Oraș de vacanță al luiMarcel Proust, care obișnuia să locuiască la „Grand Hôtel”, comuna este o importantă stațiune balneară pe malulMării Mânecii și a fost un punct de întâlnire pentru marea burghezie europeană, în principal franceză, engleză, belgiană, elvețiană și rusă, în perioadaBelle Époque și înperioada interbelică. Faleza sa a fost acoperită cuhoteluri înanii 1920.
Cabourg este un oraș balnearnormand de pe Côte Fleurie[n 1], situat întreCaen șiDeauville, în sudul golfuluiSenei. Orașul se află pe malul mării și pe malul râuluiDives. Este situat la porțile regiuniiPays d'Auge.
În 2010, clima comunei era de tip oceanic alterat, conform unui studiu alCentrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) bazat pe o serie de date ce acoperă perioada 1971-2000[7]. În 2020,Météo-France a publicat o tipologie aclimei din Franța metropolitană, în care comuna este clasificată cu un climat oceanic și se află în regiunea climatică Normandia (Cotentin, Orne), caracterizată printr-o pluviometrie relativ ridicată (850 mm/an) și o vară răcoroasă (15,5 °C)[8].
În paralel, GIEC Normand, un grup regional de experți în climatologie, a diferențiat în 2020 trei tipuri mari de climă pentruregiunea Normandia, nuanțate la o scară mai detaliată de factorii geografici locali. Conform acestui zonaj, comuna este expusă unui „climat al platourilor adăpostite”, corespunzător câmpiei agricole de laCaen laFalaise, situată sub vântul dealurilor Normandiei și aproape de mare, caracterizată printr-o pluviometrie și constrângeri termice moderate[9].
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 10,8 °C, cu o amplitudine termică anuală de 11,9 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 716 mm, cu 11,6 zile de precipitații în ianuarie și 7,5 zile în iulie[7]. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată lastația meteorologicăMétéo-France cea mai apropiată, situată în comunaSallenelles la 9 km distanță[10], este de 11,8 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 735,8 mm[11][12].
Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie degaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020[13]. Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat deMétéo-France în noiembrie 2022[14].
La 1 ianuarie 2024, Cabourg este clasificată drept mic oraș, conform noii grile comunale de densitate în 7 niveluri, definită deINSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice)[n 2][15][16][17] în 2022. Cabourg face parte din unitatea urbană Dives-sur-Mer[n 3], o aglomerație intra-departamentală, unde deține statutul de oraș-centru[18][19].
În plus, comuna aparține zonei metropolitane Dives-sur-Mer, fiind o comună din polul principal al acestei zone[n 4][19]. Zona cuprinde 12 comune și este clasificată printre zonele de mai puțin de 50.000 de locuitori[20][21].
Comuna, situată pe malul golfuluiSenei, este, de asemenea, o comună litorală în sensul legii din 3 ianuarie 1986, cunoscută sub numele de legea litoralului[n 5][24]. Dispoziții urbanistice specifice se aplică aici pentru a proteja spațiile naturale, siturile, peisajele șiechilibrul ecologic allitoralului, cum ar fi, de exemplu, principiul interdicției de construire în afara zonelor urbanizate pe fâșia litorală de 100 de metri sau mai mult, dacă planul local de urbanism prevede acest lucru[25].
Ocupația terenurilor din comună, conform bazei de date europene privind ocuparea biogeografică a solurilor Corine Land Cover (CLC), se caracterizează prin predominanța terenurilor artificializate (73,9% în 2018), în creștere față de 1990 (60%). Repartizarea detaliată în 2018 este următoarea: zone urbanizate (54,5%), spații verzi artificializate, non-agricole (19,4%), pajiști (18,4%), ape maritime (4,4%), spații deschise, fără sau cu puțină vegetație (3,3%)[26]. Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene aleIGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent)[27].
Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Numele localității este atestat sub formele latinizate Cathburgum între 1066 - 1079[28]; Cadburgus și Cathburgus în 1077[29], iar forma normandă Cadburg în 1082[28]; Caborc în 1155; Cadborc în 1169; Caburgus în 1172; Cadburgus în 1190; Cabourc în 1297; Cabourt în secolul al XIV-lea; Cabbourg în 1554[30].
