Movatterモバイル変換

[0]ホーム
URL:

Sari la conținut
Wikipediaenciclopedia liberă
Căutare

Brom

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită.
Consultațimanualul de stil șiîndrumarul, apoidați o mână de ajutor.
Acest articol a fost etichetat înnoiembrie 2018
Brom

Seleniu ←Brom →Kripton
Cl
  

35		Br
 
        
        
                  
                  
                                
                                
Br
I
Tabelul complet •Tabelul extins
Informații generale
Nume,Simbol,NumărBrom, Br, 35
Serie chimicăhalogene
Grupă,Perioadă,Bloc17, 4, p
Densitate3140kg/m³
Culoareroșie-brună
Număr CAS7726-95-6
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică79,909u
Rază atomică115pm
Rază de covalență114pm
Rază van der Waals185pm
Configurație electronică[Ar] 3d10 4s2 4p5
Electroni penivelul de energie2, 8, 18, 7
Număr de oxidare0, ±1, +3, +5, +7
Oxidacid tare
Structură cristalinăfără (lichid)
Proprietăți fizice
Fază ordinarălichid
Punct de topire-7,25°C ; 265,9 K
Punct de fierbere58,8°C ; 331,95 K
Energie de fuziunekJ/mol
Energie de evaporarekJ/mol
Temperatură critică K
Presiune critică Pa
Volum molar17,39×10-3m³/kmol
Presiune de vapori> ca. 5800 Pa la 280,1 K
Viteza sunetuluim/s la 20°C
Forțămagnetică
Informații diverse
Electronegativitate(Pauling)2,96 (Scala-Pauling)
Capacitate termică masicăJ/(kg·K)
Conductivitate electrică0S/m
Conductivitate termicăW/(m·K)
Primaenergie de ionizare1139,9kJ/mol
A 2-aenergie de ionizare2103kJ/mol
A 3-aenergie de ionizare3470kJ/mol
A 4-aenergie de ionizare4560kJ/mol
A 5-aenergie de ionizare{{{potențial_de_ionizare_5}}}kJ/mol
A 6-aenergie de ionizare{{{potențial_de_ionizare_6}}}kJ/mol
A 7-aenergie de ionizare{{{potențial_de_ionizare_7}}}kJ/mol
A 8-aenergie de ionizare{{{potențial_de_ionizare_8}}}kJ/mol
A 9-aenergie de ionizare{{{potențial_de_ionizare_9}}}kJ/mol
A 10-aenergie de ionizare{{{potențial_de_ionizare_10}}}kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
SimbolANT1/2MDEdPD
MeV
stabil cu 18neutroni
36Brurme
sintetic		301.000 aniβ-
ε / β+		0,709
1,142		36Ar
36S
37Br24,23 %stabil cu 20neutroni
Precauții
NFPA 704
UnitățileSI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modificătext Consultați documentația formatului

Bromul este unelement chimic notat cusimbolul chimicBr.Numărul său atomic este 35 iarmasa atomică este de 79,909u.a.m.. Bromul face parte din grupahalogenilor (grupa a VII-a principală), împreună cufluorul,clorul,iodul șiastatinul, posedând un caracternemetalic. În stare nativă este un element foarte reactiv, reacționând direct cu majoritateametalelor și cu multenemetale, dândsăruri numitebromuri. De aceea, nu este prezent deloc în stare liberă înatmosferă.

Bromul este singurulnemetal care latemperatura șipresiunea obișnuită (la condițiile camerei) se află în starelichidă. Are un miros puternic, neplăcut, de unde provine și numele său (dingreacăβρῶμοςbromos înseamnămiros urât)[1]. Bromul formează compuși importanți, printre care bromurile (menționate mai sus, exemple:bromură de potasiu șibromură de sodiu) șiacidul bromhidric. Unele utilizări importante ale bromului sunt în industriafarmaceutică, fotografică (în acest caz se foloseștesarea deargint numităbromură de argint), înpesticide, în tratamentele cubăi termale, etc.

Istoric

[modificare |modificare sursă]
Murex brandaris

În antichitate, fără să cunoască originea și compoziția anumitor substanțe,omul a utilizat sărurile de brom încă din timpuri străvechi, mai ales sub forma unorvopseluri șipigmenți extrași din melcul marinMurex brandaris. Numele dat de cătregreci acestui pigment a fostpophura[2], denumire ce face referire directă laculoarea sa,purpurie. Istoricii cred că acest pigment a fost folosit prima oară de cătrecivilizația minoică înCreta, aproximativ în anul 1500î.Hr., afirmând, totodată, că purpura este unul dintre cei mai vechi pigmenți.[2] Mai târziu, a fost denumităpurpura tyriană.[3]Odată cu decădereaImperiului Roman, folosirea pigmentului a fost treptat abandonat, fiind înlocuit de alte vopsele și pigmenți mai ușor de fabricat și mai ieftini.[4]

Antoine-Jérôme Balard

Descoperirea bromului este legată de numele a doi chimiști, independent unul de celălalt, germanulCarl Jacob Löwig[5][6][7][8][9] în anul1825 și francezulAntoine Jérôme Balard[10][11] în anul1826,[12] iar denumirea sa provine din grecesculbromos, care înseamnăcu miros rău/urât, și face referire directă la proprietatea neplăcută a bromului, anume mirosul urât și înțepător. În mare parte, acest miros este asemănător cu cel alclorului, dar tenta sa este mai puternică și are efecte mai violente.

În anul1824, Antoine Balard, studiindflora șifauna uneimlaștini saline dinMontpellier,Franța, a devenit foarte interesat de această zonă, continuând să o investigheze cu mare interes.După ceva vreme de la începutul studiilor, Ballard a evaporat o anumită cantitate desoluțiesalină recoltată din mlaștină, obținând sare cristalizată. Acesta a saturatsolidul rămas cuclor, iar, după aceea, el a distilat soluția rezultată, observând apariția unuilichid de oculoare roșie-brună.Lichidul rămas era brom, fapt încă necunoscut.

Crezând că ceea ce găsise el este o descoperire interesantă, Balard a dat rezultatulAcademiei de Științe dinFranța înanul1824. În final, el și-a publicat rezultatele înanul1826, oferind dovezi căsubstanța descoperită de el esteun corp simplu-adică este un nouelement, nu osubstanță, așa cum credea majoritatea lumii.

Datorită publicației lui, Balard a devenit descoperitorul bromului.Academia Franceză a numit noulelement după grecesculbromos.

Bromul era să fie descoperit deJustus von Liebig, căruia i-a trecut prin mâini, dar avea impresia c-ar fi clorură de iod.

Structura atomică

[modificare |modificare sursă]
Modelul planetar al atomului de brom

Bromul este unhalogen (adică unelement aflat îngrupa a VII-a principală a Sistemului Periodic al elementelor), aflându-se înperioada 4. La stânga sa, înTabelul periodic al elementelor, se aflăseleniul(Se){\displaystyle \scriptstyle \mathrm {(Se)} }, iar la dreaptagazul nobilkripton(Kr){\displaystyle \scriptstyle \mathrm {(Kr)} }. Deasupra bromului se află tot un halogen,clorul, având în mare parte, aceleași proprietăți chimice cu bromul și cuiodul, aflat sub brom în sistem.În apropierea bromului se mai aflălinia în zigzag ametalelor, ce delimiteazămetalele denemetale. Astfel,seleniul șitelurul suntsemimetale, și se află lângă brom (seleniul este chiar lângă brom, iartelurul se subseleniu).[13]

StratNumăr de electroniConfigurația electronică

Structura atomului de brom este determinată de numărulnucleonilor dinnucleul atomic, astfel căizotopul său natural, 3579Br{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {~_{35}^{79}Br} }, are 35 deprotoni și 44 deneutroni. Repartițiaelectronilor pe starturile electronice este dată în tabelul din stânga.

Pe baza așezării sale în sistemul periodic, despre brom se pot trage concluziile: datorită faptului că bromul se află în grupa a VII-a principală, rezultă atunci că acesta are 7electroni pe stratul devalență (ultimul strat electronic); bromul, aflându-se în perioada a 4-a, are în total patru straturielectronice, dintre care trei sunt ocupate complet cuelectroni.[14]

Izotopi

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Izotopii bromului

Bromul are doiizotopi stabili, 79Br{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {~^{79}Br} } (50,69 %) și 81Br{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {~^{81}Br} } (49,31%). Masa atomică standard al bromului natural este de 79,904u.a.m. Se cunosc, până la ora actuală, 30 de izotopi radioactivi ai bromului care rezultă fie prin dezintegrarea radioactivă a unor elemente, fie pe cale artificială prin activarea cu neuroni termalizați. Cel mai mictimp de înjumătățire îl are izotopul 69Br{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {~^{69}Br} }, de 24nanosecunde, iar cel mai mare, de 57,036ore, îl are izotopul 77Br{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {~^{77}Br} }. În tabelul din stânga sunt prezentați 11 din cei 32 de izotopi cunoscuți ai bromului cu specificarea tipului dedezintegrare radioactivă, a radionucleului rezultat și a timpului de înjumătățire.

