| Câmpulung | |||
| — municipiu — | |||
 Primăria Câmpulung | |||
| |||
| Poreclă:Orașul Crucilor Votive de Piatră[1] | |||
  Câmpulung Câmpulung (România) | |||
 Câmpulung Câmpulung (Județul Argeș) | |||
| Coordonate:45°16′N 25°3′E ({{PAGENAME}}) / 45.267°N 25.050°E45.267; 25.050 | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  România | ||
| Județ |  Argeș | ||
| SIRUTA | 13490 | ||
| Atestare documentară | secolul al XIII-lea | ||
| Reședință | Câmpulung[*] | ||
| Componență | Câmpulung[*],Valea Rumâneștilor | ||
| Guvernare | |||
| - Primar | Elena-Valerica Lasconi[2] (ADU, octombrie 2020) | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 11,7 km² | ||
| Altitudine | 655 m.d.m. | ||
| Populație (2021) | |||
| - Total | 27.574 locuitori | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Cod poștal | 115100 | ||
| Localități înfrățite | |||
| - Soissons | Franța | ||
| - Comuna Popovo, Tărgoviște | Bulgaria | ||
| Prezență online | |||
site web oficial GeoNames | |||
 | |||
Modificădate / text  | |||
Câmpulung (îngermanăLangenau,latinăLonguscampus,Longo-Campo sauLongocampo)[3][4] sauCâmpulung Muscel este unmunicipiu înjudețul Argeș,Muntenia,România, format din localitățile componente Câmpulung (reședința) șiValea Rumâneștilor.[5]
Orașul se află în nord-estul județului, în depresiunea omonimă, la o altitudine de 580–780 m, înMuscelele Argeșului, la poaleleMunților Iezer, pe malurileRâului Târgului. Orașul este străbătut de șoseaua naționalăDN73, care leagăPiteștiul deBrașov, aflându-se la o distanță de 52 km dePitești și 84 km deBrașov. La Câmpulung, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ737, care duce spre sud-est laMioarele șiBoteni (unde se termină înDN73D); șoseaua județeană DJ734, care duce spre nord laLerești; și șoseaua județeană DJ732C, care duce spre vest laBughea de Jos,Godeni (unde se intersectează cuDN73C) șiSchitu Golești (unde se termină în DN73). Pe calea ferată, orașul are stațiile Câmpulung și Parc Krețulescu, ultima fiind capătulunei linii de cale ferată care duce spre sud laGolești, unde se unește cucalea ferată București-Pitești.[6]
Din evul mediu și până în anul1822, când a fost retrasă autonomia orășenească, judele orașului era ales înBiserica Bărăția în a treia duminică de după Paștele catolic.[7] În timpul domniei luiȘerban Cantacuzino (1678-1688) au fost exercitate presiuni pentru trecerea juzilor catolici ai Câmpulungului la ortodoxie.[8]
La sfârșitul secolului al XIX-lea Câmpulungul era reședințajudețului Muscel, cu o populație de 11.244 locuitori. Străzile lui principale erau Negru Vodă, Râului, Matei Basarab și Gruiului, mergeau paralel cu centrul orașului și erau pietruite, iar pe unele erau plantați arbori. Erau amenajate trei piețe (Sfântul Ilie, Scheiul și a Județelor); piața Sfântul Ilie era cea principală, aflată lângă biserica cu același hram; acolo se ținea târg săptămânal, precum și un mare târg anual între 17 și 28 iulie, deSfântul Ilie. Existau în oraș școli primare de băieți și fete, un gimnaziu, o școală normală, spital, cazărmi de dorobanți și călărași, poștă și muzeul „Negru Vodă”. Funcționau 19 biserici, între care și mănăstirea Câmpulung.[9] Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul cu același statut, având o populație de 16.100 de locuitori.[10]
În 1950 județul Muscel a fost desființat, iar Câmpulungul a devenit oraș raional, reședință a raionului Muscel dinregiunea Argeș. În 1968, la reforma administrativă, orașul a pierdut statutul de centru administrativ regional, devenind oraș aljudețului Argeș.[11][12] Câmpulung a fost declarat municipiu în 1994.[13]
Înaintea inventării și răspândirii tiparului, cărțile și copiile lor erau scrise de mână de către meșterii copiști. ÎnEvul Mediu și în perioada Renașterii, manuscrisele erau păstrate cu precădere de mânăstiri, de unde se răspândeau, în general, spre alte mănăstiri, dar și spre puținii mireni interesați de ele.
