Braga este un oraș și municipiu în nord-vestulPortugaliei, în provinciaMinho, capitală a districtului Braga și unul din cele mai mari și mai vechi orașe ale țării.El se află în valea rîuluiCávado. Orașul se distinge printr-un mare număr de pieți și de biserici. Calitatea sa de centru religios și teologic de frunte alBisericii Romano-Catolice și de sediu al ArhiepiscopuluiPrimat al Portugaliei i-a adus supranumele de „Oraș alArhiepiscopilor” și de „Roma Portugaliei”. Cu timpul localitatea a devenit și un însemnat centruindustrial și tehnologic.Ca număr de locuitori - 175,073, Braga este al cincilea oraș al Portugaliei, dupăLisabona,Porto,Vila Nova de Gaia șiAmadora. Ea este și capitala regiunii metropolitane Minho, cu o populație totală de 826,833 locuitori (2007) și care este unul din regiunile cu cea mai rapidă creștere economică dinUniunea Europeană.Aria urbană se întinde între rîul Cávado și rîul Este și este legată prin căi ferate de Porto (la distanța de 53 km) și de Lisabona.
În trecut Braga a aparținut provinciei istorice denumiteEntre Minho e Douro, adică „Între Minho și Douro”, delimitată de rîul Minho la nord și de rîul Douro la sud.Braga este unul din cele mai vechi orașe dinEuropa, fiind înființat în timpul dominațieiromane sub numele de Bracara Augusta și capitala provinciei romaneGalaecia.
Zona Braga a cunoscut așezări omenești încă în perioadapreistorică. Înepoca fierului a trăit aici, ca și în intreagaGalicie și în nordul Portugaliei actuale, tribul Bracarilor Calaici (Bracarenses sauCallaici Bracarii). El a construit sate fortificate caracteristice de tipcastrum.Pe la136 î.H. regiunea a început să fie controlată deromani, iar prin 20 î.H, în timpul domniei luiOctavianus Augustus a luat ființă aici orașul Bracara Augusta, dedicat, așa cum îi arată numele, lui Octavian August însuși. Cetatea Bracara Augusta s-a cunoscut o mare dezvoltare în cursul primului secol al primului mileniu d.H., în vremea împăratuluiVespasianus ajungând să fie capitala așa numituluiConventus Bracarensis. Apogeul înfloririi ei l-a atins însă în cel de-al doilea veac. Aproximativ în anul216, ca urmare a reformelor administrative ale împăratuluiCaracalla a luat ființă provinciaHispania Ulterior Antoniana (Spania Îndepărtată Antoniană), în cadrul căreia Braga a deținut statutul important de capitală a districtului Gallaecia.La sfârșitul veacului al III - leaDiocletianus a înălțat orașul la poziția de capitală a provinciei separate noi inființateGallaetia.În vremea invaziilor triburilor migratoaregermanice, puterea romană în regiune , inclusiv la Bracara Augusta a fost nevoită să cedeze locul căpeteniilor triburilorsuebilor, popor german din centrul Europei. În anul410 suebii au pus temeliile unui regat pe tot cuprinsul Spaniei de nord-vest, având capitala la Bracara.În anul584 noi cuceritori germanici,vizigoții, în frunte cu regeleLeowigild, au invadat Peninsula Iberică și au ajuns, la rândul lor, hegemoni în această regiune.
Cel dintâi episcop cunoscut al locului, Parentus, a fost menționat în secolul al IV-lea. Tradiția însă îl consideră peSfântul Ovidiu (+135 d.H) drept unul din cei dintâi episcopi din localitate.Orasul Braga a jucat un rol cheie in procesul decreștinare alPeninsulei Iberice. La inceputul veacului al V-lea a trăit aiciPaulus Orosius din Braga, prieten alSfântului Augustin și autorul mai multor cărți însemnate în domeniul teologiei și istoriei. În secolul al VI-lea o personalitate de prim ordin a fost un alt episcop al orașului, SfântulMartin din Braga, originar dinPannonia, care a reușit să convertească pe suebii, în parte politeiști, în parte creștini de rit „arian”, considerat „eretic”, la creștinismul romano-catolic. El este cel care a fost ctitorul vechii mănăstiri din Domio, în prezent obiectivarheologic. În acea perioadă Bracara sau Braga a găzduit și câteva concilii de seamă ale bisericii catolice. În secolul al VI -lea aici s-au ținut douăsinoduri cu prilejul cărora vizigoții au renunțat și ei in mod solemn la „erezia” ariană și la ceaprisciliană.