IzotopiTipul dezintegrariiRadionucleu descendentT12{\displaystyle \scriptstyle T_{\frac {1}{2}}}
p+
24 nanosecunde
β+
16 ore
β+
57,036 ore
β+
6,46 minute
Stabil
β-
17,7 minute
TI
4,42 ore
Stabil
β-
1,5 zile
β-
2,4 ore
β-
31,8 minute
β-
2,9 minute

Izotopii bromului se dezintegrează în patru moduri: prin emisie de proton, dezintegrare betaβ−{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {\beta } ^{-}} sauβ+{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {\beta } ^{+}}, respectiv dezintegrareβ−{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {\beta } ^{-}} însoțit de emisie deneutron. De exemplu, izotopul 69Br{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {~^{69}Br} } se dezintegrează prin expulzarea unui proton, în urma căruia transmută înseleniu, după schema:

Prin dezintegrareβ+{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {\beta } ^{+}}, izotopul 78Br{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {~^{78}Br} } se transformă în izotopul stabil 78Se{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {~^{78}Se} } cu emisia unuipozitron și al unuineutrin, tranziția are loc după schema:

Un exemplu pentru dezintegrareβ−{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {\beta } ^{-}}, îl reprezintă izotopul 84Br{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {~^{84}Br} }, care se transformă în izotopul 78Kr{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {~^{78}Kr} }, concomitent cu emisia unuielectron și al unui neutrin:

Există izotopi ai bromului care se dezintegrează în mai multe moduri, de exemplu 80Br{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {~^{80}Br} } care se dezintegreză cu probabilitatea de 91,7% prinβ+{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {\beta } ^{+}} în 80Kr{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {~^{80}Kr} } și cu probabilitatea de 8,3%, prinβ−{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {\beta } ^{-}}, în 80Se{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {~^{80}Se} }. De asemenea, începând cu izotopul 84Br{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {~^{84}Br} }, toți izotopii dezintegrează, pe lângă dezintegrareaβ−{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {\beta } ^{-}}, și prin emisie deneutroni.

Prezența în natură, în proporție extrem de scăzută, a radioizotopilor bromului și timpii de înjumătățire de valori mici ai acestora, face nesemnificativă contribuția radiațiilor emise de aceștia la fondul natural de radiații nucleare.

Proprietăți

[modificare |modificare sursă]

Fizice

[modificare |modificare sursă]

Bromul este prezent în natură sub forma sa moleculară, anume sub forma moleculei diatomiceBr2{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {Br_{2}} }. Latemperatura șipresiunea camerei, bromul se află în starelichidă, fiind astfel singurulnemetal aflat în fază lichidă la temperatura camerei. Culoarea bromului este brună sau maronie. Bromul are un miros iritant.

În condiții normale (0 °C, 1atm), densitatea bromului este de 3,19g/cm3. Solubilitatea în apă este de 3,5% la 25 °C. Bromul este solubil în orice proporții în solvenți organici, precumsulfură de carbon (CS2{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {CS_{2}} }),cloroform (CHCl3{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {CHCl_{3}} }),benzen (C6H6{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {C_{6}H_{6}} }), etc.[15]

La presiunea de 55 GPa, bromul se transformă într-o structurămetaloidă; la presiunea de 75 GPa, el trece înstare de agregaresolidă, cu ostructură cristalină ortorombică, iar la presiunea de 100 GPa, se transformă într-o structură ortorombică monoatomică.[16]

Bromul este un bun izolator electric având rezistivitatea electrică 7,8×1010Ω·m, cu toate acestea nu este utilizat ca material dielectric în electrotehnică din cauza reactivității sale ridicate. Din punctul de vedere al proprietăților magnetice, bromul este un element diamagnetic.

Punctul de fierbere al bromului molecular este relativ scăzut, având în vedere faptul că bromul este un lichid, și anume 58,8 °C (332K), iar punctul de topire este de -7,1 °C (266,05 K).

Presiunea de saturație avaporilor de brom la temperatura de topire (-7,1 °C) este de 5800Pa.

Numărul de registru CAS al bromului este 7726-95-6.

Nr.Constanta fizicăValoare numericăObservațiiNr.Constanta fizicăValoare numericăObservații
1Proprietăți termice3Proprietăți magnetice
1.1Temperatură de topire [°C]-7,3[17]3.1Natura magneticăDiamagnetic
1.2Temperatură de fierbere [°C]58,8[17]3.2Susceptibilitate magnetică specifică-4,9x10−9masică
1.3Presiune critică [MPa]10,34 (102Atm)[17]...3.3Susceptibilitate magnetică specifică-7,83[17]molară
1.4Temperatură critică [K]588[17]...3.4Susceptibilitate magnetică specifică-0,0000153[17]volumică
1.5Căldură latentă de topire [kJ/mol]5,8[17]4
Alte proprietăți fizice
1.6Căldură latentă de evaporare [kJ/mol]14,8[17]4.1Densitate [g/cm3]3,12[17]
1.7Căldură specifică [kJ/mol]947,3[17]în fază lichidă4.2Volum molar0,00002561[17]
1.8Conductivitate termică [W/(mK)]0,12[17]...4.2Indice de refracție1,001132[17]
2
Proprietăți electrice
4.3Duritate BrinellN/A
2.1Proprietăți dielectriceizolator4.4Modul YoungN/A
2.2Conductivitate electrică [S/m]1x10−104.5Viteza sunetuluiN/A
2.3Rezistivitate electrică [Ω·m]1x1010[17]4.6Coeficient de dilatare termicăN/A

Chimice

[modificare |modificare sursă]
Modelul bidimensional (sus) și tridimensional (jos) al moleculei diatomice de brom (Br2 )

Bromul, datorită structurii sale electronice, este un element foartereactiv, motiv pentru care el nu poate exista în natură, sub forma sa elementară; formează moleculă diatomică prinlegătură covalentă slabă.Fiind mai puțin reactiv decâtclorul, dar mai reactiv decâtiodul, bromul reacționează energic cumetalele, în special în prezențaapei, pentru a formasăruri de brom. Bromul este, de asemenea, foarte reactiv cucompușii organici, formând bromuri, după reacția:Br2→2Br0{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {Br_{2}\rightarrow 2Br^{0}} }. Procesul de ionizare are loc după schema:Br+1e−→Br−1{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {Br+1e^{-}\rightarrow Br^{-1}} }.

Nr.Constanta chimicăValoare numerică
1Configurație electronică[Ar] 4s2 4p5[17]
2Valență5[17]
3Forma molecularădiatomică,Br2{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {Br_{2}} }[17]
4Electronegativitate2,96[17]
5Număr de oxidare0, ±1, +3, +5, +7[17]
6Afinitate electronică324,60[17]
7Potențiali de ionizare (kJ/mol)
7.1primul1 139,60[17]
7.2al doilea2 103,00[17]
7.3al treilea3 470,00[17]
7.4al patrulea4 560,00[17]
7.5al cincilea5 760,00[17]
7.6al șaselea8 550,00[17]
7.7al șaptelea9 940,00[17]
7.8al optulea18 600,00[17]

Bromul se dizolvă puțin în apă (3,36 g în 100 g apă, la 25 °C) formândapa de brom, care este un oxidant mai slab decât apa de clor. Odată cu dizolvarea bromului în apă are loc și o reacție chimică. Acesta poate fi considerat un proces de auto-oxido-reducere, iar în urma reacției rezultăacid bromhidric șiacid hipobromos. Deci, în apa de brom este prezent bromul elementar, anionul bromură (Br-) și acidul hipobromos, care este mai puțin disociat:

În soluții bazice, disproporționarea ionuluiBrO−{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {BrO^{-}} } este lentă la temperatura camerei, din care cauză soluțiile deBrO−{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {BrO^{-}} } se prepară la aproximativ 0 °C. La temperatura 50-80 °C, se obține cantitativBrO3−{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {Br{O_{3}}^{-}} }:

Bromul se dizolvă în dizolvanți organici (sulfură de carbon,benzen,cloroform,tetraclorură de carbon, etc.) De aceea se poate extrage dintr-o soluție diluată, folosind dizolvanți organici.

