Fondat în 1905, clubul și-a petrecut cea mai mare parte din istoria sa în prima divizie a fotbalului englez. Chelsea a câștigat campionatul Angliei de șase ori,FA Cup de opt ori șiLeague Cup de cinci ori. De asemenea au avut succes european, câștigândfinala Ligii Campionilor UEFA de două ori,Cupa Cupelor UEFA de două ori șiUEFA Europa League de două ori.[4]
Chelsea joacă meciurile de acasă încă de la înființarea clubului pe stadionulStamford Bridge, care are o capacitate de 42.055 de locuri.
Clubul a avut primul mare succes în 1955, când a câștigat campionatul național. Între 2003 și 2022, clubul a fost deținut de miliardarul rusRoman Abramovici.[5]
Culorile obișnuite pe care le poartă Chelsea la echipament sunt: la tricouri și pantaloni scurți albastru regal, iar la jambiere alb, combinația este folosită din 1960. Logo-ul clubului a fost modificat de câteva ori în încercarea de modernizare sau de a schimba identitatea mărcii; logo-ul actual are un leu care ține un sceptru și este o versiune modificată a primei steme din 1950.[6] Chelsea are a șasea cea mai mare prezență a suporterilor la meciurile de acasă în istoria fotbalului englez.[7]
În sezonul 2015-2016, Chelsea a adunat peStamford Bridge o medie de 41500 de spectatori pe meci, a șaptea cea mai ridicată din Premier League.[8]
Clubul Chelsea a fost fondat pe10 martie1905, la barulThe Rising Sun (astăzi numitThe Butcher's Hook), vizavi de strada Fulham Road. Au fost aleși să participe în Football League la scurt timp după. Clubul nu a avut parte de prea mult succes în primii săi ani; cel mai mult s-au apropiat de un trofeu în finalaCupei FA din1915, pierzând însă în fața luiSheffield United. Chelsea a devenit cunoscută în perioada interbelică fiindcă obișnuia să aducă la echipă jucători cu nume, dar nu a avut mari realizări în fotbalul englez în acea perioadă.
În1952, fostul atacant al luiArsenal F.C. și al Angliei,Ted Drake, a fost numit antrenor al lui Chelsea. Acesta obișnuia să dea mâna cu fiecare jucător al său, urându-le „mult succes” înainte de fiecare meci. Drake a reușit să modernizeze clubul, atât „în iarbă” cât și în afara ei. Una din primele lui măsuri a fost să scoată fotografia unui pensionar din Chelsea de pe programul fiecărui meci, clubul astfel pierzându-și vechiul supranume dePensionarii. De atunci înainte, au fost cunoscuți caThe Blues (Albaștrii). Antrenorul a îmbunătățit programul de antrenament, introducând jocuri cu mingea, care nu se practicau prea mult înAnglia de atunci; sistemul de la echipa de tineret și cu angajații care căutau tinere talente a fost amplificat, și el a schimbat politica clubului de a aduce jucători faimoși, dar de care nu era sigur că vor da randament. A preferat să aducă jucători cinstiți și muncitori din diviziile inferioare. De asemenea, a cerut suporterilor să fie partizani și să susțină mai mult echipa. Primii ani ai lui Drake nu au adus performanțe, Chelsea terminând pe locul 19, la un punct de retrogradare, în primul lui sezon, și pe locul 8 în al doilea.
În1954-55, când a avut loc și aniversarea clubului, toate lucrurile au mers bine. Echipa a reușit să aibă constanță în rezultate, și Chelsea a câștigat prima ligă engleză cu o echipă care nu avea practic nicio vedetă. Echipa i-a inclus pe portarul Charlie 'Chic' Thomson, pe jucătorii amatori Derek Saunders și Jim Lewis, pe mijlocașul central Johnny 'Jock' McNichol, extrema Eric "Rabbit" Parsons, Frank Blunstone, fundașul Peter Sillett și pe cel care avea să ajungă antrenor al Naționalei Angliei,Ron Greenwood, ca fundaș central. Din vechea gardă erau fundașul dreapta Ken Armstrong, fundașul stânga Stan Willemse și veteranulJohn Harris. Poate singura vedetă a echipei era căpitanul, golgheterul (21 de goluri în acel campionat) și internaționalul englezRoy Bentley.
