Vechea localitate este situată pe versantul unui deal, orientat sud-nord, care domină confluența râurilorMoselle șiMeurthe în partea sa de nord-nord-vest. Se află la nord-nord-est de Nancy, de-a lungulautostrăzii A31. Satul este împărțit în cinci părți:
Partea superioară a satului: În jurul ruinelor mănăstirii și al pajiștii, pe vârful dealului.
Inima satului: În jurul bisericii și al primăriei.
Cartierul recent Nevaux: Situat pe versantul nordic al dealului.
Cartierul Noisetiers: În valea pârâului lacului Merrey.
În 2010, clima comunei era de tip oceanic degradat, specific câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu alCNRS, bazat pe o serie de date aferente perioadei 1971-2000[8]. În 2020,Météo-France a publicat o tipologie aclimatului din Franța metropolitană, în care comuna este clasificată cu un climat semi-continental și se află în regiunea climatică Lorena, platoul Langres, Morvan, caracterizată printr-o iarnă aspră (1,5 °C), vânturi moderate și ceață frecventă în toamnă și iarnă[9].
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 9,7 °C, cu o amplitudine termică anuală de 17,2 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 836 mm, cu 12,3 zile de precipitații în ianuarie și 9,6 zile în iulie[8]. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică cea mai apropiată, situată în comunaTomblaine la 9 km distanță înlinie dreaptă[10], este de 11,0 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 746,3 mm[11][12].
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună, pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022[13].
La 1 ianuarie 2024, Bouxières-aux-Dames a fost clasificată drept centură urbană, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri, definită deINSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice)[n 2][14][15][16] în 2022. Aparține unității urbane Nancy[n 3], o aglomerare intradepartamentală care reunește 28 de comune, dintre care este o comună din suburbie[n 4][17][18]. De asemenea, comuna face parte din zona metropolitană a orașului Nancy, fiind o comună din coroana acesteia[n 5][18]. Această zonă, care cuprinde 353 de comune, este clasificată în categoria zonelor cu o populație cuprinsă între 200.000 și mai puțin de 700.000 de locuitori[19][20].
Ocuparea solurilor din comună, așa cum reiese din baza de date europeană privind ocuparea biogeofizică a solurilor Corine Land Cover (CLC), este marcată de importanța teritoriilor artificializate (54,8 % în 2018), în creștere față de 1990 (52,1 %). Distribuția detaliată în 2018 este următoarea: zone urbanizate (40,2 %), păduri (28 %), terenuri arabile (10,3 %), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (9 %), spații verzi artificializate, non-agricole (5,7 %), ape continentale[n 6] (4,9 %), pajiști (2,1 %)[21]. Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene aleIGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent)[22].
Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Numele localității este atestat sub formele Villa Buxarius in pago Calvomontense (770), Buxarie, Buxerie super fluvium Mertuum (932), Bosseria (1070), Bosherie (1164), Bosseres (1188), Boissiers-as-Nonains (1238), Buxières-ad-Dames (1340), Bourcières-aux-Dames (1471)[23].
Numele Bouxières provine din latinul vulgar buxaria (din buxus, care înseamnă „lemn de buksus” sau „lemn decimișir”), cu sufixul -aria. Acesta desemna un loc plantat cu buxus sau cimișiri[24].
Determinantul complement -aux-dames se explică prin prezența călugărițelor (numite „nonains”) care trăiau în comunitate în jurul anului 1238, de unde forma veche a epocii Boissiers-as-Nonains.
Copie din bronz a sigiliului abației din Bouxières-aux-Dames.
Un afiș publicitar pentru lichiorul din Bouxières-aux-Dames.
Bouxières-aux-Dames, de Victor Masson, Colecție particulară.
S-au descoperit urme ale unui cuptor pe drumul care duce către Lay-Saint-Christophe, provenind de la un stabiliment metalurgic galo-roman, dintre care un bloc mare de fier cântărește 600 kg[26][25](vezi figura).
Au fost identificate trei vile galo-romane: una (vila de vest) aflată pe locul casei comunale actuale (fostul presbiteriu), alta (vila de est) aproape de Étang de Merrey, și a treia (vila de nord) în locul numit Les Narvannes, care astăzi se află pe teritoriul comuneiCustines[27].
A doua parte a numelui comunei provine de la abația sa de canonițe sau „doamne”, fondată de Sfântul Gauzelin[28]. Provenit dintr-o familie nobilă francă, el a fost notar al cancelariei regale când regeleCarol cel Simplu l-a numit episcop deToul[29]. În urma unei vizite laabația Fleury laSaint-Benoît-sur-Loire, a fondat în Lorena mănăstirea masculină Saint-Epvre și abația benedictinelor din Bouxières-aux-Dames în anul 936[30]. A trăit în sărăcie și a murit în 962. O legendă spune că un mistreț i-a apărut unuia dintre frații săi, indicându-i unde să întemeieze abația[31]; o altă legendă, descrisă într-o pictură din biserică, spune că o căprioară albă i-a apărut Sfântului Gauzelin[32].
