziția sa strategică avea menirea de a proteja strâmtoarea Magellan și de a aproviziona, cu materii prime, vice-regatul Peru.
La 18 septembrie 1810, un grup de creoli, profitând de invaziile napoleoniene înSpania borbonica, a constituit o juntă, pentru a iniția un proces de autodeterminare. Astfel, a început o perioadă istorică cunoscută sub denumireaVechea Patrie, care a durat până la dezastrul de la Rancagua, în 1814, când regaliștii au preluat controlul teritoriului. Soldații independentiști s-au refugiat, în număr de 6514, laMendoza, și, acolo, unindu-se cu trupele provincieiArgentina, în număr de 2600 soldați, au formatarmata Anzilor. Aceasta din urmă a eliberat Chile în bătălia de laChacabuco (12 februarie 1817). În anul următor, independența e declarată, și țara e plasată sub autoritatea luiBernardo O'Higgins, care preia titlul de Comandant Suprem. [6]. Reformele sale, însă, nemulțumesc aristocrația și, în 1823, este nevoit să abdice. În următorii 10 ani, Chile e supusă unei serii de reforme menite să organizeze țara. După o serie de victorii ale conservatorilor, în 1829, începe o perioadă de stabilitate. Datorită constituției din 1833, ministrul Diego Portales devine principalul arhitect al organizării teritoriale.
Treptat, țara începe să-și extindă influența atât în nord, cât și în sud. Economia s-a dezvoltat datorită descoperirii zăcămintelor minerale în Chañarcillo și creșterii schimburilor comerciale realizate în portulValparaíso. Această sursă de prosperitate a produs un conflict cuPeru, pentru supremația maritimă laOceanul Pacific. Formarea confederației întrePeru șiBolivia a fost considerată o amenințare asupra stabilității statului Chilean. Astfel, în 1839, Portales declară război confederației, care se termină cu victoria de laYungay, în 1839, și dizolvarea alianței. În același timp, se extinde în teritoriile sudice ale araucanilor, populând coloniileLlanquihue,Osorno,Valdivia cu etniciGermani.Regiunea Magellan a fost incorporată, în 1843, cu etnicicroați. Și zona Antofagasta a devenit populată.
După 30 ani (1831-1861) de guvernare conservatoare, balanța politică a înclinat spre liberali (stânga politică, în accepție anglofonă). În acest timp creșterea economică a fost foarte puternică, datorită exploatărilor desalpetru, în regiuneaAntofagasta. Aceste resurse au provocat gelozia boliviană, care a revendicat posesiunea teritoriului. Chiar după semnarea a mai multor tratate, părțile nu au găsit o soluție. Astfel, în 14 februarie 1879, Chile ocupă portul Antofagasta, declarând războiBoliviei. La 5 aprilie 1879 are loc bătălia navală de la Iquique.
Peru, stat vecin, a semnat, în secret, un pact cuBolivia, pentru ajutor în caz de război cu Chile și, astfel, începe războiul Pacificului, care se va termina cu victoria chiliană, și ocuparea zonei Antofagasta și regiunilor peruane,Tarapacá,Arica șiTacna. Chile a avut și cuArgentina, probleme similare, cedând o mare parte dinPatagonia și Puna de Atacama. Acest conflict s-a terminat cu războiul de la Arauco și, în 1881, pacificarea Araucaniei . În 1888 a fost întegrată și insulaRapa Nui, mai bine cunoscută civilizației vestice ca insula Paștelui.
Pe plan intern, conflictul politic între președintele statului și Congres degenerează, în 1891, în război civil. Ca urmare a victoriei Congresului, Chile este declarat republică parlamentară.
SenatorulSalvador Allende Gossens, membru al Partidului Socialist Chilian, în fruntea Unității Populare (UP, "Unidad Popular"), câștigă alegerile în 1970.
