În limba română, cuvântulbulevard este împrumutat din limba franceză:boulevard. Acest termen a fost împrumutat dinneerlandezăbolwerc,bolwark, cu sensul de „bastion”, „lucrări de construcție cu material din lemn (bârne, dulapi, blane)”.[1][2] În anul1495 este atestată formaboulever: „întărituri din pământ și din lemn”, „loc întărit”. Cuvântul a fost folosit cu acest sens până prinsecolul al XVII-lea. Apoi a primit și sensul modern, de „loc de plimbare plantat cu arbori”, mai întâi pe amplasamentul întăriturilor demolate în secoleleal XVIII-lea șial XIX-lea.[1][2] Prin evoluție fonetică, s-a ajuns la forma modernă din limba franceză,boulevard.
Unbulevard este o întăritură umplută cu pământ, constituind partea superioară a unei fortificații (sens învechit, întâlnit, de exemplu, într-o lucrare de a luiNicolae Bălcescu:„poruncind să ducă toate tunurile pe bulevarduri”).[3]
Un alt sens învechit (figurat):Bulevardul este ceea ce servește la apărare și la protecție (de exemplu:„Carpații au fost bulevardul naționalității române”.[4]
Sensul modern: Unbulevard (abreviat adeseaBd.) este, de obicei, o arteră foarte largă, dreaptă, mărginită de arbori, cu mai multe benzi; bulevardul este împărțit de o linie mediană și cu drumuri de-a lungul fiecărei părți, concepute ca benzi de deplasare lentă și de staționare / parcare, precum și benzi pentru bicicletă și benzi de utilizarea pietonală (trotuare), adesea cu o calitate peste medie a peisajului. Bulevardul este interconectat cu drumurile periferice și cu artera principală din traficul regional. Unele dintre aceste caracteristici pot lipsi.
Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu,Noul dicționar universal al limbii române, ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007.
Florin Marcu, Constant Maneca,Dicționar de neologisme, Ediția a III-a, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1978.
Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand,Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977.
^abAlbert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand,Nouveau dictionnaire étymologique et historique.
^abPaul Robert,Le Petit Robert 1, par ...,Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française.
^Nicolae Bălcescu,Opere, vol. I - IV, Editura Academiei, București, 1974 - 1990, in Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu,Noul dicționar universal al limbii române, p.176.
^Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu,Noul dicționar universal al limbii române