Este vorba despre o formație toponimică medievală a cărei origine precisă rămâne de stabilit. Ernest Nègre explică numele Cabourg prin numele de femeie Hadeburgis folosit absolut[28].Albert Dauzat și Charles Rostaing preferă, asemenea majorității toponimiștilor, alăturarea a doi apelative, respectiv, în opinia lor, gaulicul cato- „luptă” și termenul germanic burg „sat”[29] (înțelegând „germanic continental”). René Lepelley se limitează să reia afirmațiile acestora, dar evocă un burgus din latina târzie[31]. În cele din urmă, Louis Guinet consideră că este probabil un toponim bazat pe termenul din vechiul saxon burg[32], pe care François de Beaurepaire îl consideră ca fiindvechi englez în Normandia, adică burg, burh „târg, bourg”[33]. Acesta este precedat de un element nedeterminat, poate celticul cad „luptă” sau un nume de persoană saxon, Cada, deoarece se apropie clar de nume de locuri britanice de tipul Cadbury șiCadborough, care sunt și ele vechi Cadburg, Cadbuhr[32]. Ipoteza saxonă este susținută de existența, atestată atât de textele epocii, cât și de arheologia modernă, a așezărilor saxone din secolele IV-V-VI înBessin și în regiunea rurală din jurulCaenului, precum și de existența mai multor toponime Cabourg, Cabourt, Cabour în Normandia[32], dar nu și în alte părți. Potrivit lui François de Beaurepaire, tipurile toponimice în -bourg s-ar fi putut răspândi ulterior, odată cu sosirea coloniștilor anglo-scandinavi în secolul al X-lea (cf.Cherbourg sauWambourg).
Observație: Sugestia lui Ernest Nègre rămâne cea mai puțin convingătoare, atât din punct de vedere fonetic (este dificil de înțeles cum Hadeburg- ar fi devenit Cathburg- / Cadburg-, cu o trecere de la [h] la [c], inexplicabilă în Normandia), cât și din punct de vedere structural (antroponimele, în special cele feminine, utilizate în mod absolut, sunt extrem de rare în toponimia normandă, mai ales cele dintr-o epocă atât de îndepărtată).
În 1793, la Cabourg erau înregistrați doar 165 de locuitori[34]. Satul s-a dezvoltat în principal în apropierea râuluiDives, la nord deconfluența acestuia cu Divette[6]. Habitatul era organizat în jurul a două axe: una paralelă cu râul și cealaltă la sud de drumul dintre Caen și Dives, biserica aflându-se ușor izolată la sud-vest[35]. Dunele situate la nordul comunei nu erau locuite[36]. Însecolul al XIX-lea, populația a crescut constant, ajungând la 718 locuitori în1866.
Henri Durand-Morimbau (tatăl lui Henri des Houx), om de afaceri și avocat parizian, a decis, în anii 1850, să creeze o stațiune balneară în apropierea micului sat de pescari. În acest scop, a înființatSociété thermale. Cu un capital de 12 milioane de franci, împărțit în acțiuni nominative de 500 de franci fiecare, organizația a achiziționat terenurile de lângă mare, formate din dune și pășuni. Arhitectului Robinet i s-a încredințat sarcina de a elabora un plan urbanistic[37]. Acesta a ales un plan radio-concentric, amintind de cel al teatrelor greco-romane: bulevardele converg către o piață centrală pe care se află un cazinou, reprezentând scena.
Prima piatră a cazinoului, construit de fapt din lemn, a fost pusă solemn pe 9 mai 1854, iar sute de copaci au fost plantați de-a lungul bulevardelor nou trasate. Noua stațiune balneară a fost inaugurată sub numele de Cabourg-les-Bains[38]. Cu toate acestea, resursele financiare s-au epuizat rapid, iar stațiunea a suferit din cauza lipsei unei legături feroviare.
În 1861, un mare hotel a fost construit la marginea țărmului. Acesta a fost demolat și reconstruit în 1907 de arhitecții Virault și Mauclerc. Cazinoul din lemn a fost înlocuit, în 1867, cu o nouă clădire din piatră, mai funcțională.
În 1879, o linie de cale ferată a fost deschisă între garaDives-Cabourg și garaMézidon, facilitând astfel legăturile cu Parisul. Aceasta a fost prelungită până la Trouville-Deauville între 1882 și 1884. În 1881, o linie întreCaen șiDozulé-Putot s-a conectat cu liniaMézidon -Dives, îmbunătățind legătura dintre stațiunea balneară și prefectură.