În țările germane de pe Rinul de mijloc,Johannes Gutenberg inventează și pune în folosință tiparul în secolul XV - pe la 1450. De aici, acesta va ajunge la noi pe 1508[14], dar cărțile tipărite în limba română vor apărea ceva mai târziu.
ÎnȚările Române, tiparul este adus la circa o jumătate de secol după ce invenția lui Gutenberg a fost dată în folosință, la 25 de ani după tipărirea primei cărți în limba slavonă (Veneția, 1483) și la 17 ani de la tipărirea primelor cărți în alfabetul chirilic (Cracovia, 1491)[15], ca dovadă a interesului deosebit față de carte al învățaților români. Dornic să reintroducă tiparul înȚara Românească, domnitorulMatei Basarab, a încercat, în repetate rânduri, să colaboreze cu un călugăr franciscan - Rafael Levakovic - care avea o tiparniță chirilică laRoma, unde se tipăreau cărți în limba slavonă. Acesta nu a răspuns inițiativei domnului, care intenționa să întemeieze o tiparniță chirilică înȚara Românească, așa căMatei Basarab s-a adresat mitropolitului Kievului,Petru Movilă[16]. Acesta a trimis de la Kievo tiparniță întreagă, desăvârșită, cu literă de cinci feluri, însoțită și de tipografi bine instruiți. Tipografia a fost instalată la Câmpulung Muscel în 1635, loc unde vor fi tipărite și de unde vor fi trimise cărți ortodoxe popoarelor ortodoxe dinPeninsula Balcanică, după care a fost mutată laMănăstirea Dealu de lângăTârgoviște - capitala Țării Românești și reședința mitropolitului muntean[17].
Molitveniculslavonesc a fost prima carte tipărită laCâmpulung, în urma hotărârii luateprin voire și sfat obștesc, mai întâi să se scoată la lumină[18] acesta. Ispravnicul însărcinat cu tipărirea ei, numit de domnitor, a fost Ivașco Băleanu, iar adunător și așezător de cuvinte a fost Ioan Glebcovici. Titlul complet al cărții eraTrebnic adică Molitvenic cuprinzând în sine rândurile bisericei cele ce se cuvin preoților și era considerată cea mai necesară carte liturgică. Tot în titlu se spunecă s-au tipărit mai întâi în tipografia Milostivirei sale D-lui IoMatei Basarab în Câmpulung anii de la zidirea lumii 7143, iar de la întruparea Mântuitorului Christos 1635. Unul dintreMolitvenicele tipărite atunci se găsește la Biblioteca Academiei Române. Din adnotările foștilor proprietari făcute pe marginea foilor reiese o parte a circulației în timp și spațiu de care s-a bucurat exemplarul și dovedește importanța și necesitatea sa pentru viața cultică. Acesta a fost cumpărat de preotul Todor zet Sabin Dontașdin târgul din Bârlad de la preotul Ion Hriscu, ca să-mi fie pentru slujba preoțimei și feciorilor mei din care le va alege milostivul Dumnezeu...la leat 7243 (1734), apoi Moscalii Hotinul a luat a doua oară în zilele lui Ion Mihai Calimachi Voevodul dreptul și creștinul, iar la pagina 100 există și o notă în limba rusă[19].