În secolul al XV-lea, abația este transformată într-un capitlu de călugărițe, unul dintre cele patru capitluri nobile din Lorena[33]; călugărițele trebuiau să aibă opt cartiere denoblețe[30][34]. Tezaurul abației se află la catedrala din Nancy[35]. Acesta include în special cinci obiecte: unpotir[36], o patenă[n 7], unevangheliar acoperit cu o legătură de orfevrerie[37], un inel de prelat și unpieptene de fildeș[38]. Câteva rare fragmente lapidare sunt vizibile pe vârful dealului, pe strada canonițelor.
Abația a persistat până în 1787, anul în care călugărițele s-au mutat la Nancy, lângă Bonsecours. Abația a fost distrusă dupăRevoluție, iar pietrele au fost reutilizate pentru construcția mai multor case[39].
Un alt eveniment important din istoria târgului esteBătălia de la Nancy, din 5 ianuarie1477, când, împreună cu mercenarii săi,condotierul Campo Basso, care l-a trădat peCarol Temerarul, masacrează, în ziua următoare bătăliei, 6 ianuarie 1477, pe podul din Bouxières, rămășițele armatei ducelui de Burgundia ce fugea spre Metz, încercând să ajungă pe malurile drepte ale Meurthe și Mosellei. Au existat 600 (șase sute) de morți printre burgunzi. Ducele de Burgundia a pierdut aici tot atâția oameni cât în Bătălia de la Bonsecours[30].
Au fost numeroase cadavre de burgunzi înMeurthe înghețată și în apropierea podului. Această scenă, în care se vede podul și eliminarea burgunzilor, este reprezentată pe o gravură dinNancéide[40].
În 1793, comuna a primit numele revoluționar Bouxières-au-Mont. Aceasta și-a recăpătat numele actual după Revoluția Franceză[23].
În 1821, comuna avea 468 de locuitori, 100 de gospodării și 80 de locuințe. Cei 322 de hectare ai săi erau cultivați astfel: 123 de hectare cu vii, 102 hectare arate, 41 de hectare de pajiști și 25 de hectare împădurite. Comuna deținea două mori și o carieră de piatră brută[30].
Un lichior este comercializat sub denumirea La Chanoinesse de l'abbaye de Bouxières-aux-Dames sau pur și simplu La Chanoinesse[41]:
„ Lichior fabricat cu plante stomahice recoltate de pe munte, conform unei formule vechi găsite într-un manuscris al abației, datat în 1670 ”
— mesaj publicitar La Chanoinesse de l'abbaye de Bouxières-aux-Dames[42]
Între 1860 și 1932, o mină de fier și o fabrică industrială de cherestea[43] au fost exploatate.
În 1914, bătălia de la Grand-Couronné (4-13 septembrie 1914) a avut loc în împrejurimile comunei[44].
În 1945, „aparițiile” Fecioarei au stârnit controverse și au divizat enoriașii satului[45][46][47].
Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prinrecensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare[48][49].
Numeroase vestigii galo-romane și merovingiene au fost descoperite însecolul al XIX-lea în apropierea bisericii.
Domeniul numit Les Tilles, de la sfârșitulsecolului al XV-lea, situat pe strada 3-Frères-Lièvre nr. 4, a fost înscris ca monument istoric prin decret din 24 decembrie1991, pentru grădina sa ornamentală, salonul și decorul său interior[54].
Strada Chanoinesses, unde se găseau reședințele particulare ale călugărițelor. Într-o grădină, se păstrează încă o parte dintr-un arc gotic.
Podul din Bouxières, legat de bătălia de la Nancy, nu mai este podul original (din piatră fasonată, cu patru arcade), care a fost distrus în timpul eliberării localității Bouxières, în septembrie1944. Podul, reconstruit dupăal Doilea Război Mondial, a fost, la rândul său, distrus, iar un nou pod a fost reconstruit odată cu rectificarea traseului râuluiMeurthe și construcțiacenturii rutiere.
Pelouse este un loc arborat cutei plantați în secolul al XVIII-lea, situat pe vârful colinei; este un loc de relaxare ce oferă o frumoasă priveliște asupra confluenței râurilor Moselle și Meurthe.
Castelul contelui de Frawenberg, astăzi locul unde se află casa de copii Clairjoie.
Fosta școală catolică Notre-Dame, construită în 1900.
Biserica Saint-Martin, dinsecolul al XV-lea, remodelată: nava și absida datează dinsecolul al XV-lea. Corul gotic include fresce frumoase din secolul al XV-lea, care au fost recent restaurate[55]. Corul adăpostește în totalitate picturile murale; fațadele și acoperișul bisericii, cu excepția sacristiei, sunt înscrise ca monument istoric prin decret din 25 iunie2015[56].
Capela Saint-Gauzelin se află pe o stradă sub colină.
Capela Saint-Antoine.
Ruinele transformate ale fostei abații din Bouxières, fondată de episcopul de Toul Gauzelin însecolul al X-lea.
Biserica Saint-Martin
Capela Saint-Gauzelin
Capela Saint-Antoine.
Cripta unde s-ar fi aflat Sfântul Gauzelin, rămășiță a fostei abații.
^Pârâurile temporare sunt reprezentate prin linii punctate.
^Conform zonei de clasificare a comunelor rurale și urbane publicată în noiembrie 2020, în aplicarea noii definiții a ruralității validată la 14 noiembrie 2020 în cadrul comitetului interministerial pentru ruralități.
^O unitate urbană este, în Franța, o comună sau un ansamblu de comune care prezintă o zonă de construcții continue (fără întreruperi de peste 200 de metri între două construcții) și care are cel puțin 2.000 de locuitori. O comună trebuie să aibă mai mult de jumătate din populația sa în această zonă construită.
^Într-o aglomerație intercomunală, o comună este considerată de suburbie atunci când nu este oraș-centru, adică populația sa este inferioară a 50% din populația aglomerației sau a comunei celei mai populate. Unitatea urbană Nancy cuprinde un oraș-centru și 27 de comune de suburbie.
^În octombrie 2020, noțiunea dezonă metropolitană a înlocuit vechea noțiune de zonă urbană, pentru a permite comparații coerente cu alte țări dinUniunea Europeană.
^Apele continentale se referă la toate apele de suprafață, în general ape dulci provenite din apa de ploaie, care se găsesc în interiorul continentelor.
^Patenă (dinlatinăpătĕna / pătĭna, „farfurie”, împrumutat dingreacăpatánē, „farfurie”) este o micăfarfurie, de obicei din metal aurit, pe care este așezată pâinea (hostia principală) ce urmează să fieconsacrată de preot în momentul consacrării, în cadrul unei ceremonii euharistice. Acest obiectliturgic alcreștinismului este legat, prin funcția sa, depotir (utilizat pentru vin), pe care este așezată în afara momentului propriu-zis al consacrării. În Bisericile Orientale, este numită dískos (disc).
^Populația municipală legală în vigoare la 1 ianuarie 2025, înregistrată în anul 2022, este definită în limitele teritoriale în vigoare la 1 ianuarie 2024, data de referință statistică fiind 1 ianuarie 2022.
^abJoly, Daniel; Brossard, Thierry; Cardot, Hervé; Cavailhes, Jean; Hilal, Mohamed; Wavresky, Pierre ().„Les types de climats en France, une construction spatiale”.Cybergéo, revue européenne de géographie - European Journal of Geography (în franceză și engleză).501. Accesat în.
^abLepage, Henri ().Dictionnaire topographique du département de la Meurthe (Dicționar topografic al departamentului Meurthe). Dictionnaire topographique de la France (Dicționar topografic al Franței) (în franceză). Paris: Imprimerie impériale. p. 69.
^Dauzat, Albert; Rostaing, Charles ().Dictionnaire étymologique des noms de lieux en France (Dicționar etimologic al numelor de locuri din Franța). Collection des Dictionnaires du langage (în franceză). Paris: Librairie Larousse.
^Geindre, Lucien ().Bouxières-aux-Dames et son abbaye (Bouxières-aux-Dames și abația sa) (în franceză). Saint-Nicolas-de-Port: Imprimerie STAR. p. 13–16.ISBN9782402599641.
^Viton de Saint-Allais, Nicolas ().Nobiliaire universel de France : ou Recueil général des généalogies historiques des maisons nobles de ce royaume (în franceză).21. Paris: Direction des Archives de la Noblesse. p. 388.
^Calmet, Augustin ().Notice de la Lorraine, qui comprend les duchés de Bar et de Luxembourg, l'électorat de Trèves, les trois évêchés Metz, Toul et Verdun (în franceză).1. Lunéville: Mme George. p. 148.
^abcdMichel, Louis-Antoine ().Statistique administrative et historique du département de la Meurthe (Statistici administrative și istorice ale departamentului Meurthe) (în franceză). Nancy. p. 148.
^Henriquez, Jean ().Abrégé chronologique de l'histoire de Lorraine (Rezumat cronologic al istoriei Lorenei) (în franceză).2. Paris: Moutard, Libraire de la Reine. p. 63.
Geindre, Lucien ().Bouxières-aux-Dames et son abbaye (Bouxières-aux-Dames și abația sa) (în franceză). Saint-Nicolas-de-Port: Imprimerie STAR. p. 13–16.ISBN9782402599641.
Marlier ().„Bouxières-aux-Dames”.Monographies communales de Meurthe-et-Moselle réalisées pour l'exposition universelle de 1889 (în franceză). Bibliothèques de Nancy. Accesat în.
Franța
Meurthe-et-Moselle
.svg)
_btv1b53127804b.jpg)
Lepage_Henri_bpt6k65179266.jpg)
.svg)
Materiale media legate deBouxières-aux-Dames laWikimedia Commons