În afara câtorva evenimente deja menționate,legate de procesul de creștinare a locuitorilor regiunii, se știu putine lucruri despre istoria orașului în vremea vizigotilor și în epoca cuceririimauro-arabemusulmane.În anul714, în cadrul campaniei sale victorioase pe meleagurile actuale ale Portugaliei, comandantul maurAbd al-Aziz Ibn Musa a cucerit și Braga din mâinile vizigoților. Deoarece locuitorii cetății au opus rezistență îndârjită, cuceritorii au distrus-o fără multe menajamente. Totuși stăpânirea musulmană în regiune a fost destul de șubredă. Nu mai târziu de anul740Alfonso I , regeleAsturiei, a izbutit s-o izgonească dinGalicia, inclusiv din Braga. Când după decesul regeluiAlfonso al III-lea, regele Leonului,(866 -930) s-a hotărât împărțirea regatului între fiii săi, Galicia a trecut în mâinile luiOrdoňo al II-lea (910-924) care pentru moment a ales Braga drept reședință. Când, după moartea fratelui său, Garcia (914) Ordoňo a luat în posesia sa și regatul Leonului, Braga a încetat de a mai fi capitală.După atacuri repetate în zonă, în anul985, atotputerniculregent alCalifatului Cordobei,Al-Mansur Ibn Abi Aamir a reușit să recucerească orașul, iar episcopii s-au văzuți siliți să fugă laLugo.Cel care a eliberat din nou Braga din mâinile maurilor a fost în anul1040, regele Castiliei și Leonului, Fernando I (1036 -1065). În anul1070 s-a reconstituit la Braga și instituția episcopiei sub conducerea episcopului Pedro care a inițiat și reluarea construcției catedralei.Mai apoi, în vremea luiAfonso Henriques, fondatorul Portugaliei independente, Braga a devenit parte a noului stat creștin. Intre anii1093-1147 Braga a fost chiar sediul curții regale portugheze. In primii ani ai secolului al XII- lea,Enrique, contele de Portugalia (Henri), din dinastiaBurgundă,împreună cu episcopul deToledo,Geraldo de Moissac, au inițiat procesul de transformare a episcopiei într-un arhiepiscopat, cu autorități sporite pe o arie largă din Peninsula Iberică și care a concurat cu arhiepiscopul de Toledo în lupta pentru hegemonie in sânul Bisericii Catolice spaniole.Orașul a început să dezvolte în jurul catedralei, iar locuitorii au devenit supușii autorității necontestate a arhiepiscopilor .În secolul al XV-lea arhiepiscopul Fernando da Guerra, el însuși viță de familii regale, a condus cu succes în1437 o confruntare cu nobilimea și cu regele în scopul de a conserva ori de a recupera diferitele privilegii ale clerului din Braga.
Spre deosebire de Lisabona,Évora șiCoimbra, Braga nu a beneficiat în veacul al XVI-lea de profiturile aduse dePerioada Marilor descoperiri. Ea a ieșit totuși din situația economică mai precară datorită numeroaselor lucrări publice finanțate de arhiepiscopul Diogo de Sousa, care au inclus lărgirea străzilor, construcția de pieți publice, ridicarea de spitale și de biserici. El a făcut ameliorări ale clădirii catedralei și i-a adăugat o nouă capelă în stilmanuelian. Datorită lui Diogo de Sousa orașul a intrat din era medievală în cea aRenașterii și a devenit cu adevărat „Roma Portugaliei”.
In secolul al XVIII-lea Braga a cunoscut o nouă perioadă de prosperitate când arhiepiscopi și arhitecți precumAndré Soares și Carlos Amarante i-au dăruit încă un șir de edificii publice impunătoare în stilbaroc. Atunci au fost clădite o nouă primărie, biblioteca publică, sanctuarul catolicBom Jesus do Monte și numeroase palate.
Biserica San Paulo din Braga, sec.al XVI-lea
.
