Ceriul este un element metalic argintiu, aparținând grupuluilantanidelor. Se folosește în aliaje depământuri rare. Seamănă cu fierul la culoare, dar este moale, precum și maleabil și ductil. La contactul cu aerul își pierde luciul. Doareuropiul este mai reactiv decât ceriul, dintre pământurile rare. Soluțiile alcaline și acizii diluați și concentrați ataca rapid metalul. În stare pură prezintă o probabilitate ridicată de a lua foc dacă este frecat cu un cuțit. Ceriul se oxidează lent în apă rece și foarte rapid în apă caldă.
Chiar dacă ceriul aparține unui grup de metale numitepământuri rare, nu este rar deloc. El se găsește în cantități relativ mari (68ppm în crusta terestră); de fapt, este mai răspândit decâtplumbul.
Ceriul, în starea de oxidare +3, se numeșteceros, în timp ce, în starea de oxidare +4, se numeșteceric.
Sărurile ceriu(IV) sunt portocalii, roșii sau gălbui, în timp ce sărurile ceriu(III) sunt, de obicei, albe.
Ceriul este cel mai răspândit element aparținândpământurilor rare, alcătuind aproximativ 0.0046% din scoarța terestră, judecând după greutate. Se găsește în unele minerale, incluzândalanit (cunoscută și sub denumirea de ortit)—(Ca, Ce, La, Y)2(Al, Fe)3(SiO4)3(OH),monazit(-Ce) (Ce,La,Th,Nd,Y)PO4, bastnasit (Ce,La,Y)CO3F, hidroxilbastnasit (Ce,La,Nd)CO3(OH,F),rabdofan (Ce,La,Nd)PO4ˑ2/3H2O,zircon (ZrSiO4), șisinchisita Ca(Ce,La,Nd,Y)(CO3)2F. Monazitul si bastnasitul sunt în prezent cele mai importante surse de ceriu.
Ceriul este cel mai des obținut printr-un proces deschimb ionic, ce folosește nisip monazitic drept sursă de ceriu.
Ceriul natural este compus din treiizotopi stabili și un izotop radioactiv;136Ce,138Ce,140Ce, și142Ce cu140Ce fiind cel mai abundent (88.48%abundență naturală). Douăzeci-și-șapte deradioizotopi au fost descoperiți, cel mai {abundent și/sau stabil} fiind142Ce cu untimp de înjumătățire mai mare decât 5×1016 ani,144Ce cu un timp de înjumătățire de 284.893 de zile,139Ce cu un timp de înjumătățire de 137.640 de zile și141Ce cu un timp de înjumătățire de 32.501 de zile. Toți izotopii radioactivi rămași au timpii de înjumătățire mai mici decât 4 zile, din care majoritatea au timpii de înjumătățire mai mici decât 10 minute. Și acest element are, de asemenea, douămeta stări.
Izotopii ceriului au omasă atomică ce variază intre 123 u (unitate de masă atomică) (123Ce) și 152 u (152Ce).
Ceriul, ca toate pământurile rare, are un grad redus, până la mediu de . Ceriul este un puternic agent reductiv și este spontan inflamabil la contactul cu aerul intre 65-80 °C. Fumul rezultat în urma arderii ceriului este toxic. Apa nu se folosește în stingerea focurilor de ceriu, deoarece, acestea reacționează, formând hidrogen gazos. Muncitorii expuși la ceriu au semnalat mâncărimi, sensibilitate la căldură și leziuni ale pielii. Animalele injectate cu doze considerabile de ceriu au murit datorită accidentelor cardiovasculare.
Oxidul de ceriu(IV) este un agent puternic oxidant, la temperaturi înalte și va reacționa cu materiale organice combustibile. Ceriul nu este radioactiv, dar ceriul comercial impur poate conține mici cantități de thoriu, care este radioactiv. Ceriul nu servește nici o funcție biologică cunoscută.
-sulfat.JPG)