Între 1891 și 1892, a fost deschisă prima linie a Chemins de fer du Calvados între Caen și Dives; pe teritoriul comunei au fost prevăzute trei opriri: Bas-Cabourg, Cabourg Pépinière și Cabourg (la capătul avenue de la Mer).
După o ușoară scădere demografică înanii 1870, populația din Cabourg a crescut rapid odată ce satul a devenit o stațiune balneară la modă.
Cabourg la cumpăna secolului al XX-lea
Gara
Plaja
Vilele de pe plajă.
Teatrul si hotelul
Cursă feminină de ciclism, 1894.
Între 1881 și 1936, populația s-a dublat (de la 1.014 la 2.095 locuitori), atingând un maxim în 1946, cu 3.479 de locuitori recenzați. Pentru a face față expansiunii stațiunii, au fost construite numeroase facilități:
o nouă primărie în 1883, care a adăpostit primăria, școala de băieți și biroul de Poștă și Telegraf;
un dig-promenadă de 1.200 m lungime în 1887, pentru a combate eroziunea;
facilități turistice precum terenul de tenis garden-tennis sau terenul de golf situat lângă hipodrom;
Grand Hôtel, reconstruit în 1908 de arhitecții Viraut și E. Mauclerc.
După un declin demografic accentuat înanii 1950, populația a revenit pe un trend ascendent în anii 1970, datorită politicii de relansare turistică și promovare imobiliară inițiate deBruno Coquatrix, ales primar în 1971. În 1999, numărul locuitorilor a depășit pragul istoric din 1946.
Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prinrecensămintele populației efectuate în comuna respectivă începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare[39][40].
În 2021, comuna număra 3583 locuitori[n 6], în scădere cu -2,21 % față de 2015 (Calvados: +1,02 %,Franța fărăMayotte: +1,84%).
Grand Hôtel de Cabourg: O mare parte a acestui edificiu este înscrisă, din 1993, în inventarul suplimentar al monumentelor istorice[44].Marcel Proust a locuit aici, iar clădirea a fost ocupată de germani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Cazinoul, extins între 2006 și 2007. A fost luată decizia de a construi un nou cazinou, situat lângă complexul acvatic, pentru a reda vechiului cazinou funcția de spațiu cultural, incluzând un teatru și săli de recepție pentru congrese.
Bustul lui Charles Bertrand, realizat deAlfred Boucher și inaugurat în 1928. Este amplasat în grădinile cazinoului.
Statuia luiMarcel Proust, realizată de Edgar Duvivier și inaugurată în 2017. Inițial amplasată în grădinile cazinoului, se află acum în grădinile Vilei Timpului Regăsit (Villa du Temps retrouvé).
Băile din Cabourg, situate sub promenada Marcel-Proust.
Thalassoterapia, hotelul său „Les bains de Cabourg” și restaurantul „Le poisson d'argent”.
Conform Ministerului Culturii francez, cazinoul și Grand Hôtel constituie „unul dintre ansamblurile balneare cele mai coerente și mai bine conservate din perioadaBelle Époque”[45].
În mai 2021, Villa Timpului Regăsit (Villa du Temps retrouvé) își deschide porțile. Acest muzeu de un nou tip oferă o călătorie în perioadaBelle Époque, ghidată de opera luiMarcel Proust[46]. Dezvoltat și imaginat de Tristan Duval, pe atunci primar al orașului Cabourg, împreună cu un comitet științific din care făceau parte Jérôme Neutre și Jérôme Clément, vila se dorește a fi un loc de prezentare a unor opere importante provenite din marile colecții și din muzee renumite, precum Orsay, Beaux-Arts din Rouen și Strasbourg, Carnavalet etc.
Villa Timpului Regăsit propune un parcurs tematic Belle Époque și o expoziție dedicată marilor personalități ale perioadei, precumGustave Eiffel,Fantômas,Max Linder și alții.
Cabourg, la fel ca vecina saDeauville și alte orașe din apropierea litoraluluiNormandiei situate în proximitateaParisului, dispune de numeroase locuințe private superbe. Astfel, pe marile bulevarde ale orașului (cum ar fi Avenue de la Mer), dar și pe străduțele mai mici, pot fi admirate case impunătoare și adesea foarte mari, sau vile elegante.
Primăria
Cazinoul
Bustul lui Charles Bertrand din grădinile Cazinoului.
Marcel Proust, un obișnuit al Grand-Hôtel de Cabourg.
Adolphe d'Ennery (1811-1899), dramaturg, primar al orașului, proprietar al vilei L'Albatros.