Orașul a avut însă mult de suferit la începutul secolului al XIX-lea de pe urma invazieinapoleoniene. În a doua jumătate a acestui veac datorită și portughezilor repatriați dinBrazilia, Braga a avut parte de noi înfrumusețări, de noi inovații arhitectonice și imbunătățiri ale infrastructurii.Noile presiuni demografice si urbanistice din secolul al XX-lea au necesitat și ele noi ajustări ale infrastructurii.
Braga și zona înconjurătoare se distinge printr-o mare bogație de locuri de importanță istorică ca de pildă Catedrala (Se), Sanctuarul Bom Jesus și Samiero.
este cel mai însemnat loc istoric al orașului. Se caracterizează printr-un amestec de numeroase stiluri artistice și arhitectonice: romanic, manuelin, gotic tarziu, baroc etc. A fost zidită aproximativ în anul1070 prin inițiativa episcopului Pedro cel Sfant de Braga pe locul unei biserici antice, Santa Maria, ce fusese distrusă demauri cu patru veacuri în urmă. Lucrările de construcție au fost patronate de conții de Portugalia - Enrique de Burgundia (1093-1112) și soția sa, Teresa, părinții celui dintâi rege al Portugaliei, Afonso I (1112-1185), precum și de arhiepiscopul Geraldo de Moissac care a pus aici temeliile instituției arhiepiscopiei orașului. Începând din1128 noua catedrală a fost construită după canonul ordinuluibenedictin, sub supravegherea arhiepiscopului Paio Mendes Se Maia. Turnurile însă i-au fost distruse decutremurul din anul1135. Clădirea catedralei s-a prelungit până în secolul al XVIII-lea.În anul1930 s-a deschis la fața locului un muzeu al tezaurului artistic al catedralei. Pe peretele exterior al Capelei centrale se poate vedea statuia Fecioarei Maria alăptându-l pe copilul Iisus -Madona Laptelui (Madona do Leite).
Biserica Populo, construită în secolul al XVI-lea în stil neo-clasic.
Fonte de idolo- Făntâna idolului - dedicată zeului localTongoenabiagus, din veacul I al erei creștine, acoperit de basoreliefuri și inscripții.
Torre de Menagem - turnul gotic al cetății Braga - rămășiță a cetății vechi din secolul al XIV-lea
Capela dos Coimbras (sec.al XVI-lea),în stil renascentist și manuelin
Paço Arquiepiscopal -Palatul arhiepiscopal din Braga - zidit în secolul al XIV-lea-XVIII-lea, având porțiuni în stil gotic, manierist și baroc, adăpostește astăzi Biblioteca municipală.
Primăria municipiului Braga şi făntâna pelicanului, ambele din secolul al XVIII-lea
Arco da Porta Nova - Poarta Nouă, în stil baroc din secolul al XVIII-lea, care a înlocuit o versiune mai veche gotică
Camara de Braga - cladirea barocă a Primăriei (vezi imaginea)
Palatul Raio din secolul al XVIII-lea, în stil baroc -rococo ieșit din comun, cu fațada bogat ornamentată
Sanctuarul Bom Jesus do Monte (Sanctuarul Bunului Iisus de pe munte) (din secolul al XVIII-lea - începutul secoulului al XIXX-lea): biserica, aflată la periferia orașului,la 5 km în nord-est, este un loc însemnat de pelerinaj, cu scări magnifice în stil baroc, având și unfunicular, cu mecanism hidraulic, cel mai vechi din Peninsula Iberică.
Biserica Falperra(sec. XVIII): cu un paviment pentagonal și o fațadă rococo, este un bun exemplu de arhitectură barocă.
Mănăstirea Tibães (secolele XVII-XVIII): o mănăstire benedictină, de mare importanță din punct de vedere artistic, cu faimoase lucrări de orfevrerie, folosind aur importat din Brazilia
Sanctuarul Sameiro (secolele XIX-XX): centru însemnat de pelerinaj consacrat Fecioarei Maria.
Estádio Municipal de Braga, Stadionul Municipal, zidit în dealul Monte Castro, de unde se poate cuprinde cu vederea întreg orașul.
Capela Santo Frutuoso Chapel, (în stil preromanesc) clădită în veacul al VII-lea.
