| Constantin Ion Parhon | |||
 Constantin Ion Parhon | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 28 octombrie1874 Câmpulung Muscel,România | ||
| Decedat | (94 de ani) București,Republica Socialistă România | ||
| Înmormântat | București | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | medic politician cadru didactic universitar[*] endocrinolog[*] | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Președinte al Prezidiului M.A.N. Președinte ARLUS Președinte al Prezidiumului Republicii Populare Române | |||
| În funcție 9 ianuarie1948 – 12 iunie1952 | |||
| Succedat de | Petru Groza | ||
| Premii | Erou al Muncii Socialiste | ||
| Partid politic | Partidul Țărănesc,Partidul Comunist Român | ||
| Alma mater | Universitatea din București Colegiul Național „Unirea” din Focșani | ||
| Profesie | medic,politiciancomunist | ||
| |||
| Semnătură | |||
 | |||
Modificădate / text  | |||
Constantin Ion Parhon (n.,Câmpulung,România – d.,București,România) a fost undemnitarcomunist,medicendocrinolog șineuropsihiatruromân, care a îndeplinit funcția depreședinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale aRepublicii Populare Române (șeful statului) în perioada13 aprilie1948 -2 iunie1952. Parhon a mai făcut parte dintr-un comitet interimar prezidențial format din cinci membri (printre care șiMihail Sadoveanu,Ștefan Voitec,Gheorghe Stere șiIon Niculi) între30 decembrie1947 și13 aprilie1948.
Constantin Ion Parhon s-a născut la28 octombrie1874 în orașulCâmpulung Muscel (județul Muscel, înglobat ulterior înjudețul Argeș). Tatăl său era originar din Cetatea de Baltă (azi jud. Alba, fost jud. Târnava Mică). Studiile secundare le-a făcut laFocșani,Buzău șiPloiești, bacalaureatul l-a obținut în1892. A studiat medicina la universitatea din București (1893-1900) și a obținut în1900 titlul științific de doctor în medicină cu tezaContribuțiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie.
În timpul studiilor a lucrat ca extern (1896-1897) și intern (1897-1900) al spitalelor dinBucurești. După absolvirea studiilor și obținerea doctoratului, profesează ca medic la Spitalul Rural "Rallet" dinjudețul Dâmbovița (1901-1902) și apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903-1909). În această perioadă, devine docent al Clinicii de boli nervoase din București (1903), urmând și un stagiu de perfecționare laMünchen (1906). Apoi, devine medic primar la Ospiciul Mărcuța (1909-1912).
Este angajat în învățământul superior medical, ca profesor universitar de neurologie și psihiatrie, la Facultatea de Medicină dinIași (1913-1933) și de clinică endocrinologică la Facultatea de Medicină din București (1933-1940 și1944-1958). În paralel cu activitatea didactică își continuă activitatea profesională ca director al Spitalului Socola din Iași (1917-1930) și apoi al Institutului pentru bolile nervoase, mintale și endocrinologice din București (1930-1940).
În1928 este ales membru corespondent alAcademiei Române și în1939 devine membru titular și președinte de onoare al acestui prestigios for științific. Deține și alte funcții în cadrul organizațiilor profesionale medicale: membru titular al Academiei de Medicină din București (1935), membru de onoare al Academiei de Științe Medicale (1969), membru fondator al Societății de Anatomie din București, al Societății de Biologie, al Societății Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie.
În1946, regele Mihai înființează Institutul de Endocrinologie cu numele "C. I. Parhon". Primul sediu al acestui institut a fost la Spitalul "Colentina". Ulterior, după naționalizarea în 1948 a spitalelor, sediul Sanatoriului de maici "St. Vincent du Paul", din parohia Bisericii Franceze de la Statuia Aviatorilor, a devenit sediul Institutului.
A fost ales ca membru al Academiilor de Științe aleURSS,R. P. Bulgară,R. P. Ungară șiR.D.G, al societăților de endocrinologie dinParis,Moscova șiPraga, al Societății Estone de Neurologie, al mai multor societăți din Paris (de neurologie, de psihiatrie, de medico-psihologie și al Societății medicale a spitalelor). În anul 1948 a fost ales ca Doctor honoris causa al Universității Caroline din Praga.
Parhon a fost fondatorul Revistei Societății Române de Endocrinologie,Acta Endocrinologica, în 1938 (revista refuncționează din 2005 sub egida Academiei Române). A fost membru în colegiul de redacție al revistelorFolia neurobiologică șiRevue française d'endocrinologie.
În calitate de militantsocialist, Parhon a fost influențat în tinerețe, după propriile afirmații, de operele luiKarl Marx[1]. A fost unul dintre fondatoriiPartidului Muncitor, un grup politic efemer, fuzionat cu Partidul Țărănesc în1919.[2] La scurt timp după fuziune, Parhon s-a separat împreună cu un grup și a devenit susținător al Partidului Comunist din România (PCR).
În primăvara anului 1944 a fost primul semnatar al memoriului-protest al intelectualilor pentru ieșirea României din coaliția militară fascistă. Devine președinte al asociației româno-sovieticeARLUS (1944-1967). Din1946 până în1961 a fost fără întrerupere deputat înAdunarea Deputaților și apoi înMarea Adunare Națională.
După proclamarea Republicii Populare Române (RPR) la 30 decembrie 1947, Constantin Ion Parhon a fost ales președinte al Prezidiumului RPR (30 decembrie1947 -13 aprilie1948), făcând parte dintr-un comitet interimar cu funcții prezidențiale (ales de Adunarea Deputaților), alături deMihail Sadoveanu,Ștefan Voitec (PSDR), și de activiștii comuniștiGheorghe Stere șiIon Niculi. În perioada13 aprilie1948-2 iunie1952, Parhon a îndeplinit funcția depreședinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR (funcție echivalentă cu cea de șef al statului), însă puterea de facto era deținută dePartidul Muncitoresc Român (PMR). În iunie 1952 a renunțat la activitatea politică, dedicându-și restul vieții activității de cercetare științifică.
La22 august1950 a decretat prin articol unic schimbarea numelui deBrașov înOrașul Stalin "în cinstea marelui geniu al omenirii muncitoare, conducătorul poporului sovietic, eliberatorul si prietenul iubit al poporului nostru,Iosif Vissarionovici Stalin", împreună cuMarin Florea Ionescu, Secretar al Prezidiului Marii Adunări Naționale.
A fost director al Institutului de Endocrinologie (1949-1957) și al Institutului de Geriatrie (1952-1957). I-a fost conferit titlul deErou al muncii socialiste. A încetat din viață la9 august1969 înBucurești și a fost înmormântat înMausoleul din Parcul Carol. Rămășițele sale pământești au fost exhumate după dezafectarea mausoleului în anul 1991.
Materiale media legate deConstantin Ion Parhon laWikimedia CommonsConducătorii României postbelice | ||
|---|---|---|
| Regatul României |  | |
| Republica Populară Română | ||
| Republica Socialistă România | ||
| România după 1989 | ||
