 | Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Budismul este religia predominantă din Japonia și una dintre cele mai vechi tradiți spirituale din această țară. Aproximativ 85 de milioane de japonezi și-au declarat apartenența la această religie, însemnând 70% - 85% din populația totală a acestei țări. În prezent, budismul japonez este reprezentat de numeroase școli cele mai răspândite fiindJōdo Shinshū,Nichiren,Shingon șiZen.
Conform croniciiNihon shoki („Cronicile Japoniei”,720),budismul a fost introdus oficial înJaponia , în variantaMahayana , în anul552 d.Hr. dinCoreea, când regele din Paekche a trimis o misiuneîmpăratului Japoniei cu cadouri care includeau o imagine înaur șibronz a luiBuddha și câtevasūtre. Dar istoricii moderni cred că data exactă a acestui eveniment este538.[1]
Clanul Soga era pentru acceptarea budismului de către Japonia, dar alte clanuri, în special clanurileMononobe șiNakatomi, credeau că zeii locali ar putea fi ofensați de respectul arătat unei divinități străine. Budismul a fost acceptat public atunci când clanul Mononobe a fost învins de către clanul Soga în 587 d.H. și a devenit proeminent în timpul domnieiÎmpărătesei Suiko (593-628). Regentul ei, prințulShōtoku (574-622), este considerat fondatorul adevărat și primul patron al budismului japonez. El a întemeiat o serie de mănăstiri importante, precumHōryū-ji șiShitennō-ji, după modelul celor chineze.
La început budismul a intrat în rivalitate cușintoismul , religia nativă a Japoniei , dar în cele din urmă a avut loc un proces desincretism religios , iar cele două religi au conviețuit împreună făcând schimb de idei și ritualuri. Acest lucru a fost posibil deoarece șintoiștii l-au considerat pe Buddha un zeu (kami) , iar budiștii au considerat zeii șintoiști ca fiind reîncarnări ale lui Buddha.
În anul 607 un emisar japonez a fost trimis laDinastia Sui din China pentru a obține mai multe copii ale sūtrelor.
Odată cu venirea a șase secte proeminente budiste dinChina însecolele al VII-lea șial VIII-lea, studiul serios al budismului a început și în Japonia. Aceste 6 școli au fost:
ÎnPerioada Nara (710-794), în special sub protecțiaÎmpăratului Shōmu (724-749), budismul a fost promovat careligie de stat. În fiecare provincie au fost construite așa-numitele „temple provinciale” (kokubunji), iar la Nara se afla templulTōdai-ji , templul principal , cu unDaibutsu (Marele Buddha) înalt de 15 metri . Cu trecerea timpului au fost create birourile pentrusozu (episcop budist) șisojo (arhiepiscop budist) , în această perioadă existând aproape 816 de călugări budiști și 569 de preoți budiști .
Înperioada Heian (794-1185), secteleTendai șiShingon au fost introduse în Japonia, respectiv de cătreSaichō (767-822) șiKūkai (774-835).
ÎnPerioada Kamakura (1185-1333), sectaZen a fost introdusă din China, ea fiind favorizată în special declasa militară. Tipul de budism introdus deEisai (1141-1215) se numește astăzi sectaRinzai, iar cea introdusă deDogen (1200-1253) este cunoscută ca sectaSōtō. Cam în aceeași perioadă au fost introduse și secteleNichiren- de cătreNichiren (1222-1282), și multele secte ale școlii budiste aPământului Pur, precumJōdo-shū de cătreHōnen (1133-1212),Jōdo Shinshū- de cătreShinran (1173-1263) șiJi-shū de cătreIppen (1239-1289). Toate aceste secte există și în zilele noastre.
În timpulșogunatului Tokugawa (1603-1867), budismul a fost folosit pentru eradicareacreștinismului (shūmon aratame, inchiziția religioasă), dar budismul însuși a fost supus puterii regulatorii stricte a șogunatului.
DupăRestaurarea Meiji (1868), statul a încercat să facă din șintoismreligie de stat, multe temple fiind desființate (haibutsu kishaku, „abolește-l pe Buddha”). De atunci organizațiile budiste au supraviețuit prin adaptare la vremurile noi.
Dupăal Doilea Război Mondial, multe grupări religioase noi s-au organizat ca mișcări budiste laice. Unele dintre cele mai mari dintre aceste religii noi (shin shūkyō)- Sōka Gakkai, Rissho Kōseikai, Reiyūkai, de exemplu- își bazează învățăturile pe secta Nichiren și pe Lotus Sutra).
În 2002, în Japonia erau cca. 77.000 de temple budiste și aproape 300.000 de preoți budiști.