Fiind mai puțin reactiv decât clorul, poate fi înlocuit de clor din combinațiile sale cu hidrogenul și cu metalele:

Prin urmare, dacă la o soluție debromură de potasiu se adaugă apă de clor și se agită, soluția incoloră se colorează în galben-brun din cauza dizolvării în apă a bromului pus în libertate de către clor. Dacă în continuare se adaugă cloroform și se agită, după repaos se observă separarea a două straturi: un strat inferior de cloroform, colorat în brun de către bromul extras din soluția apoasă, și deasupra un strat de lichid incolor care esteclorura de potasiu. Această reacție se utilizează la identificarea prezenței bromului în diverse materiale.

Bromul substituie iodul dinacidul iodhidric sau din ioduri:

Bromul reacționează cu hidrogenul la încălzire (150 °C), în prezență de catalizatori, formândHBr{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {HBr} }. El se poate combina direct și cu nemetalele (excepție fac oxigenul, azotul și carbonul), ca de exempluPBr2{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {PBr_{2}} } șiPBr5{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {PBr_{5}} }. De asemenea se combină direct cu metalele formând bromuri.Platina nu este atacată de brom.

Bromul distruge substanțele organice, de aceea recipientele de sticlă care conțin brom nu se închid cu dopuri de cauciuc sau plută.

Răspândire

[modificare |modificare sursă]

În natură, datorită reactivității sale foarte mare, bromul nu se găsește sub forma sa elementară ci numai în compuși reprezentați în principal de bromuri (cel mai adesea sub formă debromură de sodiu, -potasiu sau -magneziu), însoțindclorurile în apele marine și înminerale.

Nr.MediulAbundență relativă (%)
1.Univers7x10−7[17]
2SoareN/A[17]
3Meteoriți0,00012[17]
4Scoarța terestră0,0003[17]
5Oceanul planetar0,0067[17]
6Corpul uman0,00029[17]

În saline, bromurile se găsesc în straturile superioare ale zăcămintelor, în asociere cu combinații ale potasiului.[15] Răspândirea relativă medie a bromului în scoarța Pământului, dar și înatmosferă șihidrosferă, este de 6,0·10−4%. În mări, conținutul mediu de brom este de 0,008%. Bromurile se găsesc în apele unor izvoare naturale sau în apele unorlacuri, ca de exempluSaki înCrimeea,Zarisis înTunisia, înMarea Moartă, etc. Procentul de răspândire a bromului înoceanele Terrei este de 6,73×101miligrame pelitru. Apele extrase împreună cupetrolul din sonde conțin până la 0,5% ioni Br-.[15]

În minerale, cu abundență relativ scăzută, bromul se găsește legat în diverse minerale în asociere frecventă cu elemente caargintul ,mercurul,arsenul,plumbul,sulful, formând o serie de minerale cristaline cu diverse structuri. Sunt cunoscute peste douăzeci de specii de minerale cu conținut de brom. În tabelul din stânga sunt prezentate cele mai răspândite minerale de acest fel, cu prezentarea denumirii mineralogice, formulei chimice, masei moleculare și a conținutul masic procentual al bromului în mineral. Printre acestea se remarcă următoarele mineralele:

MineralFormulă chimicăMasă moleculară [u.a.m]Conținut de brom (%)
Bromargirit[18]
187,77
42,55
Embolit[19]
165,55
24,13
Kuzminit[20]
538,76
22,25
Demicheleit (Br)[21]
306,48
17,47
Arzakit[22]
803,48
14,92
Kadyrelit[23]
955,94
12,54
Grechishchevit[24]
817,84
9,77
Lafossait.[25]
252,93
6,07
Capgaronnit[26]
398,46
6,02
Lavrentievit[27]
759,03
5,26
Iltisit[28]
387,09
5,16
Comancheite[29]
3 079,74
2,59
Mutnovskit[30]
670,21
1,07
Demicheleit-(Br):BiSBr{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {BiSBr} }, are masa moleculară 306.48u.a.m., cu un conținut de 17.47 % brom în moleculă. Adesea, bromul poate fi înlocuit de alțihalogeni, cum suntclorul sauiodul. Formula empirică a mineralului esteBi0,99S0,97Br0,67Cl0,35I0,02{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {Bi_{0,99}S_{0,97}Br_{0,67}Cl_{0,35}I_{0,02}} } și prezintă o structură cristalină în sistem ortorombic (dipiramidal).[21][31] A fost descoperit în compoziția rocilor fierbinți din fumarolele crateruluiLa Fossa, Insula Vulcano, din arhipelagul italianEolie,Lipari,Provincia Messina,Sicilia. A fost denumit după mineralogul italianVincenzo de Michele (n. 1936-), fostcurator al secției de minaralogie al Muzeului de Istorie Naturală dinMilano.[31]
Lavrentievit:Hg3S2(Cl,Br)2{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {Hg_{3}S_{2}(Cl,Br)_{2}} }, are masa moleculară 759.03 u.a.m. cu un conținut de 5,26 % brom în moleculă, are formula empiricăHg3S2Cl1,5Br0,5{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {Hg_{3}S_{2}Cl_{1,5}Br_{0,5}} } și cristalizează în sistem monoclinic.[27][32] A fost identificat pentru prima oară în zăcămintele de mercur din valea prâuluiArzak în regiunea siberianăTuva dinRusia. A fost denumit în onarea savantului rusMihail Alexievici Lavrentiev.[32]
Capgaronnit:HgAg(Cl,Br,I)S{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {HgAg(Cl,Br,I)S} }, de obicei conține până la 15 % elemente halogene si un continut de 6,02 % brom, cu masa moleculara de 398,46 u.a.m., are formula empiricăHgAgCl0.6Br0.3I0.1S{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {HgAgCl_{0.6}Br_{0.3}I_{0.1}S} } și cristalizează în sistem ortorombic (difenoidal).[26][33] A fost denumit după numele minei de cupruCap Garonne din comunaLe Pradet, departamentulVar al regiuniiProvence-Alpes-Côte d'Azur din Franța, unde a fost descoperit în anul 1992.[33]
Arzakit:Hg3S2(Br,Cl)2{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {Hg_{3}S_{2}(Br,Cl)_{2}} } și conținut masic procentual de brom de 14,92%. Masa moleculară a mineralului este de 803.48 u.a.m., are formula empiricăHg3S2Br1.5Cl0.5{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {Hg_{3}S_{2}Br_{1.5}Cl_{0.5}} } și cristalizează în sistem monoclinic.[22][34] A fost decoperit în asociere cu zăcămintele de mercur din valea prâului Arzak în regiunea siberianăTuva din Rusia și a fost denumit după orașulArzakskoe.[34]
Iltisit:HgSAg(Cl,Br){\displaystyle \scriptstyle \mathrm {HgSAg(Cl,Br)} }; se găsește în asociație cu capgaronitul, are masa moleculară de 387,09 u.a.m. și un conținut de brom de 5,16%. Formula empirică a mineralului esteHgSAgCl0.75Br0.25{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {HgSAgCl_{0.75}Br_{0.25}} } și cristalizează în sistem hexagonal (trapezoidal).[28][35] A fost descoperit în mina de cupruCap Garonne din comuna Le Pradet, departamentul Var Var al regiunii Provence-Alpes-Côte d'Azur din Franța și a fost denumit după geologul francezAntoine Iltis (1942-), cel care l-a descoperit în anul 1995.[35]
Embolit:AgBr{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {AgBr} }, are aceași formulă chimică cubromura de argint (bromargirit), este o bromură cu importante utilizări industriale. Poate conține până la 25 % brom și are o masă moleculară de 165,55 u.a.m. Formula empirică a mineralului esteAgCl0.5Br0.5{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {AgCl_{0.5}Br_{0.5}} } și cristalizează în sistem cubic (hexoctahedral).[19] A fost identificat în straturile oxidate ale zăcămintelor de argint dinChanarcillo,Chile în anul 1849[36] și a fost descris pentru prima oară de germanulJohann August Friedrich Breithaupt în 1859.[36][37]

