| Parte dintr-o serie despre | ||||||
| România comunistă | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|
.svg)  | ||||||
Organizații
| ||||||
Cenaclul Flacăra a fost un fenomen cultural desfășurat între anii1973 și1985 d.C., condus de poetulAdrian Păunescu. De la poezia compusă de însuși Adrian Păunescu (uneori și instant, pe scenă) și până la versurile recitate din poeziile poeților consacrați, de la muzica timid îngânată de debutanți anonimi, care urcau pentru prima dată pe scenă și până la unele piese deja cunoscute ale unor formații sau grupuri muzicale și ale unor soliști deja afirmați, Cenaclul Flacăra delecta publicul cu muzică începând de la melodii populare și până la muzică clasică, folk și rock.
Spectacolele aveau loc la început luni după-masa/seara în salaTeatrului „Ion Creangă” din București, urmate mai târziu de turnee în toată țara, spectacolele desfășurându-se pe stadioane, sălile de spectacol devenind neîncăpătoare. Printre participanți erau:Mircea Vintilă,Doru Stănculescu,Dan Andrei Aldea,Adrian Ivanițchi,Dan Chebac,Valeriu Sterian, Evandro Rosetti,Florian Pittiș,Anda Călugăreanu,Zoia Alecu,Tatiana Stepa,Vasile Șeicaru,Marcela Saftiuc, Alexandru Zărnescu șiȘtefan Hrușcă. Începând cu toamna anului 1980, venea la Cenaclul Flacăra formațiaContinental (N. Enache, Nucu Mazilu, Alexandru Zărnescu și Romeo Beianu) care acompania întreg spectacolul, formație cu care s-a scos și singurul disc cu Cenaclul Flacăra. După plecarea lui Nicolae Enache, trupa lua o nouă turnură devenind trupa „Flapo” (A. Zărnescu, Romeo Beianu, Jerry Schwartz – formația a încercat mai mulți clapiști, dar nici unul permanent) și acompania majoritatea soliștilor și a cântecelor de grup. Alexandru Zărnescu a apărut și cu activitate solistică (Dor de Eminescu,Castelul,Dusă-i tinerețea).
Membrii „Flapo” aveau și un microrecital în cadrul cenaclului, în care fiecare devenea solist, interpretând piese internaționale de la:The Beatles,Stevie Wonder, Ricchi e Poveri ș.a.
Din1973 (prima oară) până în1985 (ultima oară) au avut loc 1.615 spectacole de muzică și poezie.[1]
Spectacolele au fost interzise în anul 1985, motivul oficial fiind busculada de lastadionul „Petrolul” dinPloiești în timpul unui spectacol, care s-a soldat cu cinci morți și câteva zeci de răniți.[2][3]
Cenaclul Flacăra a fost înființat în data de 17 septembrie 1973 la inițiativa poetuluiAdrian Păunescu, redactorul-șef al revistei cu același nume, proaspăt întors dinStatele Unite ale Americii.[4] Păunescu a adus mișcarea „flower power”, muzica folk și cea rock în spațiul românesc, fiind sprijinit de artiști precumFlorian Pittiș,George Stanca sauDorin Tudoran, care mai târziu vor deveni membri al acestuia.[5]
Primele traiectorii ale cenaclului s-au îndreptat spre poezie, însă odată cu popularizareamuzicii folk în rândul românilor, membrii Flacărei s-au axat pe planul muzical în detrimentul celui poetic.
Foarte mulți artiști s-au lansat prin intermediul cenaclului, aici formându-se adevărate vedete care aveau să ia cu asalt scena muzicii românești. Majoritatea artiștilor debutaseră la „Club A”, un club înființat în anul 1969 de către studenții Facultății de Arhitectură din cadrulUniversității din București. Aici au debutat, printre alții,Nicu Alifantis,Anda Călugăreanu,Mircea Vintilă etc.[6]
Între 1973 și 1975 s-au lansat foarte mulți artiști (Vasile Șeicaru, Gheorghe Gheorghiu, Nicolae Levi), însă opozițiaPartidului Comunist Român față de activitatea Cenaclului Flacăra a dus la izbucnirea unei crize interioare a acestuia, generată și de pe urma faptului căAdrian Păunescu era singur în conducerea propriu-zisă arevistei Flacăra și exista o dificultate în a face față tuturor sarcinilor. Turneele se reiau în anul 1977 în semn de solidaritate față de victimele cutremurului din martie, Adrian Păunescu organizând așa-numitul „turneu al omeniei”.[7]
Anii 1978-1979 au fost încărcați din punct de vedere cultural, întrucât apare „Radio cenaclu, valori ale muzicii tinere”, prin care oamenii puteau asculta muzică folk de acasă. Astfel, cei care nu își permiteau să participe la spectacole se bucurau acum de Cenaclul Flacăra la domiciliu.[7]
Anii 1980 sunt bogați din punct de vedere muzical, întrucât în octombrie 1981 au avut loc primele orchestrații în direct ale Cenaclului laBrăila; anul 1982 a fost plin de debuturi, iar în anul 1983 s-a înregistrat cel mai mare turneu al Cenaclului din întreaga sa istorie (26 nov. 1982 - 30 ian. 1983).[7]
Tot la începutul anilor '80 s-a filmat și documentarul „Te salut, generație în blugi !”, în regia luiCornel Diaconu, fiind singurul film românesc necenzurat de autoritățile comuniste. Deși mai târziu a fost interzis, el nu a fost niciodată cenzurat sau distrus.[8]
În data în care Cenaclul Flacăra aniversa 11 ani, adică la 17 septembrie 1984,revista „Flacăra” a anunțat crearea unui alt cenaclu, în același format, dar fărăAdrian Păunescu, ci sub conducerea unei ramuri aUTC-ului, sub numele de „Serbările Scânteii Tineretului” în frunte cuVictor Socaciu. Pentru o scurtă perioadă de timp, cele 2 cenacluri au rivalizat destul de mult unul împotriva celuilalt.[7]
Principala componentă a Cenaclului Flacăra a fost cea cultural-artistică, însă pe lângă aceasta a apărut și componenta sportivă. Adrian Păunescu, fiind pasionat de fotbal, obișnuia să îi întrebe pe noii debutanți dacă știau să joace. Dacă răspunsul era afirmativ, aceștia erau privilegiați în fața poetului.
