Cariatidă se numește ostatuie reprezentând o femeie, drapată după moda antică sau seminudă, care susținecornișa unui acoperiș, o intrare etc., îndeplinind într-un edificiu rolul uneicoloane, unui stâlp saupilastru[1][2].
Înarhitectură, cariatida are rol de susținere pentruantablamentul unui edificiu sau al unuibalcon, înlocuind coloana printr-o statuie reprezentând o femeie care stă în picioare și nu face nici un efort pentru susținere. Poate fi așezată pe un soclu și este legată uneori printr-uncapitel de elementul pe care-l susține[3].Statuile, cu același rol portant, care reprezintă bărbați se numescatlanți.
Denumirea de cariatide vine dingreacăΚαρυάτις (plural:Καρυάτιδες), însemnând “fecioare din Caria”, un oraș antic dinPeloponez, în care se găsea un faimostemplu dedicat zeițeiArtemis.
Vitruviu menționează o tradiție, potrivit căreia denumirea de „cariatidă” ar proveni de la Carias, numele unui târg dinLaconia, cucerit de către greci pentru că locuitorii lui făcuseră pact cu perșii. Fiind cuceriți, cariatizii au fost transformați în sclavi, iar femeile au fost nevoite să poarte pe cap greutăți mari.[4]
Altă tradiție spune că, mai înainte de a fi elemente arhitectonice, Cariatidele au fost preotese ale zeițeiArtemis Caryatis (din mica cetate Caryai, din Laconia), faimoase pentru dansul lor ritual, în care purtau pe cap coșuri din trestie, umplute cu fructe și flori. În arhitectură, acest element putea fi tradus într-un capitel așezat pe capul cariatidelor. După tradiție, cetatea lor perpetua amintirea fecioarei Carya, care suferise o transformare vegetală, devenind carya – probabil unalun, dar termenul nu distinge limpede între pomii care poartă fructe de tip nucă.[5][6]