În urma unei lovituri de stat, care a avut loc pe 11 septembrie 1973, după bombardarea palatului prezidențial, s-a raportat suicidul președintelui Allende. În consecință, generalulAugusto Pinochet Ugarte, a instaurat o dură guvenare militară, preluând, astfel, puterea în stat.
Solul țării este o acumulare de sedimente marine, care au început să fie ridicate încă dinMezozoic, ca urmare a coliziunii dintre placa Nazca și plăcile Americii de Sud, ceea ce a dus la formareaMunțiilor Anzi, care se mai înalță și în prezent. Relieful este format dintr-o depresiune care desparte două lanțuri muntoase. Munții Anzi formează granița naturală cuBolivia șiArgentina împreună cu Vârful Ojos del Sare de 6.891 m, care este și cel mai înalt vulcan activ din lume.
Cel mai arid deșert din lume,Atacama. Litoralul este înalt datorită munților, dar scade brusc în apropiereaOceanului Pacific. Existența unor râuri care traversează teritoriul a permis formarea de văi transversale, iar câmpiile de coastă au început să se extindă și, datorită faptului că sunt largi, au permis formarea orașelor. Pe teritoriul chilian se află șiPatagonia. La est de Cordiliera de Coastă se află zone de câmpie și podiș, mai ales laStrâmtoarea Magellan șiȚara de Foc. Munții Anzi încep să se descompună în Oceanul Pacific, dând naștere unor insule.
Are de lanord lasud o lungime a coastei de 4.270 km, aproape 2.650 mile, dar lățimea medie nu depășește 180km. Arhipelagurile se extind pe coasta sudică a coastei chiliene de la insula Chile până lacapul Horn, punctul cel mai sudic al continentului. Printre aceste arhipelaguri și insule, cele mai importante sunt: arhipelagul Chonos,insula Wellington, porțiunea vestică a Țării de Foc,insulele Juan Fernández,insula Paștelui și insulele estice. Chile, de asemenea, deține o secțiune dinAntarctica.
Suprafața țării este de 756.626 km pătrați sau 292.135 mile pătrate.
Dispunerea țării de la nord la sud pe o lungime considerabilă și apropierea de ocean sunt factorii principali care contribuie la existența multor zone climatice.Munții Anzi influențează masele de aer venite dinspreArgentina, dar și cele dinspreOceanul Pacific. În nordul țării, clima este de deșert, cu puține ploi, iar temperaturile medii anuale sunt de 20 °C. În interiorul țării, temperaturile prezintă oscilații majore, dar fără umiditate, ceea ce a permis amplasarea unor observatoare astronomice. În zonele muntoase temperaturile scad, tot aici găsindu-se stepa chiliană. De la ValeaAconcagua în sud, este prezent un climat asemănător celui mediteraneean.
Chile are patru anotimpuri cu veri călduroase și ierni reci și ploioase. ÎnSantiago de Chile, temperatura medie este de 20 °C. Sudul țării dispune de un climat umed, iar în zona insulară clima este foarte rece, datorită oceanului, iar înInsula Paștelui clima este subtropicală, cu precipitații pe tot parcursul anului.
Echipa chiliană de polo, cu fostul președinteMichelle Bachelet, după ce a câștigat campionatul mondial de specialitate2008
Cu o populație estimată, în2009, la 16 928 873 locuitori și o densitate de 22,18 locuitori/km², Chile ocupă poziția 60 în clasamentul țărilor după populație.
Un studiu arată că aproximativ 52,7 % (8,8 milioane) din populație sunt descendenți dineuropeni[7] și 44 % de origine metisă[7]. Alte studii arată că descendențiieuropoizi s-ar situa între 64 % și 90 % din populația țării[8][9] .
Conform recensământului din2002, 3,2 % din populație s-au declarat indigeni[7].
Spaniolii și bascii (inclusiv bascii francezi) sunt cele mai importante grupuri etnice stabilite în Chile, care alcătuiesc astăzi nucleul societății chiliene. Descendenții chilienilorbasci, sunt estimați la 10% (1.600.000) până la 27% (4.500.000).[10][11][12][13][14]
Grup de coloniști italieni în sudul chilian
Alte grupuri etnice europene au imigrat în Chile începând cu secolul XVIII. În 1848, dinGermania a emigrat spre Chile un important grup, astfel punând bazele comunității germano-chiliene. Aceasta a avut loc cu susținerea guvernului chilian, cu scopul colonizării regiunii de sud a țării. Germanofonii (Elvețieni, Silesieni, Alsacieni și Austrieci) au influențat semnificativ cultura compoziția etnică în sudul țării.Descendenții germani sunt estimați ca fiind de la 500.000 până la 600.000.[15]
Britanicii (Anglia, Scoția) șiirlandeză ating un număr de 700.000 descendenți.[16] Descendențiigreci sunt estimați la un număr situat între 90.000 și 120.000.[17] Cei mai mulți dintre ei trăiesc în zonaSantiago șiAntofagasta. Chile este printre primele cele 5 țări cu cea mai numeroasă diasporă elenă din lume.[18]
DinElveția se mai adaugă un număr de 90.000 de descendenți.[19] Coloniștiifrancezi sunt estimați la 720.000 descendenții.[20] Alte grupuri etnice europene sunt de proveniențăitaliană 600.000 și croată.Croații în Chile sunt estimați la un număr de 380.000 locuitori.[21][22] Pot fi găsite și alte grupuri etnice descendente dinEuropa, dar în număr mai mic. Comunitateapalestiniană din Chile constituie cel mai numeros grup etnic palestinian din afara lumiiarabe.[23][24][25]
Cel mai numeros grup religios al țării este cel al adepțilorBisericii Romano-Catolică. Biserica catolică are un rol major în societatea chiliană, cu 84 la sută, adepți declarați. Deși, oficial, separată de stat din 1925, beneficiază de anumite favoruri.[26] Alte grupuri religioase chiliene sunt evanghelicii - 15,14%, Martorii lui Iehova - 1,06%, mormonii - 0,92% și 0,13% mozaici. 8,3% chilieni se declară atei sau agnostici.[27]
Conform ultimului recensământ, 13 090 113 chilieni sunt rezidenți în zonele urbane, reprezentând 86,59% din populația națională. Doar 13,41% locuiește în zona rurală. Aici, ocupațiile principale suntagricultura șizootehnia, concentrate fiind în zona centru și sud a țării, în Maule (33,59%), în Araucanía (32,33%) și Los Lagos (31,56%). Regiunile cu grad mare de urbanizare sunt situate în zonele extreme ale țării:Tarapacá (94,06%),Antofagasta (97,68%),Magallanes (92,6%) și zonele industrializate situate în Valle Central,Región Metropolitana șiValparaíso, cu gradul de urbanizare de 96,93% și, respectiv, 91,56%.
Republica Chile este un stat unitar, democratic, cu caracter prezidențial. Diverse instituții autonome participă în viața politică a statului, conform unei scheme constituționale, fiecare din ele având anumite obligații, responsabilități, competențe între diferite organisme statale. Țara este condusă conform Constituției Politice a Republicii Chile, aprobată la 11 septembrie1980. Ramura executivă, respectiv Guvernul și Administrația Publică, este condusă de către Președintele țării, care este atât șeful statului, cât și al Guvernului. Din martie2014, această poziție este deținută deMichelle Bachelet Jeria, la al doilea mandat (după cel din 11 March2006 – 11 March2010), care este membru al unui partid de orientare socialistă, membru al Coaliției pentru Democrație. Conform Constituției, președintele se află în funcție pentru o perioada de patru ani, fără a putea fi reales din nou pentru un al doilea mandat consecutiv. Președintele țării numește miniștrii, iar guvernele provinciilor chiliene sunt conduse de către guvernatori.