Louis Artus (1870-1960), autor dramatic, scriitor de vodeviluri, romancier și critic. Prieten al lui Proust, o avenidă din Cabourg îi poartă numele.
Pierre Ucciani (1851-1939), pictor corsican, a locuit la Cabourg între 1907 și 1934, în vila sa Mary's Cottage, situată pe strada Rue des Platanes. Este înmormântat alături de a doua sa soție în cimitirul din Cabourg[47].
René-Xavier Prinet (1861-1946), pictor, proprietar al vilei Double Six de pe promenada Marcel Proust.
Sandrine Bonnaire și soțul ei,Guillaume Laurant, s-au căsătorit la Cabourg în martie 2003. Ulterior, au devenit membri binefăcători ai Asociației Festivalului Filmului de la Cabourg, contribuind la promovarea cinematografiei romantice franceze și europene.
^Côte Fleurie este uncoronim care corespunde vestului litoralului regiuniiPays d'Auge, pe golfulSenei, înNormandia, în estul departamentuluiCalvados, între estuarul Senei și cel alrâului Orne. Se află între Côte de Nacre la vest și Côte d'Albâtre la est. Côte de Grâce, care se întinde de laTrouville-sur-Mer până laHonfleur, la ieșirea sudică aestuarului Senei, face parte din Côte Fleurie[5].
^Conform zonei de clasificare a comunelor rurale și urbane publicată în noiembrie 2020, în aplicarea noii definiții a ruralității validată la 14 noiembrie 2020 în cadrul comitetului interministerial pentru ruralități.
^O unitate urbană este, în Franța, o comună sau un ansamblu de comune care prezintă o zonă de construcții continue (fără întreruperi de peste 200 de metri între două construcții) și care are cel puțin 2.000 de locuitori. O comună trebuie să aibă mai mult de jumătate din populația sa în această zonă construită.
^În octombrie 2020, noțiunea dezonă metropolitană a înlocuit vechea noțiune de zonă urbană, pentru a permite comparații coerente cu alte țări dinUniunea Europeană.
^Legea referitoare la amenajarea, protecția și valorificarea litoralului, cunoscută sub numele deLegea Litoralului, este o lege franceză care vizează reglementarea amenajării zonei de coastă pentru a o proteja împotriva exceselor speculației imobiliare și pentru a permite accesul liber al publicului la căile de acces de-a lungul litoralului. Această lege a fost adoptată în unanimitate de Parlamentul francez la 19 și 20 decembrie 1985 și a intrat în vigoare la 5 ianuarie 1986[22], în ziua următoare publicării sale în Jurnalul Oficial. Ea cuprinde un ansamblu de măsuri referitoare la protecția și amenajareazonei litorale și a celor mai importante planuri de apă interioare. Legea Litoralului încearcă să găsească un echilibru întredezvoltarea durabilă și protecția spațiilor litorale. Articolul 1 al Legii din 3 ianuarie 1986, astăzi codificat la articolul L. 321-1 din Codul Mediului[23], definește litoralul ca fiind „o entitate geografică care solicită o politică specifică de amenajare, protecție și valorificare”.
^Populația municipală legală în vigoare la 1 ianuarie 2024, înregistrată în anul 2021, este definită în limitele teritoriale în vigoare la 1 ianuarie 2023, data de referință statistică fiind 1 ianuarie 2021.
^abJoly, Daniel; Brossard, Thierry; Cardot, Hervé; Cavailhes, Jean; Hilal, Mohamed; Wavresky, Pierre ().„Les types de climats en France, une construction spatiale”.Cybergéo, revue européenne de géographie - European Journal of Geography (în franceză și engleză).501. Accesat în.
^abcNègre, Ernest ().Toponymie générale de la France - Formations non-romanes, formations dialectales. Publications romanes et françaises (în franceză). Geneva: Droz. p. 835.
^abRostaing, Charles; Dauzat, Albert ().Dictionnaire étymologique des noms de lieux en France (în franceză). Paris: Guénégaud. p. 128.ISBN2-85023-076-6.
^Lepelley, René ().Dictionnaire étymologique des noms de communes de Normandie (în franceză). Caen: Presses Universitaires de Caen. p. 83a.ISBN2-905461-80-2.
^Miocque, Marcel; Vernochet, Huguette ().Cabourg, entre dune et marais (în franceză). Condé-sur-Noireau: Éditions Charles Corlet. p. 152.ISBN2-84706-139-8.
.svg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