În apele termale, bromul în asociere cu iodul, este prezent în concentrație foarte ridicată, numai înBrazilia; aceste izvoare termale sunt utilizate în tratamentul unor categorii deboli.[38] Totuși, se pot remarca ape termale cu conținut de brom și iod și în Europa, ca de exemplu în zona orașelorBudapesta șiHajdúszoboszló.[39] Resurse de ape termale conținând brom se mai găsesc în zona orașuluiSalsomaggiore Terme din Italia, situat la 32km deParma. Izvoarele de aici reprezintă surse abundente de ape termale bogate și în iod respectiv alte săruri, datate la milioane de ani. Aceste ape termale sunthipertonice și reci[necesită citare], fiind extrase din puțuri adânci de 800-1200 de metri. Izvoarele de la Salsomaggiore sunt valorificate în tratamentele balneare ale unor afecțiuni cronice artro-reumatice, ginecologice și vasculare.[40]ÎnRomânia, printre apele termale având conținut de brom, se remarcăBăile TermaleAcâș din județulSatu Mare. Aceste ape conțin brom, iod și altesăruri.[41]

În alimente și băuturi, în cantități foarte mici, bromul se găsește înfructe șilegume caananas,măr,strugure, frăguțe,pepene galben,usturoi,sparanghel,morcov,țelină,varză,ceapă,praz,ridiche șiroșie.[42] În plus, bromul mai este prezent în băuturile acidulate, prezentând un mare pericol pentru consumator. De obicei, compuși ai bromului se adaugă în aceste băuturi cu scopul de a mări persistența aromei. Bromul mai intră în componența băuturilor acidulate deoarece mai poate acționa ca un potențiator de aromă sau conservant.[43] Datorită faptului că bromul se găsește în mare, un procent infim de brom se găsește și înpește. Însă, în aceste foarte mici cantități nu poate fi dăunător omului.[43] Specialiștii au descoperit un exces de brom învarzachinezească (numită șishungiku) și înceapaenglezească.[44] Altealimente cu conținut de brom (cu cantități infime, bineînțeles):spanac,salată,pătrunjel,ceai și, în fine,coriandru.[44]

Preparare

[modificare |modificare sursă]
Brom lichid cu vapori în fiolă

Bromul se obține, de obicei, prin oxidarea acidului bromhidric, dar și prinelectroliza bromurilor (cu degajare de brom la catod), sau prin acțiuneaclorului asuprasoluțiilor de bromurimetalice, după reacția:

2MBr+Cl2→2MCl+Br2{\displaystyle \mathrm {2MBr+Cl_{2}\rightarrow 2MCl+Br_{2}} }

Bromul în stare elementară se obține după metoda generală a preparăriihalogenilor, prin oxidarea ionului de brom electronegativ:

2Br−−2e−→Br2{\displaystyle \mathrm {2Br^{-}-2e^{-}\rightarrow Br_{2}} }

Oxidarea se produce mai ușor ca laclor, deoarece electronul ce completează octetul este mai labil și poate fi realizată prin intermediul oxidării anodice.

Metode de obținere

  1. 2KBr+H2SO4→2HBr+K2SO4{\displaystyle \mathrm {2KBr+H_{2}SO_{4}\rightarrow 2HBr+K_{2}SO_{4}} }
  2. 2HBr+MnO2+H2SO4→MnSO4+2H2O+Br2{\displaystyle \mathrm {2HBr+MnO_{2}+H_{2}SO_{4}\rightarrow MnSO_{4}+2H_{2}O+Br_{2}} }
Aceasta este metoda cea mai frecvent utilizată în laborator; bromul se prepară tratând o bromură cu acid sulfuric în prezența unui oxidant energic, de obicei dioxid de mangan. Reacția de obținere a bromului molecular are loc într un balon de sticlă în care se introduce bromură de potasiu (sau de sodiu) și dioxid de mangan, iar cu ajutorul unei pâlnii se toarnă acid sulfuric (2:1). Prin încălzirea balonului, vaporii de brom rezultați se trec printr un tub de formă U, răcit cu amestec de apă și gheață, în care se condensează. Vaporii necondensați sunt opriți de o soluție de hidroxid de sodiu.
  • Obținerea bromului prin tratarea bromurilor cuvitriol concentrat:se face după reacția:
  1. 2KBr+2H2SO4→2HBr+KHSO4{\displaystyle \mathrm {2KBr+2H_{2}SO_{4}\rightarrow 2HBr+KHSO_{4}} }
  2. 2HBr+H2SO4→SO2+2H2O+Br2{\displaystyle \mathrm {2HBr+H_{2}SO_{4}\rightarrow SO_{2}+2H_{2}O+Br_{2}} }

-Acidul bromhidric, rezultat prin reacția 1), datorită caracterului reducător, reduceacidul sulfuric laacid sulfuros. Acesta din urmă se descompune înbioxid de sulf șiapă ca în reacția 2).

  • Obținerea bromului prin tratarea amestecului de bromură și bromat cuvitriol:se face după reacția:
  1. 5KBr+KBrO3+3H2SO4→3H2SO4+5HBr+HBrO3{\displaystyle \mathrm {5KBr+KBrO_{3}+3H_{2}SO_{4}\rightarrow 3H_{2}SO_{4}+5HBr+HBrO_{3}} }
  2. 5HBr+HBrO3→3H2O+3Br2{\displaystyle \mathrm {5HBr+HBrO_{3}\rightarrow 3H_{2}O+3Br_{2}} }

Compușii anorganici ai bromului

[modificare |modificare sursă]

Bromul formează combinații anorganice în care se manifestă stări de oxidare negativă (-1) și pozitive (+1,+3, +5). Dintre combinațiile bromului, cele mai importante sunt acidul bromhidric și sărurile acestuia denumite genericbromuri.

O sticlă de reactivi cuapă de brom

Un foarte important compus anorganic al bromului esteapa de brom. Apa de brom este o soluție apoasă de brom, deculoare brună. Are utilizări foarte importante, printre care se numără și faptul că este antidot pentruhidrogenul sulfurat, H2S. O altă utilizare a apei de brom este în analizachimică a compușilor nesaturați.[45]

Bromurile

[modificare |modificare sursă]

Bromurile alcaline combinate cu bromul elementar (gaz sauapă de brom) au ca produs de reacție polibromuri. Ionul de Br- este incolor, iar ionul de Br3- este colorat în brun, asemănător moleculei diatomice de brom.

Formează și bromuri covalente cu carbonul, borul, azotul, fosforul.

Compuși interhalogenici

[modificare |modificare sursă]

La fel ca celelalte elemente halogene, bromul formează cu ceilalți halogeni combinații binare sau ternare. Bromul poate forma asemenea compuși mai ales cu fluorul dar și cu iodul și clorul. Aceste combinații sunt de tipulBrZn{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {BrZ_{n}} }, în caren{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {n} } este un număr impar șiY{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {Y} } reprezintă halogenul mai ușor decât bromul (cândn{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {n} } este mai mare decât 1). Ele se formează, de regulă, prin reacția directă dintre brom și un alt halogen, în tub de nichel iar compoziția produsului depinde de condițiile de temperatură și presiune. Cei mai cunoscuți compuși interhalogenici ai bromului suntBrF{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {BrF} },BrF3{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {BrF_{3}} },BrF5{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {BrF_{5}} },BrCl{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {BrCl} },IBr{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {IBr} }. Din punct de vedere chimic, aceste combinații sunt reactive. Ele sunt oxidanți și reacționează cu majoritatea elementelor dând amestecuri de halogenuri. În general, proprietățile fizice ale acestor combinații sunt intermediare între cel al bromului și al celuilalt element halogen din compoziția compusului.

Combinațiile oxigenate ale bromului

[modificare |modificare sursă]
Valența+1+4+5-1
OxidulBr2OBrO2-Br3O4
AcidulHBrO-HBrO3-

Combinațiile oxigenate ale bromului sunt mai greu de preparat decât cele aleclorului și totodată sunt mai nestabile.

Acidul bromhidric

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Acid bromhidric

Formula chimică aacidului bromhidric esteHBr{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {HBr} }. În condiții normale detemperatură șipresiune, acidul bromhidric este ungaz incolor, ce fumegă înapă, cu miros înțepător (atacă violent mucoasele organelor respiratorii), solubil în apă (1 vol. apă dizolvă 600 vol. acid bromhidric la 0°C).Densitatea acidului bromhidric este de 2,529 gcm−3, la 0°C. Soluția lui în apă este puternic acidă. Cu unele metale sau cu oxizi sau hidroxizi de metale dă reacții similareacidului clorhidric. Oxidanți energici, caMnO2{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {MnO_{2}} },H2SO4{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {H_{2}SO_{4}} } concentrat,HNO3{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {HNO_{3}} },CrO3{\displaystyle \scriptstyle \mathrm {CrO_{3}} } îl oxidează la brom. Având punctul de fierbere la temperatura de 66,8°C, acidul bromhidric se poate lichefia foarte ușor, iar punctul de topire este de -89,9°C. Păstrarea acidului bromhidric se face în sticle de culoare închisă, bine etanșate, la loc rece, deoarece acesta se oxidează mai ușor decât acidul clorhidric punând în libertate atomii de brom. La rece, acidul bromhidric reacționează cumercurul șiargintul, dând ca produși de reacțiehidrogen și bromurile respective. Acidul bromhidric este folosit pe scară largă pentru prepararea unor bromuri și coloranți sintetici.

