Cantonul Graubünden (îngermanăKanton Graubünden, înretoromanăChantun Grischun, înitalianăCantone dei Grigioni, înfrancezăCanton des Grisons) este cel mai mare și cel mai estic din cele 26 decantoane aleElveției. E și singurul trilingv (germană, retoromană, italiană).
Suprafața cantonului este de 7.105 km². Doar o treime din această zonă este considerată teren productiv. Pădurile acoperă circa o cincime din întreaga zonă. Cantonul este aproape în întregime muntos și cuprinde părțile superioare ale văilorrâurilor Rin șiInn. Există mai multe vârfuri importante înAlpii Graubünden, printre careTödi cu 3.614 m și PizBernina cu 4.048 m. Multe dintre lanțurile muntoase prezintă ghețari mari, precumAdula,Albula,Silvretta șiRhätikon.
Văile părții centrale ale cantonului sunt foarte adânci, unele dintre acestea fiind chiar cele mai adânci dinEuropa. Aceste văi au fost la origine locul de unde trăiau inițial „raeti” (rhaeti), o populație probabil de origine celtică, care conserva ca limbă retoromana, formată după crearea provinciei romaneRaetia. Retoromana (sau romanșa) este una din limbile actuale din canton, fiind olimbă romanică retică sau rețiană.
Cantonul se învecinează cuLiechtenstein la nord,Austria la nord și la est,Italia (Lombardia șiTrentino-Tirolul de Sud) la sud și sud-est,cantonul St. Gallen șicantonul Glarus la nord-vest,cantonul Uri la vest șicantonul Ticino la sud-vest. Capitala sa esteChur (îngermanăChur, cu pronunție aproximativă hhur; înitalianăCoira). Tot în cantonul Graubünden se mai află stațiunile de renume mondialDavos șiSt. Moritz (prescurtare de la Sankt Moritz).
Mare parte din teritoriul cantonului a făcut parte în antichitate dinProvincia RomanăRaetia, scris uneori și Rhaetia, fondată în anul15 î.Hr.. Aceste zone au devenit mai târziu parte din diecezaCuira.
În1367 este fondatăLiga Casei Domnului (Cadi,Gottes Haus), pentru a combate puterea crescândă a Episcopiei de Cora. A urmat fondareaLigii Gri (în germanăGrauer Bund), câteodată denumităOberbund. Această ligă este fondată în1395 în valea înaltă a Rinului. Numele "Liga Gri" vine de la vestele gri țesute manual, care erau îmbrăcate de populație. O a treia ligă este fondată în1436 de oamenii celor zece jurisdicții ale fostului județToggenburg, deoarece dinastia Toggenburg nu mai avea urmași. Liga se chemaLiga celor zece jurisdicții (Zehngerichtebund).
Primul pas în constituirea cantonului Graubünden se face când Liga celor zece jurisdicții se aliază cu Liga Casei Domnului, în1450. În1471 cele două ligi se aliază cu Liga Gri. În1496Habsburgii au moștenit propietățile dispărutei dinastii Toggenburg. Această situație a dus la alianța dintre ligile grisune și Confederația Elvețiană. Habsburgii au fost învinși laTrecătoarea Calven și laDornach. Aceasta a ajutat Confederația, iar ligile aliate ale cantonului Graubünden au fost recunoscute.
Ultimele urme ale jurisdicției Episcopatului de Cora au fost abolite în1526. Teritoriile cantonului au devenit parte dinRepublica Elvețiană, dar „aliatul perpetuu” alElveției devine canton elvețian abia în1803. Constituția cantonului este dată în1892.
Stemele celor trei ligi originare formează astăzi stema cantonului Graubünden.
Locuitorii cantonului sunt celebri pentru o delicatesă culinară - carne uscată de vită numită în germanăBündnerfleisch.
Agricultura și turismul sunt pilonii economiei cantonale. Agricultura se bazează pesilvicultură și pepășunatul estival în munte, în special deoi șicapre. Turismul este concentrat în munți, în special în jurul orașelorDavos,Arosa,Laax șiSt. Moritz/Pontresina. Există, totuși, și câteva stațiuni în interiorul cantonului.
În schimb laChur se producevin. Chur este și un centru industrial. În văile Mesolcina/Misox și Poschiavo se cultivăporumb șicastane comestibile.
Localități mai importante, cu peste 5000 de locuitori la recensământul din 2009:
- Vezi alte localități laListă de localități din cantonul Graubünden
Limbile vorbite în cantonul Graubünden sunt:germana în nord-vest (54%), limbaretoromană (numită și romanșă) înEngadina, Valea Monastero și în apropiere deDisentis/Mustér (31%), precum șiitaliana în văile Mesolcina/Misox, Calanca, Bregaglia/Bergell, și Poschiavo/Puschau (15%). Populația romanică reproșează autoritaților că nu fac nimic pentru a se evita extincția limbii retoromane, predominantă dealungul secolelor. Statisticile indică un flux constant, în special după 1850, al populațiilor germanofone spre cantonul Graubünden, altădată practic în întregime romanic.
Cele două confesiuni principale suntcatolicismul șiprotestantismul de orientare calvinistă, adus ulterior de populațiile germanofone. Din punct de vedere al apartenenței religioase populația de astăzi este practic împărțită în două.
