Clădirea Tribunalului din Buffalo City (Buffalo City Court Building),1971 -1974, realizatorii proiectului fiind, firma de arhitecțiPfohl, Roberts and Biggie
Brutalismul este numele generic al unui stil arhitectural care a derivat dinmodernism, „înflorind” în anii1950,1960 și1970.
Termenul de „brutalism” a originat din expresia franceză "béton brut" sau "beton brut," adică beton nefinisat.Clădirile brutaliste sunt de obicei realizate în forme ce sunt șocant de geometrice, repetitive, amintind de blocuri de beton armat nefinisat, relevând adeseori textura lemnului folosit la realizareacofrajelor turnăriibetonului brut.
Brutalismul a fost adeseori asociat cu o ideologie socialăutopică, care era susținută de designerii săi, în special de către cuplul de arhitecțiPeter șiAlison Smithson, la apogeul mișcării. Decăderea și crescânda nepopularitate a stilului și a ideologiei brutaliste în anii1960 -1970 s-a datorat în parte tendinței firești de descreștere a interesului față de urbanismul social (în special înMarea Britanie, dar și înGermania șiFranța), precum și de atracția generată de alte soluții urbane, mai atrăgătoare arhitectural, estetic, stilistic și funcțional.
Brutalismul este asemănător, până la un anumit punct, atât cumodernismul cât și custilul internațional dinarhitectură. Nu întâmplător, acesta este unul din motivele esențiale ale confuziei dintre acestestiluri arhitecturale. Toate aceste stiluri utilizează masivrepetiția și regularitatea ca procedee standard, dar brutalismul se detașează prin folosirea obsesivă a repetiției și prin încorporarea unorneregularități care se vor a fi șocante.
O altă temă comună adesignului în brutalism este expunerea vizibilă, în exterior, deseori ostentativă, a funcțiilor clădirii, variind între relevarea structurii și serviciilor pînă la folosirea concretă a sa de către oameni. Altfel spus,stilul brutalist este o „sărbătoare a betonului”. În imaginea alăturată, înfățișând Primăria orașuluiBoston,Massachusetts,Boston City Hall, porțiuni diferite ale clădirii impresionează retina diferit, indicând limpede natura și forma încăperilor din spatele fiecărei variații a fațadei clădirii. Astfel se pot distinge cu precizie biroul primarului, sala de consilii, etc. Similar, dintr-o altă perspectivă a brutalismului, facilitățile care sunt de obicei ascunse, așa cum ar fi turnul de apă al unei școli proiectată și realizată în manieră brutalistă,Hunstanton School, este realizat intenționat șocant vizibil.
Diferiți critici ai stilului argumentează că naturastilului brutalist face clădirile respective distante, reci, neprietenoase și necomunicative, în loc de a „citi” totul în maniera intenționată de realizatori, integrant, eficient și protectiv. De exemplu,intrarea unui structuri brutaliste este astfel proiectată încât nu este evidentă pentru nici un privitor, trecător sau vizitator.
Brutalismul este adeseori criticat privindu-l rupt din context, fără nici o legătură cu implicațiile sociale, istorice șiarhitecturale ale mediului în care a fost folosit și motivele pentru care a fost folosit, pledând incorect desigur, pentru o aparență a sa stranie, deplasată și străină locului.
Brutalismul a primit un impuls semnificativ înMarea Britanie, după cel de-al doilea război mondial, într-o Anglie aflată într-o depresie economică datorată ravagiilor provocate de război, care căuta cu „disperare” soluții implicând metode de proiectare și construire ieftină de locuințe, magazine și clădiri guvernamentale. Fiind combinat cu intențiile progresiste din spatele „străzilor care duc la cer”, expresie generată de clădireaUnité d'Habitation a lui Le Corbusier (vezi prima imagine), brutalismul a fost promovat ca o mișcare arhitecturală, dar și socială pozitivă, o soluție la probleme urbane și sociale ale mijloculuisecolului 20.
În realitate, multe din clădirile epigonice maestrului Corbusier erau mult mai simpliste decât teoretizase și realizase practic acesta. În locul intențiilor clar exprimate ale arhitectului elvețian, multe din clădirile brutaliste ulterioare au creat locuri tenebroase, claustrofobice și ademenitoare creării unei subculturi a violenței și a bandelor de răufăcători. Dintre acestea,Robin Hood Gardens din Anglia este un exemplu notoriu ilustrativ al deviației sociale produse de clădiri brutaliste total nereușite. În plus, răceala coloanelor gri sub un cer nordic cenușiu îndeamnă la acte de vandalizare de tipgraffiti.
Designul brutalist al multor clădiri a fost adesea criticat ca fiind (foarte) neplăcut ochiului. Spre exemplu, ghidul Londrei numitThe Fodor's guide to London menționează clădirea de birouri cunoscută ca50 Queen Anne's Gate ca fiind „mătăhăloasă” (în original,hulking). Caracterizarea este reală, întrucât brutalismul apelează „masiv” la folosirea betonului, care se toarnă ușor, este ușor de întreținut, dar poate fi modificat foarte greu. Oricum, în cazul clădiriiTrellick Tower, designul acesteia s-a dovedit a fi plăcut tuturor ce locuiesc acolo, atât celor care închiriază cât și celor care au proprietăți. În timp, s-a întâmplat adesea ca multe structuri brutaliste să devină apreciate ca semne ale locului datorită unicității lor precum și a aparenței lor care atrage privirea.
.jpg)
![Universitatea Politehnica din București Octav Doicescu[1]](/mt/?noimg=&dark=on&url=https%3a%2f%2fro.wikipedia.org%2fwiki%2fFi%25C8%2599ier%3aUniversitatea_Politehnica_din_Bucure%25C8%2599ti-2006_0604UPB0032.jpg)
