Se cunoaște dreptCarta internaționala a drepturilor omului (International Bill of Human Rights [1] următorul ansamblu de instrumente ce privesc drepturile omului, proclamate deOrganizația Națiunilor Unite, în diferite momente:
Declarația universală a drepturilor omului are caracter dedrept internațional cutumiar, constituind un punct de referință care trasează orientări sau linii, și care, deși adesea citată în legile fundamentale sau in constituțiile multor țări, și în alte legi interne, cu toate acestea, nu are condiție de acord internațional sau de tratat internațional.
Cele două pacte internationale: cel Economic, Social și Cultural și cel al Drepturilor Civile și Politice constituie acorduri obligatorii, aprobate de către Adunarea Generală în 1966, acorduri ce promovează Declarația universală, concretizând în obligații juridice, drepturile cuprinse în ea, și stabilește organisme care să monitorizeze respectarea de către Statele care sunt parte in acele pacte. Aceste două pacte, sunt cunoscute de asemene sub numele dePactele de la New York(d).
Protocoalele facultative (facultativ, în sensul său deopțional) sunt instrumente adiționale ale tratatelor privind drepturilor omului, tratate care instituie proceduri (de exemplu, investigarea, plângerea sau diverse tipuri de comunicări), în legătură cu tratatul principal, sau, de asemenea, dezvolta particulare aspecte ale acestuia. Protocoalele facultative au statut detratate internaționale și sunt deschise către o adițională semnare și ratificare de către statele care sunt parte ale acelui tratat principal. Unele protocoale facultative experimentează necesitatea de a face parte din tratatul principal, în timp ce altele nu, după cum ele însele stabilesc.