Acidul bromhidric se poate prepara în laborator prin acțiunea acidului sulfuric asupra unei bromuri. Datorită faptului că acidul bromhidric format se oxidează foarte ușor în prezența acidului sulfuric concentrat, pentru obținerea lui în stare pură se preferă metoda prin hidroliza tribromurii de fosfor rezultată ca produs intermediar din fosfor roșu și brom:

2P+3Br2→2PBr3{\displaystyle \mathrm {2P+3Br_{2}\rightarrow 2PBr_{3}} }

PBr3+3H2O→3HBr+H3PO3{\displaystyle \mathrm {PBr_{3}+3H_{2}O\rightarrow 3HBr+H_{3}PO_{3}} }

Acidul bromhidric mai poate fi obținut printrun proces de sinteză în care se trec vapori de brom și hidrogen, la 200-300°Celsius, printr-un tub, peste o sârmă de platină sau peste cărbune activ:

H2+Br2→2HBr{\displaystyle \mathrm {H_{2}+Br_{2}\rightarrow 2HBr} }

Anhidrida hipobromoasă

[modificare |modificare sursă]

Anhidrida hipobromoasă (protoxidul de brom) este combinația bromului cuformula chimică Br2O. Se prepară prin acțiunea bromului asupra unei suspensii deHgO înCCl4. Protoxidul de brom este ungaz brun.

Acidul hipobromos

[modificare |modificare sursă]

Acidul hipobromos se prepară prin agitarea unei suspensii deoxid de mercur (HgO) sauoxid de argint (Ag2O) în apa de brom; concentrația acidului hipobromos obținut este de aproximativ 6%. Prepararea acidului hipobromos se face după reacția:

2HgO+2Br2+H2O→O−Hg−Br−Hg−Br+2HBrO{\displaystyle \mathrm {2HgO+2Br_{2}+H_{2}O\rightarrow O-Hg-Br-Hg-Br+2HBrO} }

O altă metodă de preparare a acidului hipobromos poate rezulta prin dizolvareachimică a bromului înapă distilată, după reacția dedisproporționare:

Br2+HOH→HBrO+HBr{\displaystyle \mathrm {Br_{2}+HOH\rightarrow HBrO+HBr} }

Proprietățile acidului hipobromos

[modificare |modificare sursă]

Acidul hipobromos se găsește sub formă desoluție deculoaregalbenă, stabil, până la o concentrație de 6%. Acesta este mai instabil de câtacidul hipocloros și se descompune la 30°Celsius. Este oxidant și bromurant, punând în libertate brom în combinație cuacidul bromhidric. Sărurile acestui acid sunt hipobromiții, care se obțin prin introducerea bromului, latemperatură scăzută, înhidroxizialcalini. Datorită instabilității, hipobromiții se descompun la o ușoară încălzire în bromați și bromură.

Acidul bromic

[modificare |modificare sursă]

Bromații

[modificare |modificare sursă]
Bromat de sodiu

Bromații se prepară prin acțiunea hidroxizilor alcalini la cald cu brom (analog preparării cloraților) după reacția chimică:

KBr+6KOH+3Cl2→KBrO3+6KCl+3H2O{\displaystyle \mathrm {KBr+6KOH+3Cl_{2}\rightarrow KBrO_{3}+6KCl+3H_{2}O} }

Și de la HBrO3 cuhidroxizii, prin reacții de neutralizare se obțin bromați.

Proprietățile bromaților

[modificare |modificare sursă]

Prin încălzire, bromații cedeazăoxigen. După comportamentul pe care îl la încălzire, bromații se împart în trei categorii:

  1. Bromații care, descompuși termic, trec în bromuri șioxigen: bromatul depotasiu, bromatul deargint, bromatul demercur, etc.
  2. Bromații care, descompuși termic, trec în oxidulmetalului respectiv,oxigen și brom: bromatul demagneziu, bromatul dezinc, bromatul dealuminiu, etc.
  3. Bromații care, descompuși termic, trec în bromură, brom,oxidulmetalului șioxigen: bromatul decupru și bromatul deplumb.

Alte caracteristici

[modificare |modificare sursă]

Compușii anorganici ai bromului sunt formați pe baza unor stări de oxidare, de la -1 la +7.Bromul este un puternic oxidant, și poate oxida ionul de iodură îniod, reducându-se, în același timp, pe sine:

Br2+2I−→2Br−+I2{\displaystyle \mathrm {Br_{2}+2I^{-}\rightarrow 2Br^{-}+I_{2}} }

Bromul mai este, de asemenea, oxidant în prezențametalelor șimetaloizilor, pentru a putea forma bromuri. Bromurile anhidre sunt mai slab reactive, în timp de bromurile hidratate sunt mai reactive.Bromul uscat poate reacționa viguros cualuminiul,Titanul șimercurul, la fel ca șimetalele alcalineBromul dizolvat în soluții alcaline poate da o mixtură de bromură sau hipobromură:

Br2+2OH−→Br−+OBr−+H2O{\displaystyle \mathrm {Br_{2}+2OH^{-}\rightarrow Br^{-}+OBr^{-}+H_{2}O} }

Compușii organici ai bromului

[modificare |modificare sursă]
Prin bromurarea indigoului rezultă o serie de compuși divers colorați, în funcție de pozițiile de substituire cu brom. Cel mai important este 6,6'dibrom indigoul

O mare importanță înistorie a avut-opurpura, sauPurpura Tyriană (VeziIstoricul Bromului), un compus violaceul de brom (în imagine,melcul din care se extrage-Murex).[46]O mare parte dintre compușii organici ai bromului (incluzând și organobromine) sunt produși pe cale sintetică. Printre cei mai importanți compuși organici ai bromului se numără organo-bromurile și brom-aromaticele, dar și policlorodibenzoxinele polibromurate și dibenzofuranii. Aceștia sunt utilizați, printre altele, ca solvenți, agenți de refigerare,lichide hidraulice,pesticide, substanțe ignifuge (sunt folosiți polibrominați difenil-eteri) sau lamedicamente. Din păcate, ele au impact poluant asupra mediului înconjurător, nefiind utilzate intens în industrie.Cel mai comun compus de acest fel este ce provine din natură este brom-metanul. O varietate mare de compuși minori organobromici se găsesc înnatură, dar nici unul dintre ei nu este biosintetizat, fără să constituie o nevoie în hranamamiferelor.

Proprietățile compușilor organo-bromici

[modificare |modificare sursă]

Majoritateacompușilor organo-bromici, ca de exemplu, majoritatea organohalidelor , sunt relativ nepolari. Bromul este cu mult maielectronegativ decâtcarbonul (2,8 față de 2,5). Reactivitatea compușilor seamănă și este intermediară cu reactivitatea compușilor organo-clorici, respectiv organo-iodici. Pentru majoritatea aplicațiilor, compușii organo-bromici reprezintă un compromis, deoarece costă mult. Principalele reacții ale acestor compuși sunt:dehidrobrominarea,reacțiile Grignard,cuplarea reductivă șisubstituția nucleofilică[47]

Aspecte de sănătate și securitate

[modificare |modificare sursă]

Pericol

[modificare |modificare sursă]

Bromul este foarte toxic, caustic și dăunător mediului. Bromul lichid este foarte periculos pentru om, mai ales în cazul inhalăriivaporilor, dar și în cazul ajungerii pe suprafața pielii. Prin alimente și apa potabilă oamenii pot absorbi doze mari de bromuri anorganice. Aceste bromuri pot afecta sistemul nervos și glanda tiroide. În plus, pe lângă faptul că este toxic pentru om și caustic, bromul este dăunător mediului înconjurător. Ultimele studii făcute de către cercetători au afirmat faptul că bromul se găsește în cantități mici în unelealimente, mai ales într-o anumită specie depește. Mai ales, un compus al bromului, denumitPBDE, a început să fie folosit cu abundență, mai ales în Statele Unite, care este, de altfel, cel mai mare producător al acestui compus, ce este folosit în echipamentul electronic și în mobilă. Americanii conțin de zece sau până la douăzeci de ori mai mult PBDE încorp decât europenii, iar europenii au de două ori mai mult PBDE încorp decâtjaponezii. Însă, spun cercetătorii, această cantitate consumată de cătreoameni nu este destul de mare încât să producă vreo deteriorare acestuia.[48]Bromurile de sinteză, administrate pe cale internă, sunt sedative anafrodisiace. Bromul se elimină din organism prin intermediul transpirației.[49]

Datorită pericolului foarte mare pe care îl constituie bromul, majoritatea experimentelor dinlaboratorul dechimie ce reprezintă și folosirea bromului se vor efectua sub nișă.

Efecte cauzate de ingerare

[modificare |modificare sursă]

Bromul conferă un efect halucinogen în cazul ingerării a unor mici particule, sau, pentru unii oameni, poate apărea sub forma unor iritații ale pielii.

Bromul este coroziv pentru țesuturile umane în stare lichidă, iarvaporii săi pot irita ochii și gâtul, afectându-i. Vaporii sunt foarte toxici în cazul inhalării, având un miros neplăcut.

Bromurile organice pot, de asemenea, să deterioreze anumite organe caficatul,rinichii,plămânii sausplina și pot cauza defecțiuni gastrointestinale și lastomac, putând să cauzeze, eventual, chiar șicancer.

Ca șiiodul, ingerarea bromului mai poate cauza mari defecțiuni asupraglandei tiroide și asupra sistemului nervos.[50]

Folosirea abuzivă și de timp îndelungat amedicamentelor pe bază desăruri de brom poate duce la tulburări datorate faptului că bromul poate înlocuiclorul din organism (dupăCurran),[necesită citare] efectele apărând la 4 săptămâni de la utilizare. Termenul psihiatric care desemnează această dependență estebromism.

Manifestări

[modificare |modificare sursă]

La 6 luni de la începutul consumului demedicamente pe bază de săruri de brom apar manifestări de oboseală, apatie și indiferență, dismnezie, hipoprosexie sauinsomnie. Alte efecte sunt pielea uscată, rărireaacneei, limba saburală (cu aspect alb-gălbui). La femei se instalează tulburări de ciclu menstrual, iar la bărbați,impotența sexuală. Simptomele neurologice sunt ataxia, tremurăturile fine ale limbii și a degetelor, abolirea reflexului pupilar la lumină etc. În plus, odată cu intensificarea bromismului,bolnavul devine grosolan și indolent.[51]

Păstrare

[modificare |modificare sursă]

Bromul lichid se păstrează la otemperatură scăzută, într-un recipient închis cu dop sau capac. Având în vedere prețul foarte ridicat al acestuielement, se recomandă reciclarea acestuia și în niciun caz aruncarea sa. În laborator, bromul trebuie ținut departe deacetonă (CH3COCH3), deoarece aceste două substanțe pot reacționa, formândbromacetona, un potențial agent lacrimogen.[52] Datorită faptului că bromul reacționează și cusubstanțele organice, acesta nu trebuie păstrat într-un recipient cu capac de plută saucauciuc.[53]

Experimentele care constau în reacții dintre brom și altesubstanțe sauelementee trebuie neapărat realizate sub nișă.[54]

Pericol pentru natură

[modificare |modificare sursă]

Degradarea stratului deozon deasupraAntarcticii

[modificare |modificare sursă]

Intensitateaalbastrului din imagine reprezintă severitatea degradării stratului deozon deasupraAntarcticii în septembrie2010.Atom cu atom, bromul este de 40 până la 100 de ori mai distructiv pentru stratul de ozon decât atomiiclorului. Cea mai distrugătoare sursă de brom este metil-bromul, care acționează ca un fumigen. Aproximativ 30% din bromul prezent înatmosferă provine din activitățileomului, iar restul din natură.[55]

Incidente toxicologice

[modificare |modificare sursă]

În luna septembrie2011, un uriașnor degaztoxic a făcutaerul irespirabil în orașulCeliabinsk dinRusia. Incidentul a avut loc în urma unei scurgeri de bromlichid îngara dinorașul cu pricina. Norultoxic s-a împrăștiat pe o distanță de20 dekilometri.[56]

Utilizări

[modificare |modificare sursă]

Bromul se folosește la fabricarea unor coloranți, la prepararea unormedicamente, iar sareabromură de argint' este folosită (împreună cuiodura de argint) la fabricarea plăcilor, filmelor șihârtiei fotografice (la prepararea materialului fotosensibil). Sub acțiunea luminii, AgBr și AgCl se descompun înargintmetalic șihalogen liber; această proprietate este folosită înfotografie:

2AgCl→2Ag+Cl2{\displaystyle \mathrm {2AgCl\rightarrow 2Ag+Cl_{2}} }

2AgBr→2Ag+Br2{\displaystyle \mathrm {2AgBr\rightarrow 2Ag+Br_{2}} }

Utilizări medicale

[modificare |modificare sursă]

Compușii bromului (ca de exemplu,bromura de potasiu) sunt folosiți în medicină în special pentru sedative însecolele XIX șiXX. Bromurile în forma simplă desare sunt încă folosite ca anticonvulsive, fiind anafrodisiace, deși, la început, utilizările lor erau variate și nedeterminate de lațară lațară. De exemplu,U.S. Food and Drug Administration (FDA) (Administrația medicamentelor și a mâncării Statele Unite) nu aprobă bromurile pentru tratamentul oricărei boli, fiind scoase de pe piață sedative caBromo-Seltzer (1975).

Pesticide

[modificare |modificare sursă]
Bromura de metil

Bromurileorganice sunt utilizate pe scară largă ca spray-uri pentru a ucideinsecte și a altor dăunători nedoriți. În același timp, unele dintre aceste pesticide sunt periculoase și pentru om. Bromura de metil (poțiune otrăvitoare) este utilizată pe scară largă în pesticide pentru afânarea solului. Aceeași utilizare o are șietilena. Acești compuși organici ai bromului sunt în acest moment reglementați de către agentul de stricare aozonului, ce cauzează stricarea stratului deozon din preajmaAntarcticii.The Montreal Protocol on Substances a permis folosirea substanțelor care distrug stratul deozon până în2005, iar, după aceea, organo-bromurile pesticide nu au mai fost folosite, fiind înlocuite cu pesticide ca fluorura sulfurată; potrivit protocolului de laMontreal dinanul1991, s-a estimat că 35000 detone au fost folosite pentru a opri dezvoltarea nematodelor,ciupercilor,buruienilor și alte așa-ziseboli ale pământului.[57][58]

Piscine

[modificare |modificare sursă]

La fel ca șiclorul, bromul este un foarte puternic și bundezinfectant lapH ridicat. Totuși, fiind lipsit de efecte iritante, bromul este mult mai scump decâtclorul, dar și purificăapa imediat, distrugândbacteriile,virușii,ciupercile și deșeurile organice aduse de către înotători sau din mediul natural. Bromul este, de asemenea, unalgicid (distrugealgele). În utilizarea sa pentru a dezinfecta piscinele, bromul poate fi folosit împreună cuclorul.[59]

Utilizări în chimie (reacții)

[modificare |modificare sursă]

Microanaliză

[modificare |modificare sursă]
Bromură de potasiu

Bromul formeazăanionii: Br-, BrO-, BrO-3. Aceștia auculoarea incoloră, astfel, toatesărurile care nu au în moleculă un cation colorat sunt incolore (excepție face bromura de argintAgBr, ce posedă oculoaregalben-pală).

Reacțiile bromului elementar

[modificare |modificare sursă]

Dacă se tratează o soluție deiodură de potasiu cu apă de brom în cantități reduse se separăiodul, care, într-osoluție desulfură de carbon colorează soluția în violet. În această reacției, trebuie evitat excesul de apă de brom.

Reacțiile acidului hipobromos

[modificare |modificare sursă]

Acidul hipobromos reacționează cuhidroxiziimetalici, ca de exemplu cuhidroxidul feros,hidroxidul manganos,hidroxidul nichelos, etc. Acestebaze se oxidează până la hidroxizii de valență superioară în reacție cu acidul hipobromos, doar în mediu alcalin. De exemplu, pentru hidroxidul feros are loc reacția:

2Fe(OH)2+HBrO+H2O→2Fe(OH)3+HBr{\displaystyle \mathrm {2Fe(OH)_{2}+HBrO+H_{2}O\rightarrow 2Fe(OH)_{3}+HBr} }

Acidul bromhidric și bromurile

[modificare |modificare sursă]

Una dintre cele mai cunoscute metode de obținere ale acidului bromhidric este prin acțiuneaacidului sulfuric concentrat la cald asuprabromurilor. În urma reacției, în afară de acid bromhidric, se mai obține și un amestec de brom, ce va avea culoarea brună,acid sulfuros,apă șisulfatulmetalului a cărui bromură a fost descompusă:

4KBr+3H2SO4→Br2+2HBr+H2SO3+H2O+2K2SO4{\displaystyle \mathrm {4KBr+3H_{2}SO_{4}\rightarrow Br_{2}+2HBr+H_{2}SO_{3}+H_{2}O+2K_{2}SO_{4}} }

Fiind instabil, acidul sulfuros ce a fost obținut se descompune îndioxid de sulf șiapă.

