| Carol | |
| Mare Duce de Baden | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Karl Ludwig Friedrich von Baden |
| Născut | 8 iulie1786(1786-07-08) Karlsruhe |
| Decedat | (32 de ani) Rastatt |
| Înmormântat | St. Michael[*][[St. Michael (church building in Pforzheim, Karlsruhe Government Region, Bade-Württemberg, Germany)|]] |
| Părinți | Carol Ludovic de Baden Amalie de Hesse-Darmstadt |
| Frați și surori | Frederica de Baden Wilhelmine de Baden Maria de Baden Louise de Baden Carolina de Baden Princess Amalie Christiane of Baden[*][[Princess Amalie Christiane of Baden (princess of Baden (1776-1823))|]] |
| Căsătorit cu | Stéphanie de Beauharnais |
| Copii | Luise Amelie Stephanie, Prințesă de Vasa Josephine, Prințesă de Hohenzollern Prințul Alexander Marie, Ducesă de Hamilton |
| Cetățenie | |
| Religie | luteranism |
| Ocupație | suveran[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa de Baden |
| Mare Duce de Baden | |
| Domnie | 10 iunie 1811 – 8 decembrie 1818 |
| Predecesor | Carol Frederic |
| Succesor | Ludovic I |
| Modificădate / text | |
Carol Ludovic Frederic, Mare Duce de Baden[1][2] (îngermanăKarl Ludwig Friedrich; n.,Karlsruhe,Germania – d.,Rastatt,Baden-Württemberg,Germania) a devenit Mare Duce de la 10 iunie 1811 și a condus ducatul până la moartea sa.Cea de a doua fiică a sa,Josephine (1813-1900), căsătorită în 1834 cu prințulKarl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost mama regelui Carol I al României.

Tatăl său a fostCarol Ludovic de Baden, moștenitorulBadenului, care a devenit mare ducat după dizolvareaSfântului Impeiu Roman în 1806. Mama lui a fostAmalie de Hesse-Darmstadt, fiica luiLudovic al IX-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt.
Carol Ludovic Frederic a fost cumnatul conducătorilor Bavariei, ai Rusiei și ai Suediei. Sora lui cea mare,Carolina de Baden, a fost soția luiMaximilian I de Bavaria; a doua soră mai mare,Louise de Baden, a fost soția împăratuluiAlexandru I al Rusiei și cea de-a treia,Frederica de Baden, a fost soția regeluiGustav al IV-lea al Suediei.
La vârsta de 15 ani, Carol a mers să-și viziteze surorile la curțile lor de la Sankt Petersburg și Stockholm. Era în drum spre casă împreună cu tatăl său când acesta a suferit un accident și a murit la 15 decembrie 1801. Carol a fost martor la accident.[3]
Datorită influenței puternice a Franței la curtea din Baden, Carol a fost forțat să se căsătorească cuStéphanie de Beauharnais, fiica adoptivă a luiNapoleon I al Franței, la Paris la 8 aprilie 1806. Carol ar fi preferat mâna verișoarei sale,Prințesa Augusta de Bavaria. Abia peste 5 ani cuplul va avea un moștenitor.[3]
La început, mariajul nu a fost fericit, cuplul fiind imatur. În plus, Carol a fost influențat de unchiul săuLudovic cunoscut pentru excesele sale. Din punct de vedere politic, deși rudă cu țarul Rusiei și regele Suediei, el a fost un susținător al lui Napoleon.
Carol avea 25 de ani când i-a succedat bunicului săuCarol Frederic, Mare Duce de Baden după decesul acestuia la 11 iunie 1811.
Congresul de la Viena (1814-1815) a confirmat posesiunile dobândite de bunicul său în timpul domniei lui Napoleon I. A refuzat să divorțeze de soția sa după căderea lui Napoleon. În 1818 a creat o nouă constituție. Victimă a exceselor sale, el a murit fără moștenitori pe linie masculină care să fi supraviețuit. A fost succedat de unchiul său,Ludovic I, Mare Duce de Baden (1763-1830).
Prințul Carol s-a căsătorit la Paris la 8 aprilie 1806 cuStéphanie de Beauharnais (1789 – 1860), fiica luiClaude de Beauharnais. Cuplul a avut cinci copii: