Burgunzii erau unpopor germanic, din ramura estică.[1] Sunt originari probabil de pe teritoriul actualului statNorvegia sau de peinsula Bornholm (Burgundarholm), insulă aparținând astăziDanemarcei și situată înMarea Baltică. Denumirea acestei insule ar însemna « insulița burgunzilor ».
Pentru prima oară, triburile burgunde sunt menționate, în a doua jumătate asecolului I d.Hr., în lucrările luiPlinius cel Bătrân, care scria în anul78 că poporul burgund se găsea în primul secol al erei creștine în actualaPomerania (înPolonia vestică), întreOder șiVistula[2]. Mai precis, în acea epocă, teritoriul său era delimitat la est de Vistula, la vest deWarta[3] până la confluența sa cuNoteć[4], la nord și la sud de teritoriulrugilor[5]. Potrivit istoriculuiIordanes, burgunzii ocupau încă, același teritoriu, în anul245.[6]. Cam la aceeași dată, tot potrivit scrierilor lui Iordanes, printr-un atac,gepizii conduși de regeleFastida[7], îi înfrâng pe burgunzi, pe teritoriul lor; după această înfrângere, burgunzii sunt practic mult slăbiți, ceea ce i-a determinat, se pare, să se deplaseze spre vest[8].
Burgunzii au participat lainvaziile barbare și lamigrațiile de la sfârșitulAntichității și de la începutulEvului Mediu. În anul411, au traversatRinul și au format un regat laWorms. În mijlocul luptelor dintreromani șihuni,Regatul burgund a ajuns să ocupe teritoriul care se află astăzi la granița dintreElveția,Franța șiItalia. Aici, burgunzii au reușit să fondeze un regat pe care l-au dezvoltat în comunitate cugalo-romanii, autohtoni în respectivul teritoriu. Burgunzii au fost cultural și lingvistic romanizați de populația galo-romană. Regatul burgund se întindea în regiuneaElveției Romande și în sfertul de sud-est alGaliei. Această entitate teritorială, rezultat al fuziunii reușite a celor două etnii,burgundă șigalo-romană, a primit denumirea deBurgondia, regat denumit șiregnum Burgundiæ, de unde a rămas până azi, denumirea regiunii francezeBourgogne. Politica tolerantă și abilă urmată de suveranii burgunzi a dus la crearea unei identități, a unui sentiment național burgund.[9]·[10]. Teritoriul burgunzilor va fi curând supus demerovingieni, care din Galia începeau să se extindă teritorial spre est (Europa Centrală).
frJordanès,Histoire des Goths, les Belles Lettres, Paris, 1995.
fr Grégoire de Tours,Histoire des Francs, trad. par R. Latouche, Paris, Belles Lettres, 1963 (2 vol.).
laLiber Historia Francorum, extras dinScriptorum rerum merovingicarum, vol. 2, Hanovre, B. Krusch, coll. « MGH (Monumenta Germaniae Historia) », 1888, pp. 215-328.
fr Katalin Escher,Les Burgondes : Ie-VIe siècle apr. J-C, Éditions Errance, coll. « Civilisations et cultures », 2006 (ISBN 2-87772-325-9)
fr Katalin Escher,Genèse et évolution du deuxième royaume burgonde (443-534) : les témoins archéologiques, Oxford, British Archaeological Reports Ltd, coll. « British Archaeological Reports British Series », 15 Sep 2005, 1101 p. (ISBN 1841718416)
fr Justin Favrod,Les Burgondes. Un royaume oublié au cœur de l'Europe, Presses polytechniques et universitaires romandes, 2002 (ISBN 2880745969)Citiți online
fr Odet Perrin,Les Burgondes : Leur histoire, des origines à la fin du premier Royaume (534), Éditions de la Baconnière Neuchâtel, 1968, 590 p.
^Fastida a fost un rege al gepizilor din a doua jumătate asecolului al III-lea, fiind primul rege gepid cunoscut. Acest rege cunoscut mulțumită scrierilor istoricului de origine gotică,Iordanes, domnea în a doua jumătate a secolului al III-lea pe un teritoriu situat peDunărea de mijloc.