În anii 1960 s-a format o echipă de jucători tineri și talentați la Chelsea, sub conducerea antrenoruluiTommy Docherty. Echipa a luptat pentru trofee de-a lungul deceniului, având parte și de unele eșecuri la limită. Se îndreptau spre o triplăCampionat-Cupa FA-Cupa Ligii Angliei, spre sfârșitul sezonului1964-1965, reușind de altfel să câștige Cupa Ligii, dar pierzând celelalte două trofee. În trei sezoane, echipa a pierdut în semi-finalele cupelor, ajungând chiar în finala Cupei FA. În1970, Chelsea a reușit să câștige Cupa FA, învingând peLeeds United cu 2-1, la repetarea finalei. Chelsea a câștigat primul său trofeu european,Cupa Cupelor UEFA, un an mai târziu, după o nouă finală care a trebuit repetată, de data aceasta învingând peReal Madrid la Atena.
În ultimii ani, de când Chelsea a fost preluată de miliardarul rusRoman Abramovici, multe trofee au intrat în palmaresul echipei londoneze. Acest lucru vine ca urmare a investițiilor făcute de către Abramovici în infrastructura stadionului și în conducerea clubului, în jucători, etc, transformând „albaștrii” într-una din echipele de top din Europa. În 2022, dupăinvazia militară a Rusiei în Ucraina, guvernul Marii Britanii a anunțat sancțiuni la adresa lui Abramovici care în cele din urmă a vândut clubul unui grup de investitori condus de omul de afaceri american Todd Boehly. La 25 mai 2022, guvernul a aprobat preluarea clubului de către grupul lui Boehly, în schimbul sumei de 4,25 miliarde de lire sterline, tranzacția fiind perfectată pe 30 mai 2022, încheind astfel perioada de 19 ani în care Abramovici a condus clubul.[9]
Chelsea a jucat meciurile sale de acasă pe un singur stadion, de la fondarea clubului până în prezent. Stadionul a fost inaugurat pe28 aprilie1877. În primii 28 de ani de existență, a fost folosit aproape în exclusivitate de London Athletics Club, ca o arenă destinată întâlnirilor legate deatletism, nu de fotbal. În1904, terenul a fost cumpărat de omul de afaceri Gus Mears și de fratele său Joseph, care înainte cumpăraseră teren în jurul arenei, cu scopul de a organiza meciuri defotbal pe situl care ajunsese să aibă 51.000 de m².
Stamford Bridge a fost opera arhitectului Archibald Leitch, specializat în terenuri de fotbal. Stadionul a fost oferit echipeiFulham FC, care însă a refuzat. Prin urmare, proprietarii au decis să își creeze propriul club de fotbal, care urma să joace pe noul stadion. Majoritatea cluburilor de fotbal au fost fondate întâi, ulterior căutându-și un stadion, dar clubul Chelsea a fost fondat special pentru Stamford Bridge. Deoarece exista deja un club de fotbal cu numele Fulham în acel cartier, fondatorii au decis să adopte numele cartierului vecinChelsea, refuzând nume precum Kensington FC, Stamford Bridge FC sau London FC.
În deplasare, între1967 și1971 a folosit un tricou galben. În sezonul1972 un tricou alb cu roșu. În sezonul1973 a folosit un tricou roșu. În1974-75 a folosit un tricou alb, roșu și verde. În76,un tricou roșu. Din1977 până în1985,Chelsea a folosit un tricou galben. În sezonul1985-86,un tricou alb. Între1986 și1990 a folosit un tricou verde. Din1990 până în1992 a folosit un tricou în careuri alb cu roșu. În92-93,un tricou alb. În93-94,un tricou galben. În sezonul următor un tricou gri. Din1995 până în1998,un tricou galben cu albastru. Din98 până în2000,un tricou alb. Din2000 până în2002 a avut un tricou galben. Între2002 și2004 un tricou albastru. Între2004-2005,un tricou alb. În2005-07,un tricou alb. În sezonul2007-08,un tricou verde deschis, iar între sezoanele2008-10 un tricou negru cu alb. În sezonul2010-11, Chelsea a folosit în deplasare un tricou negru cu portocaliu.
Chelsea FC a avut tricou alternativ din1991. Între1991 și1999 a folosit un tricou galben. Din2000 până în2007, un tricou negru. În sezonul2007-2008 un tricou alb cu albastru. În sezonul2008-2009,un tricou galben. Din sezonul2009-2010 până în prezent, Chelsea folosește ca tricou alternativ un tricou alb.
Coeficientul UEFA este utilizat la tragerea la sorți a competițiilor continentale organizate deUniunea Asociațiilor Europene de Fotbal. Pe baza performanței cluburilor la nivel european timp de cinci sezoane, acest coeficient este calculat folosind un sistem de puncte și este stabilit un clasament. La sfârșitul sezonului 2018-2019, Chelsea se afla pe locul al doisprezecelea.[10][11][12][13][14]
Frank Lampard a fost desemnat jucătorul anului de trei ori la rând, ceea ce este un record. De asemenea, Lampard este cel mai bun marcator din istoria clubului, cu 203 goluri marcate în toate competițiile.