La 17 septembrie 1642 a ieșit, de sub tiparul de la Câmpulung, cea dintâi carte în imba română cu conținut moral-filosofic: „Învățături peste toate zilele alese pe scurt din multe dumnezeiești cărți de folosința tuturor creștinilor, prepuse de pe limba grecească...cu multă îngrijire și cu cheltuiala eromonahului Melhisedec egumenul Sfântei Mănăstiri a Adormirei prea Sf. Născătoare de Dumnezeu în Câmpulung în anul 1642”. Aceasta a fost tradusă din limba greacă din inițiativa luiMelhisedec, primul egumen al mănăstirii Negru Vodă[20]. Scrisă în limba română, cartea se adresanu numai celor ce știu, ce și celor proști, ce nu știu[21]- nu doar învățaților, ci și oamenilor de rând.
Învățăturile cuprindeau sfaturi, propovăduiau iubirea de apropae, răbdarea, umilința, milostenia, pocăința, încurajau spovedania, lupta împotriva urii și apohtei de arginți[22]. A treia carte tipărită la Câmpulung, care apare la 11 octombrie 1643, esteAntologhionul slavonesc -Antologhion, care va să zicăCivetoslov Trifologhion, urmările dumnezeieștilor sărbători domnești, ale nascerii Maicii Domnului și ale Sfinților părinți cu binecuvântarea și ajutorul prea puternicului Dumnezeu...în Câmpulung în anul 7152 de la nașterea lui Christos 1643 - la care egumenul Melhisedec lucrase din 13 decembrie 1642. Alături de el, au lucratcu silință și nenumărată cheltuială doi tipografi: sârbul Ștefan Ieromonahul din Ohrida și rusul Ioan Cunotovici[23]. În numele egumenului Melhisedec, învățatul vorbește despre importanța existenței tipografiei pentru îndreptarea sufletelor creștinești și își exprimă speranța că vor urma și alte cărți carese vor scoate, crescând chiar și prin nedestoinicii, binefacerile lăudate de toți și întotdeauna. Din a doua predoslovie reiese dorința domnitorului Matei Basarab ca respectiva scriere - una dintre puținele existente, dar foarte necesare - să fie de folos ortodocșilor în fața altor culte străine care amenințau credința strămoșească, în vremea aceea[24].
Se pare că au existat două ediții aleAntologhion-ului. Prima îl are trecut pe foaia de titlu pe Theofil, mitropolitul Țării Românești, iar a doua îl menționează pe egumenul Melhisedec.
În 1650, a fost tipărită ultima carte de la Câmpulung, oPsaltire slavonească. Aici se găsește scris:s-a tipărit această carte numită psaltire în timpul domniei mareului Io Matei Basarab și a întru înalt prea sfințitului Kyr. Ștefan, cu mila lui Dumnezeu episcop și mitropolit al Târgoviștei și al întregei țări a Ungrovlahiei, în tipografia prea cuviosului Kyr. Melhisedec ieromonahul,întâiul egumen al Mănăstirii Câmpulungului...în anul de la zidirea lumii 7158 (1650) luna martie 9 zile[25]. În epilog se precizează că tipograful a fost Preda Stancovici din Câmpulung și apare trecut, pentru prima dată, corectorul unei cărți: ieromonahul Dionisie Ecleshiarhul.
După 1650, documentele nu îl mai amintesc pe egumenul Melhisedec, iar la Câmpulung nu se mai tipărește nimic. Se pare că sufletul vechii tiparnițe a fost acest ieromonah, sub a cărui purtare de grijă s-au tipărit aceste patru cărți, în decurs de cincisprezece și care a ținut seamă de dorințele și de eforturile domnului Matei Basarab, secondat de învățatulUdriște Năsturel[26].
Tipografia de la Câmpulung a fost o parte a unui întreg, ce cuprindea și tiparnițele aflate lamănăstirea Govora și lamănăstirea Dealu și care vor fi urmate de cele de laSnagov sau Râmnic. Toate acestea slujeau dorinței de înălțare și întărire spirituală spre care tind învățații timpului.