Printre cei mai buni jucători se numărau:Adrian Păunescu (jucător la echipa „U Craiova”, până în momentul în care a început să ia în greutate),Victor Socaciu,Valeriu Penișoară,Cristi Buică, Nicu Cenan,Dinu Olărașu,Ducu Bertzi etc. Ca portari, s-au făcut remarcați Gusti Frățilă și Jimmi Zărnescu. Din punct de vedere al organizării, existau două mari sisteme de fotbal: unul intern, cu 2 echipe, ambele formate din membrii Cenaclului (prima condusă deVictor Socaciu, ulteriorVali Șerban, și cealaltă deAdrian Păunescu, în care intrau „elitele” sportive) și unul extern, în care toți membrii Cenaclului jucători de fotbal formau o echipă și concurau în fața UTC-urilor județene.[7]
Meciurile erau arbitrate de Păunescu, însă principala problemă care apărea pe stadioane era aceea că se încălcau regulile impuse. Cea mai importantă regulă impunea interzicerea jucătorilor profesioniști. Cenaclierii erau jucători bine antrenați, însă nu erau profesioniști. Această performanță fundamentată de pasiune a născut acuzații din partea echipelor UTC-iste. Ei credeau că numărul mare de meciuri câștigate de echipa Cenaclului era dobândit prin trișare, cu ajutorul jucătorilor profesioniști. În aceste condiții, echipele UTC-urilor au început să cheme jucători performanți, pentru a concura la același nivel cu cei de la Flacăra.[7]
La data de 15 iunie 1985, Cenaclul Flacăra susținea un spectacol pe stadionul municipal de laPloiești. Busculada a izbucnit spontan, fiind planificată de către partizaniiSecurității și aiPartidului Comunist Român.[necesită citare] Evenimentul s-a soldat cu violențe – cinci persoane au decedat, iar alte câteva zeci au fost rănite.Adrian Păunescu a fost reținut în locația Județenei de PartidPrahova, iar o parte din cenaclieri au fost sechestrați în autocare, ulterior fiind trimiși laBucurești.[7]
În momentul izbucnirii busculadei, trupa „Flapo” concerta pe scenă, alături de care se aflau și tineri debutanți care așteptau să se lanseze pentru prima dată. Mulți dintre aceștia nu au mai avut niciodată șansa de a se face cunoscuți. În 16 iunie 1985, Cenaclul Flacăra și muzica folk au fost interzise, iarAdrian Păunescu a fost revocat din funcția de redactor-șef alrevistei „Flacăra”.[7]
Cei mai mulți artiști s-au întors la activitățile lor cotidiene, după dispariția Cenaclului. Unii au revenit pe scena muzicală după prăbușirea regimului comunist, din decembrie 1989. Aceia care au ales să se reîntoarcă la cariera artistică au încercat o revitalizare a Cenaclului ce purta numele de „Totuși, iubirea”, condus deAdrian Păunescu.[7] Păunescu și-a continuat activitatea în mediul literar după 1990, publicându-și poeziile mai vechi cenzurate de comuniști. S-a stins din viață, în cele din urmă, la 5 noiembrie 2010, în urma unor probleme de sănătate cu care se confrunta.
În seara de 20 mai 2010, la postul de televiziuneOTV au fost invitați Adrian Păunescu,Radu Pietreanu șiAxinte, care au discutat despre o posibilă relansare a Cenaclului Flacăra în vara anului 2010.
Cu toate că resursele financiare insuficiente ale lui Adrian Păunescu și nesiguranța din partea unor entuziaști și edili municipali nu prea ajută la înfăptuirea acestui scop,[9] totuși, în data de 1 august 2010, la festivitatea „Zilele Orașului Năvodari” unii membri ai Cenaclului Flacăra, susținuți de Adrian Păunescu, au făcut primii pași spre relansare, muzica folk de altădată făcîndu-se reauzită în cadrul unor recitaluri.[10] Este considerată ca primă ieșire în public a mai multor artiști împreună cu poetul, după 25 de ani de absență, ultimul spectacol de acest gen având loc laPloiești. OTV-ul a contribuit cu transmiterea spectacolului.[11]
===Serial în Jurnalul Național[nefuncțională] ===