| Cella Delavrancea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1] București,România |
| Decedată | (103 ani)[1] București,România |
| Înmormântată | Cimitirul Bellu |
| Părinți | Barbu Ștefănescu Delavrancea |
| Frați și surori | Henrieta Delavrancea |
| Căsătorită cu | Aristide Blank Viorel Tilea |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | pianist |
| Limbi vorbite | limba română[2] |
| Activitate | |
| Instrument(e) | pian |
| Semnătură | |
 | |
Modificădate / text  | |
Maria Cella Delavrancea-Lahovary (n.15 decembrie1887 – d.9 august1991)[3] a fost opianistă,scriitoare, publicistă și profesoară română de pian, fiica cea mare a scriitoruluiBarbu Ștefănescu Delavrancea, soră a arhitecteiHenrieta Delavrancea, a Niculinei Delavrancea și a lui „Bebs” Delavrancea, membră a cenaclului luiEugen Lovinescu.
Cella Delavrancea a fost fiica Mariei (n. Lupașcu) și a scriitoruluiBarbu Ștefănescu Delavrancea.[4]
Cella Delavrancea urmează studii de pian, la început în familie cu mama sa, apoi laConservatorul din București, urmate de un stagiu de perfecționare laParis. Întrucât tatăl său, scriitorulBarbu Ștefănescu Delavrancea, era un apropiat al familiei Caragiale, a crescut alături de fiii și fiica lui Caragiale, pe care i-a evocat în cărțile sale cu caracter memorialistic.
În anul 1909,Ion Luca Caragiale scria despre ea:
„Un copil minune, Cella Delavrancea, care domesticește un monstru sălbatic: Arta. (Ion Luca Caragiale, Universul, 1909, 4 mai, p. 1)”
Concertează înEuropa, de multe ori în duet cuGeorge Enescu sau Ferrucio Busoni, cu care urcă pe podium în recitaluri de sonate. Își face debutul literar în revista luiTudor Arghezi,Bilete de papagal, în 1929. Este autoarea unor nuvele, romane și texte cu caracter memorialistic.
Din 1950 începe cariera didactică, mai întâi ca profesoară la Liceul de muzică din București, între 1950 și 1954, predând apoi pianul la Conservatorul de muzică din București, din 1954 până la ieșirea la pensie. Mulți pianiști celebri au fost elevii săi:Nicolae Licăreț,Dan Grigore,Radu Lupu.[5] Cu Dan Grigore stabilește o colaborare și o prietenie artistică de lungă durată. Din anul 1935 publică proză, amintiri sau susține cronica muzicală și plastică în „Cuvântul”, „Muzica și poezia”, „Timpul”, „Curentul”, „România literară” (1940), „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. După anul 1950, colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Caietele Mihai Eminescu”.[6]
A scris și a publicat sute de cronici muzicale și de texte consacrate fenomenului muzical. Editorial, debutează în 1946 cu volumul de nuveleVraja, premiat în manuscris, de Editura Cultura Națională. În nuvelele din volumulVraja, Cella Delavrancea cultivă mai ales stările sufletești, ritmate după canoane discret muzicale. Interesul scriitoarei este îndreptat înspre lumea sufletească, a percepțiilor și a împrejurărilor favorabile „vrajei”. Cronicile din volumulArpegii în ton major (1970) dezvăluie "cea mai pătrunzătoare inteligență muzicală" (Șerban Cioculescu) din scrisul românesc. Portretele, amintirile, notele de călătorie dinMozaicîn timp sunt transcrieri ale unor impresii, disecate până la cele mai fine nuanțe. VolumulTrepte muzicale (1984) cuprinde texte radiofonice din perioada 1942-1944.
VolumulScrieri (1982) îi antologhează întreaga operă literară, iar înDintr-un secol de viață (1987) apar pe lângă paginile memorialistice, câteva portrete excepționale prin valoarea lor:Serghei Rahmaninov, Ferruccio Benvenuto Busoni,Rainer Maria Rilke,Paul Valéry,Gabriel Fauré.
Extrem de longevivă, a fost primul artist din istoria culturii române care a participat la sărbătorirea propriului centenar, în 1987, laAteneul Român, printr-un concert de gală în care a cântat alături de pianistulDan Grigore. (SculptorulIon Irimescu va fi al doilea artist care participă la sărbătorirea propriului centenar, organizată deAcademia Română în anul 2003).
Este cunoscută și pentru legătura sa romantică cu profesorulNae Ionescu.
A scris „O vizită în atelierul lui Brâncuși”, o întâmplare adevărată din viața scriitoarei care are loc la Paris în anul 1922.
Cella Delavrancea a fost căsătorită cuViorel Virgil Tilea în timpulPrimului Război Mondial (divorțată), cuAristide Blank (divorțată) și cuPhilippe Lahovary. Ea a fost una din prietenele intime alereginei Maria a României și a fost prietenă cu poetul austriacRainer Maria Rilke.[7]
Delavrancea moare la vârsta de 104 ani. Este înmormântată în Cimitirul Bellu.[8]
Video