DomnitorulMatei Basarab a ales ca loc de funcționare al tiparniței orașul Câmpulung deoarece acesta era un centru cultural al vremii, unde hotărăște să își aibă sediul și mitropolia Țării Românești. Spre deosebire de manuscris, cartea tipărită nu necesita un cost ridicat de producție, deci nici prețul de vânzare nu era ridicat; astfel, ea devenea accesibilă și oamenilor simpli și târgoveților aflați în oraș, care o puteau transporta cu ei și spre alte locuri. Cum dimensiunile cărții erau mult reduse față de cele ale manuscrisului, aceasta era ușor de transportat. Toate acestea fac să crească circulația cărții și numărul celor interesați de ea.
La numai unsprezece zile de la aparițiaÎnvățăturilor la Câmpulung, laGovora apare oEvanghelie învățătoare (22 septembrie 1642). Tipografii Ștefan Ieromonahul și Ioan Cunotovici veniseră de la mănăstirea Govora la Câmpulung, unde lucraseră laPsaltirea slavonă din 1638-1641, iar cel din urmă pleacă de la Câmpulung spre mănăstirea Dealu, ca să termineEvanghelia învățătoare din 1644, începută în 1642, la Govora.
Dintre cei cărora meșterii tipografi veniți împreună cu tiparnițele le-au transmis meșteșugul lor face parte dascălul popa Dobre. Acesta a fost trimis de Matei Basarabde au făcut tipare...în Ardeal - așa fiind înființată o nouă tipografie românească la Alba Iulia[27]. Legătura culturală permanentă dintre Țările Române este întreținută de circulația cărții tipărite și de dorința de a cunoaște de care dau dovadă românii. Meșterii tipografi se mută de la o tipografie la alta, merg în Transilvania cu materialele și știința lor, pentru a înființa, din nou, o tipografie, cărturarii circulă în Țările Române[28], întreținând continuitatea unui flux de cunoștințe și idei care se propagă din afară în Principatele Române, dar și invers. Este dorința românilor de a sta în legătură unii cu alții și cu cei din afara țării lor, fără granițe și opreliști culturale și care va da roade în cultura românească, ale cărei baze se pun temeinic în acest secol al XVII-lea.
Componența etnică a municipiului Câmpulung
Români (85,14%)
Romi (1,36%)
Alte etnii (0,15%)
Necunoscută (13,36%)
Componența confesională a municipiului Câmpulung
Ortodocși (82,09%)
Alte religii (3,47%)
Necunoscută (14,43%)
Conformrecensământului efectuat în 2021, populația municipiului Câmpulung se ridică la 27.574 de locuitori, în scădere față derecensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 31.767 de locuitori.[29] Majoritatea locuitorilor suntromâni (85,14%), cu o minoritate deromi (1,36%), iar pentru 13,36% nu se cunoaște apartenența etnică.[30] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor suntortodocși (82,09%), iar pentru 14,43% nu se cunoaște apartenența confesională.[31]
| 1859 | 8,283 |
| 1900 | 13,033 |
| 1912 | 16,090 |
| 1930 | 13,868 |
| 1948 | 18,174 |
| 1956 | 18,880 |
| 1966 | 24,877 |
| 1977 | 31,533 |
| 1992 | 44,125 |
| 2002 | 38,285 |
| 2011 | 31,767 |
| 2021 | 27,574 |
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Municipiul Câmpulung este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul,Elena-Valerica Lasconi, de laAlianța Dreapta Unită, este în funcție din octombrie 2020. Începând cualegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[33]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Alianța Dreapta Unită | 11 | ||||||||||||
| Partidul Social Democrat | 5 | ||||||||||||
| Partidul Național Liberal | 2 | ||||||||||||
| Alianța pentru Unirea Românilor | 1 | ||||||||||||
În sistemul judecătoresc, la Câmpulung se află sediul unei judecătorii cu jurisdicție asupra orașului și a 25 de comune din nord-estul județului Argeș. Judecătoria este subordonată Tribunalului Pitești.[34][35]
|title= (ajutor)|url= (ajutor). Accesat în 2016.01.25. Verificați datele pentru:|access-date= (ajutor)
Istorie
Imagini