Sărurile acidului bromhidric (mai exact bromurile alcaline) reacționează cu anumiți reactivi, de exemplu cuazotatul de argint. În urma reacției cu acest azotat se va obține un precipitat de culoare galbenă, cu aspect brânzos, numitbromură de argint. Acest precipitat este insolubil înapă și chiar și înacid azotic, deși este solubil înhidroxid de amoniu șicianură de potasiu:

KBr+AgNO3→KNO3+AgBr{\displaystyle \mathrm {KBr+AgNO_{3}\rightarrow KNO_{3}+AgBr} }

Un alt exemplu de reacție al bromurilor este cu apa de clor (un amestec declor șiacid hipocloros), care oxideazăanionul de brom la bromul elementar Br2, deci se va putea observa apariția coloritului brun-roșiatic:

KBr+Cl2→2KCl+Br2{\displaystyle \mathrm {KBr+Cl_{2}\rightarrow 2KCl+Br_{2}} }
2HBr+HClO→Br2+HCl+H2O{\displaystyle \mathrm {2HBr+HClO\rightarrow Br_{2}+HCl+H_{2}O} }

În cazul în care se adaugă un exces de apă de clor, în locul bromului brun se va obținemonoclorura de brom de culoare galbenă deschisă.

Acetatul de plumb poate precipita bromurile labromură de plumb albă, care este solubilă în acid azotic:

Pb(CH3COO)2+2KBr→PbBr2+2KCH3COO{\displaystyle \mathrm {Pb(CH_{3}COO)_{2}+2KBr\rightarrow PbBr_{2}+2KCH_{3}COO} }

În reacția cuazotatul mercuros, bromurile alcaline formează un precipitat galben de bromură mercuroasă greu solubilă în apă:

Hg2(NO3)2+2KBr→Hg2Br2+2KNO3{\displaystyle \mathrm {Hg_{2}(NO_{3})_{2}+2KBr\rightarrow Hg_{2}Br_{2}+2KNO_{3}} }

În cele din urmă, dacă se adaugă o soluție de bromură alcalină acidulată cu acid sulfuric unei soluții depermanganatul de potasiu în porțiuni mici se obține brom elementar, sulfat de mangan, sulfatul metalului al cărei bromuri a fost folosite și apă:

10KBr+2KMnO4+8H2SO4→5Br2+2MnSO4+6K2SO4+8H2O{\displaystyle \mathrm {10KBr+2KMnO_{4}+8H_{2}SO_{4}\rightarrow 5Br_{2}+2MnSO_{4}+6K_{2}SO_{4}+8H_{2}O} }

După ce are loc reacția, se poate constata decolorarea soluției de permanganat de potasiu, deoarece acidul permanganic violet este redus de acidul bromhidric lacationul manganos ce este incolor.

Reacțiile acidului bromic

[modificare |modificare sursă]

Acidul bromic este un acid de tăria acizilor halogenați, stabil în soluție până la 40%. Soluțiile mai concentrate se descompun, în acid perbromos, oxid de brom și apă, după reacția:

3HBrO3→HBrO4+2BrO2+H2O{\displaystyle \mathrm {3HBrO_{3}\rightarrow HBrO_{4}+2BrO_{2}+H_{2}O} }
2BrO2→Br2+2O2{\displaystyle \mathrm {2BrO_{2}\rightarrow Br_{2}+2O_{2}} }

Bineînțeles, anionul bromic poate fi pus în evidență cu ajutorul puterii lui oxidante în soluții acide.

În urma reacției cu bromaților cuiodura de potasiu, după care se adaugăacid clorhidric concentrat, se poate observa colorarea soluției rămase de la galben până la brun, datorate oxidăriiacidului iodhidric laiod elementar:

KBrO3+6KI+6HCl→3I2+7KCl+3H2O{\displaystyle \mathrm {KBrO_{3}+6KI+6HCl\rightarrow 3I_{2}+7KCl+3H_{2}O} }

Azotatul de argint formează, numai în soluții foarte concentrate de bromat alcalin, bromatul de argint slab gălbui, relativ solubil în apă (1 parte la 170 de părți de apă), solubil în acid azotic și azotatul metalului al cărui bromat a fost folosit:

KBrO3+AgNO3→AgBrO3+KNO3{\displaystyle \mathrm {KBrO_{3}+AgNO_{3}\rightarrow AgBrO_{3}+KNO_{3}} }

Bromatul de argint reacționează cuamoniacul, în urma reacției obținându-se diamino-argint și trioxid de brom:

AgBrO3+2NH3→[Ag(NH3)2]+BrO3{\displaystyle \mathrm {AgBrO_{3}+2NH_{3}\rightarrow [Ag(NH_{3})_{2}]+BrO_{3}} }

Vezi și

[modificare |modificare sursă]

Referințe

[modificare |modificare sursă]
  1. ^Gemoll W, Vretska K ().Griechisch-Deutsches Schul- und Handwörterbuch ("Greek-German dictionary"), 9th ed. öbvhpt.ISBN 3-209-00108-1. 
  2. ^ab"Bromine", By Greg Roza, pagina 6
  3. ^"Bromine", By Greg Roza, pagina 4
  4. ^enCarte-Bromine, de Greg Roza
  5. ^Löwig, Carl Jacob (). „Das Brom und seine chemischen Verhältnisse (Bromine and its chemical relationships)”. Heidelberg: Carl Winter. 
  6. ^Löwig, Carl ().„Über Brombereitung und eine auffallende Zersetzung des Aethers durch Chlor (On the preparation of bromine and a striking decomposition of ether by chlorine)”.Magazine für Pharmacie.21: 31–36. 
  7. ^Löwig, Carl ().„Über einige Bromverbindungen und über Bromdarstellung" (On some bromine compounds and on the production of bromine)”.Poggendorff'sAnnalen der Physik und Chemie.14: 485–499. 
  8. ^Löwig, Carl (). „Ueber einige Bromverbindungen und über Bromdarstellung”.Annalen der Physik.90 (11): 485–499.Bibcode:1828AnP....90..485L.doi:10.1002/andp.18280901113. 
  9. ^Landolt, Hans Heinrich ().„Nekrolog: Carl Löwig”.Berichte der deutschen chemischen Gesellschaft.23 (3): 905.doi:10.1002/cber.18900230395. 
  10. ^Balard, A. J. ().„Mémoire sur une substance particulière contenue dans l'eau de la mer" (Memoir on a particular substance contained in seawater)”.Annales de Chimie et de Physique 2nd series.32: 337–381. 
  11. ^Balard, Antoine ().„Memoire of a peculire Substance contained in Sea Water”.Annals of Philosophy.28: 387– and 411–. 
  12. ^Weeks, Mary Elvira (). „The discovery of the elements: XVII. The halogen family”.Journal of Chemical Education.9 (11): 1915.Bibcode:1932JChEd...9.1915W.doi:10.1021/ed009p1915.ISSN 0021-9584. 
  13. ^Inspirat de pe Tabelul Periodic publicat de firmaStiefel Eurocart (FIXI Cards)
  14. ^După modelul din Manualul pentru clasa a VII-a de chimie, Felicia Stroe, Editura Corint 2007
  15. ^abcCostin D. Nenițescu - Chimie Anorganică
  16. ^Duan, Defang; et al. (). „Studii ab initio ale bromurii solide aflate la o presiune mare”.Physical Review B.76 (10): 104113.Bibcode:2007PhRvB..76j4113D.doi:10.1103/PhysRevB.76.104113. Mentenanță CS1: Utilizare explicită a lui et al. (link)
  17. ^abcdefghijklmnopqrstuvwxyzaaabacadaeafagahenDate tehnice ale elementului brom, în periodictable.com, accesat 25 septembrie 2013
  18. ^enAtlas de minerale—Bromargyrit, accesat 5 ianuarie 2012
  19. ^abenAtlas de minerale—Embolit, accesat 5 ianuarie 2012
  20. ^enAtlas de minerale—Kuzminite, accesat 5 ianuarie 2012
  21. ^abenAtlas de minerale— Demicheleite-(Br), accesat 5 ianuarie 2012
  22. ^aben [http://webmineral.com/data/Arzakite.shtmlAtlas de minerale— Arzakite]
  23. ^deAtlas de minerale—Kadyrelite, accesat 5 ianuarie 2012
  24. ^enAtlas de minerale— Grechishchevit, accesat 5 ianuarie 2012
  25. ^enAtlas de minerale—Lafossait', accesat 5 ianuarie 2012
  26. ^abenAtlas de minerale—Capgaronnit, accesat 5 ianuarie 2012
  27. ^abenAtlas de minerale— Lavrentievit, accesat 5 ianuarie 2012
  28. ^abenAtlas de minerale— Iltisit, accesat 5 ianuarie 2012
  29. ^enAtlas de minerale— Comancheit, accesat 5 ianuarie
  30. ^enAtlas de minerale— Mutnovskit, accesat 5 ianuarie
  31. ^abenMindat.org — Demicheleit, accesat 5 ianuarie
  32. ^abenMindat.org — Lavrentievit, accesat 5 ianuarie
  33. ^abenMindat.org— Capragonnit, accesat 5 ianuarie
  34. ^abenMindat.org—Arzakit, accesat 5 ianuarie
  35. ^abenMindat.org—Iltist, accesat 5 ianuarie
  36. ^abenMindat.org—Embolit, accesat 5 ianuarie
  37. ^Bestimmung neuer mineralien: Embolit oder bromchlorsilber(PDF) (în germană),153,, pp. 134–135 
  38. ^roProducția în lohn salvează clasa muncitoareArhivat în, laWayback Machine., eco.md, accesat la14 noiembrie2011
  39. ^roDate despre orașul Hajduszoboslo, apele termale cu conținut de brom din zonă
  40. ^roArticol referitor la apele benefice conținătoare de brom, iod și săruri din zona orașului Salsomaggiore; accesat la 21 noiembrie 2011
  41. ^roBăile termale Acâș
  42. ^roBromul laArhivat în, laWayback Machine. terapii-naturiste.ro
  43. ^abenTradus la data de29 decembrie2011
  44. ^abenTradus la data de29 decembrie2011Arhivat în, laWayback Machine.
  45. ^roAccesat la data de29 decembrie2011
  46. ^enCarte-Bromine
  47. ^Organobromine compound - Wikipedia, the free encyclopedia
  48. ^enCarte online despre brom în limba engleză-tradus
  49. ^en[1], Accesat la12 noiembrie2011
  50. ^Efectele bromului asupra sănătății, lenntech.com
  51. ^[2]
  52. ^en[3], Accesat la12 noiembrie2011
  53. ^[4], accesat la18 noiembrie2011, reformulat față de textul inițial
  54. ^[5]
  55. ^en[6], Tradus; accesat la12 noiembrie2011
  56. ^Pericol în Rusia: Nor toxic deasupra unui oraș, din cauza scurgerilor de brom lichid dintr-un vagon, antena3.ro
  57. ^Messenger, Belinda ().„Alternatives to Methyl Bromide for the Control of Soil-Borne Diseases and Pests in California”(PDF). Pest Management Analysis and Planning Program. Accesat în. 
  58. ^Decanio, Stephen J. (). „Economics of the "Critical Use" of Methyl bromide under the Montreal Protocol”.Contemporary Economic Policy.23 (3): 376.doi:10.1093/cep/byi028. 
  59. ^„Ghid practic pentru piscină”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 