Biserica Santa Eulalia, biserică în stil romanesc, în apropierea sanctuarului Bom Jesus do Monte.
Dealul Chamor, cu monumentul Inimii Sacre,înalt de 20 m
Sete Fontes - vechiul sistem de aprovizionare cuapă potabilă al orașului
Castelul Dona Chica, un castel romantic la Palmeira, opera arhitectului Ernesto Korrodi .
Principalele ramuri de industrie în localitate sunt construcțiile, metalurgia, industria software și de web design. Industria calculatoarelor este în creștere rapidă.
În oraș se află sediul și principalul campus alUniversității Minho, universitate publică înființată în anul1973.Mai există aici și o filială a cele mai vechi universități particulare din Portugalia,Universitatea Catolică Portugheză.În anul 2008 în cooperare cu Spania a luat ființă în oraș un important centru de cercetare -Laboratorul Internațional Iberic de Nanotehnologie.
Braga este sediul arhidiocezei Braga condusă de arhiepiscopul de Braga, care poartă titlul din vechime de Primat al Spaniei.Acest titlu este purtat și de arhiepiscopul deToledo, în Spania, și în cursul istoriei a fost un subiect de dispută între cei doi înalți prelați și cele două orașe.Unul din cei mai cunoscuți arhiepiscopi ai orașului a fost fratele Bartolomeu dos Mártires. Între anii 561-563 orașul a găzduit primul conciliu de la Braga al bisericii catolice, iar în anul 571 cel de-al doilea conciliu de la Braga.
Autobuze : Braga posedă o rețea importantă de autobuze.
Șosele :
Braga posedă o centură periferică care înconjură orașul, cu căi bidirecționale în 3 benzi, având și douătuneluri, și limita de viteză 70 km/h
Șoseaua N101 traversează orașul de la nord la sud, având un tunel lung de 3 km de long care parcurge centrul orașului pentru a se îndrepta spreFafe, în sudul orașului. Ea este bidirecțională în două benzi.
Autostrada portugheză A11, pleacă din estul orașului Braga și ocolește apoi orașul prin est pentru a ajunge laGuimarães. Este bidirecțională în 2 benzi.
Aeroportul orașului - Aeroportul da Palmeira (BGZ, pe lista codurilor AITA)
Braga posedă o echipă defotbal -Sporting Club Braga,fondată în anul1921, care participă la jocurile Superligii Campionatului portughez de fotbal. Ea își are sediul la Stadionul municipal Braga.De renume se bucură și clubul local dehandbal ABC (Andebol Braga Club) care a câștigat numeroase campionate ca și o finală a C1 la mijlocul anilor 1990.
Paulus Orosius (c.385–c.420): istoric si teolog, din dioceza Braga, prieten al Sfantului Augustin din Hippo.
Martin din Braga (c.520 – 580) - episcop de Braga, originar din Panonia, care a convertit pe suevii din Peninsula Iberică la catolicism.
Diogo de Sousa (c.1461-1532) - arhiepiscop de Braga după 1505, mecenat al artelor, a remodelat clădirea catedralei, a promovat urbanizarea localității după modelul altor citadele renascentiste, a ctitorit mai multe biserici și a înființat Școala São Paolo
Fructuosus din Braga (? - 655) episcop de Braga
Francisco Sanches (1550-1623): medic și filosof dintr-o familie de "conversos" de origine evreiască din dioceza Braga, și care a activat în Italia și Franța
André Soares (1720-1769): arhitect, autorul mai multor importante cladiri in stil rococo din Braga si din nordul Portugaliei.
Domingos Leite Pereira: om politic din perioada Primei Republici Portugheze, a fost președinte al Camerei Deputaților, și pentru perioade scurte prim ministru (1919, 1920, 1925), ministru de externe și al învățământului
Marie Myriam (născută Myriam Lopes,8 mai 1957 ) cântăreață franceză de origine portugheză, care a câștigat în1977 la Londra, concursul Eurovision. cu melodia "L`Oiseau et L`Enfant" ("Pasărea și copilul"),a lui Jean Paul Cara și Joe Grace.
Maria Ondina Braga (1932-2003)- scriitoare portugheză;
.svg)