Partidele politice au putut sa fie reorganizate, numai din1987, pentru a putea participa la Referendumul Național din1988, care a stabilit sistemul de existență a acestora. Sistemul binomial (similar cu cel alStatelor Unite ale Americii) a dus, în parte, la formarea de mari coaliții politice. În prezent, cele mai importante partide politice și coaliții din Chile sunt:
Alianța pentru Chile (Alianza por Chile), grupare politică de dreapta care, după alegerile din2004, a obținut 37,68% din voturile pentru consilieri, 38,69% la alegerile pentru deputații din2005, iar în Congres are, în prezent, 59 de deputați și 17 senatori.
Coaliția Partidelor pentru Democrație (Concertación de Partidos por la Democracia), coaliție de centru-stânga;
Împreună putem mai mult (Juntos Podemos Más) - o grupare politică de stânga.
Un alt partid cu o reprezentare minoră estePartidul Independent Regional.
Cu un trecut economic dezastruos, cunoscând multiple dictaturi, Chile a devenit modelul economic al regiunii, reușind, în ultimii 15 ani, să reducă de două ori nivelul sărăciei. În ultimii 24 ani, PIB-ul a crescut cu 5,2%, și chiar de 8,3% între 1990 - 1997. Sistemul economic chilian e unul liberalist, implementat de dictatorulPinochet, cu ajutorul Chicago Boys. Datorită noului model, țara a cunoscut o miraculoasă revigorare economică. Numeroasele reforme, privatizarea, în principal, marilor întreprinderi de stat (cupru, aviație, educație) au contribuit decisiv. În zilele noastre Chile posedă o piață liberă, deschisă lumii întregi. Profilul economic e caracterizat de importul și exportul de materii prime. În 2005, exporturile au depășit 39,5 miliarde USD și continuă să crească. Principalii clienți, în ordinea importanței, suntUniunea Europeană,Statele Unite,Coreea de Sud, acordul P4 cuChina. Chile e membruAPEC (Tratatul Țărilor Pacificului), membru asociatMercosur (Tratatul de liber schimb al țărilor din America de sud). Moneda națională estepeso chilian ($). Turismul reprezintă o activitate economică foarte importantă în Chile, iar în anul2005 acest sector a generat 1500 miliarde de dolari și echivalentul a 1,33% din PIB. În Chile sosesc, în fiecare an, aproximativ 2.500.000 de străini, din care cea mai mare parte provin din țările vecine, dar și dinEuropa (414.000 în2007). Cele mai importante atracții turistice sunt: San Pedro de Atacama, în partea de nord, fiind apreciat de turiștii străini pentru arhitectura incașă, Lacul Higland, Valea Lunii, Munții Anzi (cu stațiunile de sporturi de iarnă) și stațiunile de pe litoralul de la Oceanul Pacific.Insula Paștelui reprezintă un important punct de atracție pentru străini.
Agricultura șicreșterea vitelor sunt principalele activități ale sectorului, concentrate în zona centru-sud a țării. Exportul fructelor și legumelor ating cote istorice datorită deschiderii către piețele europene și asiatice, începând cu1990. În Chile se înregistrează o creștere exponențială înpiscicultură. Astfel, țara a devenit lider în exportul desomon, depășind, în 2006,Norvegia. Crescătoriile de somon, amenajate în albiile râurilor din sudul țării, ar putea avea un impact asupra ecosistemului regiunii.
^Contacto Interlingüístico e intercultural en el mundo hispano.instituto valenciano de lenguas y culturas.Universitat de València Cita: " Un 20% de la población chilena tiene su origen en el País Vasco".
1 Stat transcontinental ·2 Din punct de vedere geografic sud-american, dar din punct de vedere istoric este considerat nord-american Țări după continent:Africa·America de Nord·America de Sud·Asia·Europa·Oceania
![Stema Chile[*]](/mt/?noimg=&dark=on&url=https%3a%2f%2fro.wikipedia.org%2fwiki%2fFi%25C8%2599ier%3aCoat_of_arms_of_Chile.svg)
.svg)
.jpg)
.svg)