Bibliografie

[modificare |modificare sursă]
  • Raluca, Ripan; Ervin, Popper ().Chimie analitică calitativă - semimicroanaliza (ediția a III-a). București: Editura de stat didactică și pedagogică. 
  • Aldea, Victoria; Uivarosi, Valentina ().Chimie anorganică — Elemente și combinații. București: Editura medicală. 
  • Beral, Edith; Zapan, Mihai ().Chimie generală. București: Editura Tehnică. 
  • ***colectivMaria Brezeanu ().Mică enciclopedie de chimie. București: Editura Enciclopedică Română. 
  • Pauling, Linus,Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
  • Ripan, Raluca ().Manual de lucrări practice de chimie anorganică — Metaloizi. București: Editura Didactică și Pedagogică. 
  • Nenițescu, Costin D. ().Chimie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică. 
  • Bodor, Endre ().Szervetlen kémia I.(Chimie anorganică I.) (în maghiară). Budapesta: Nemzeti Tankönyvkiadó.ISBN 9631874869. 
  • Holleman, Arnold F.; Wiberg, Nils ().Lehrbuch der Anorganischen Chemie (Manual de chimie anorganică) (în germană). 102. Auflage, de Gruyter.ISBN 978-3-11-017770-1. 

Legături externe

[modificare |modificare sursă]
Wikţionar
Wikţionar
Caută „brom” înWikționar, dicționarul liber.
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate debrom
Metale alcaline
Litiu (3) •Sodiu (11) •Potasiu (19) •Rubidiu (37) •Cesiu (55) •Franciu (87) •Ununenniu (119)
Metale alcalino-pământoase
Beriliu (4) •Magneziu (12) •Calciu (20) •Stronțiu (38) •Bariu (56) •Radiu (88) •Unbinilium (120)
Metale tranziționale
Scandiu (21) •Titan (22) •Vanadiu (23) •Crom (24) •Mangan (25) •Fier (26) •Cobalt (27) •Nichel (28) •Cupru (29) •Zinc (30) •Ytriu (39) •Zirconiu (40) •Niobiu (41) •Molibden (42) •Technețiu (43) •Ruteniu (44) •Rodiu (45) •Paladiu (46) •Argint (47) •Cadmiu (48) •Hafniu (72) •Tantal (73) •Wolfram (74) •Reniu (75) •Osmiu (76) •Iridiu (77) •Platină (78) •Aur (79) •Mercur (80) •Rutherfordiu (104) •Dubniu (105) •Seaborgiu (106) •Bohriu (107) •Hassiu (108) •Meitneriu (109) •Darmstadtiu (110) •Roentgeniu (111) •Coperniciu (112) •Nihoniu (113) •Fleroviu (114) •Moscoviu (115) •Livermoriu (116)
Metale post-tranziționale
Aluminiu (13) •Galiu (31) •Indiu (49) •Staniu (50) •Taliu (81) •Plumb (82) •Bismut (83) •Poloniu (84)
Metaloizi
Bor (5) •Siliciu (14) •Germaniu (32) •Arsen (33) •Stibiu (51) •Telur (52)
Nemetale
Hidrogen (1) •Carbon (6) •Azot (7) •Oxigen (8) •Fosfor (15) •Sulf (16) •Seleniu (34)
Halogeni
Fluor (9) •Clor (17) •Brom (35) •Iod (53) •Astatin (85) •Tennessin (117)
Gaze nobile
Heliu (2) •Neon (10) •Argon (18) •Kripton (36) •Xenon (54) •Radon (86) •Oganesson (118)
Lantanide
Lantan (57) •Ceriu (58) •Praseodim (59) •Neodim (60) •Promețiu (61) •Samariu (62) •Europiu (63) •Gadoliniu (64)Terbiu (65) •Disprosiu (66) •Holmiu (67) •Erbiu (68) •Tuliu (69) •Yterbiu (70) •Lutețiu (71)
Actinide
Actiniu (89) •Thoriu (90) •Protactiniu (91) •Uraniu (92) •Neptuniu (93) •Plutoniu (94) •Americiu (95) •Curiu (96) •Berkeliu (97) •Californiu (98) •Einsteiniu (99) •Fermiu (100) •Mendeleviu (101) •Nobeliu (102) •Lawrenciu (103)
Superactinide
Unbiunium (121) •Unbibium (122) •Unbitrium (123) •Unbiquadium (124) •Unbipentium (125) •Unbihexium (126) •Unbiseptium (127) •Unbioctium (128) •Unbiennium (129) •Untrinilium (130) •Untriunium (131) •Untribium (132) •Untritrium (133) •Untriquadium (134) •Untripentium (135) •Untrihexium (136) •Untriseptium (137) •Untrioctium (138) •Untriennium (139) •Unquadnilium (140) •Unquadunium (141) •Unquadbium (142) •Unquadtrium (143) •Unquadquadium (144) •Unquadpentium (145) •Unquadhexium (146) •Unquadseptium (147) •Unquadoctium (148) •Unquadennium (149) •Unpentnilium (150) •Unpentunium (151) •Unpentbium (152) •Unpenttrium (153) •Unpentquadium (154) •Unpentpentium (155)
Control de autoritate
Adus de lahttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Brom&oldid=17103514
Categorii:
Categorii ascunse:
[8]ページ先頭
©2009-2025 Movatter.jp