Nepot maternal al politicianuluiEugeniu Carada, Theodorian a fost, prin legăturile de sânge ale tatălui său, un nativ alOlteniei, un descendent direct al marilorfamilii boierești aleMunteniei șiMoldovei. Originile sale nobiliare se regăsesc în literatura sa de sorgintenaturalistică, atât în cea de ficțiune cât și în cea dramatică, ale cărui subiecte majore erau declinul social al clasei boierești și obsesia legată de ereditatea aceleiași clase.
În ciuda faptului că piesele de teatru ale lui Caton Teodorian fuseseră prezentate pe scenaTeatrului Național dinBucurești, reacția criticilor erau negative, acele piese fiind categorizate ca fiind lipsite de valoare și având lungimi verbale inutile. Uneori, aceleași piese fuseseră privite cu răceală sau chiar cu refuz de către public. Contribuția sa dramatică cea mai de valoare fusese comediaBujoreștii, care sintetizează temele sale recurente.
Conform structurii sale, echilibrate și nepartizane, scriitorul bucureștean nu a aderat niciodată, în mod deschis, la niciuna din cele două puternicemișcări artistice românești ante- și inter-belice, respectiv cea asimbolismului românesc, respectiv cea asemănătorismului. În schimb, le-a frecventat, relativ balansat, pe ambele. Oricum, spre sfârșitul vieții sale, datorită a multiple motive, printre care au primat personalitatea complexă și deschisă a luiEugen Lovinescu și atmosfera foarte caldă și creativă din casa acestuia, unde se desfășurau toate întâlnirile cercului lui Lovinescu, dedicatsincronismului, una din mișcărileavangardiste aleRomâniei Mari, Theodorian a participat frecvent la întâlnirile deschise ale cenacluluiSburătorul.
Mihail Straje,Dicționar de pseudonime, anonime, anagrame, astronime, criptonime ale scriitorilor și publiciștilor români, București,Editura Minerva, 1973,OCLC8994172;
Caton Theodorian, „Internaționala,” înSburătorul, Nr. 50/1920, pp. 540–546.
România
.JPG)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpeg)
