Statul plurinațional al Boliviei Estado Plurinacional de Bolivia(spaniolă) Puliwya Achka Aylluska Mamallaqta(quechua) Wuliwya Walja Ayllunakana Marka(aimara) Tetã Hetate'ýigua Mborívia(guarani)
Bolivia (înquechuaPuliwya, înaymaraWuliwya, înguarani Mborívia), oficial denumităStatul Plurinațional al Boliviei (înspaniolăEstado Plurinacional de Bolivia),[9][10] este o țară dinAmerica de Sud, invecinată cuBrazilia în nord și est,Paraguay șiArgentina la sud,Chile în sud-vest șiPeru la vest. Cu o suprafață de 1.098.581 km² și o populație de 8,8 milioane de locuitori, Bolivia își are conducerea administrativă împărțită între două orașe importante:Sucre (capitala legală și sediul puterii judiciare) șiLa Paz (sediulguvernului).
În epoca precolumbiană, teritoriul Boliviei era locuit de triburile amerindienequechua și aymara, în sec. 15 devine parte aImperiului Inca iar după prăbușirea acestuia va fi cucerit de spanioli (Diego de Almagro, 1535-1538). În 1543 este inclus în Viceregatul Peru iar apoi, în 1776, în Viceregatul Rio de la Plata. Cea mai mare mișcare anticolonială a indienilor din America de Sud, răscoala condusă de Tupac Amaru (1780-1781), cuprinde și teritoriul Boliviei iar în decembrie 1824,Antonio Jose de Sucre, după bătălia de laAyacucho, câștigă războiul de eliberare națională de sub dominația spaniolă.[11] Ulterior, în 1825, Peru de Sus își proclamă independența și adoptă, în cinstea luiSimon Bolivar (unul din liderii mișcărilor de eliberare din America Latină), numele de Bolivia. Cu toate că dispunea de mari bogății pământene și subterane, mai ales cositor, Bolivia, din cauza instabilității politice (loviturilor dese de stat), devine unul din cele mai sărace state din America Latină.La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bolivia cade pradă expansiunilor monopolurilor engleze și americane.
Din 1884, de când a pierdut ieșirea la mare - zonaAtacama (în urma războiului cuChile)[12], Bolivia a câștigat în schimb suveranitatea coridorului cătreOceanul Pacific de Sud. Altă neînțelegere cuChile privește drepturile asupra apelor luiRio Lauca.
Bolivia este cea de-a doua țară din America de Sud care n-are ieșire la mare. Ea este o țară muntoasă, înaltă în vest și joasă în partea de est. LățimeaMunților Anzi depășeste lungimea de 600 km și ei constau din două laturi înalte, Cordillera Occidentală și Cordillera Orientală, sunt separate de Antiplano, care este un platou intermontan înalt. Altiplano acoperă 20% din suprafața țări și are o elevație in medie de 4000 m. Lacul navigabilTiticaca este situat la o înalțime de 3821 m și se află la nordul țării, el curge spre sud prin Desgarudero în lacul Poopo. Cordilera de est se înclină într-o panta adâncă care duce spre El Oriente, o regiune de creste, munți și văi care coboară în BazinulAmazonului.
Principala formă de relief a Boliviei este șirul munțilorAnzi, care se întind de la nord la sud, ocupând partea apuseană a țării. La vest, lângă granița cuChile, se aflăCordillera Occidental, sau șirul de vest, iar în nord-est esteCordillera Real, principalul șir alAnzilor. Bolivia este împărțită în trei regiuni distincte:Altiplano, sau regiunea de platou , “yungas”, o serie de văi împădurite și străbătute de numeroase cursuri de apă, situate pe pantele montane estice și “llanos”, sau zona joasă Amazon -Gran Chaco.Altiplano se întinde întreCordillera Occidental șiCordillera Central. Partea sa nordică are, la capăt, laculTiticaca, cel mai mare lac navigabil din lume. Partea sudică a platoului este aridă. Întinzându-se în estul și nord-estul munților se află marea “Amazonian llanos”, conținând vaste întinderi cu iarbă și, de-a lungul râurilor, dense păduri tropicale. Multe din aceste regiuni devin mlaștini în timpul anotimpului umed (decembrie, ianuarie, februarie); totuși, zone întinse zac sub linia inundațiilor și ajung pășuni bogate. În sud-est, separate de câmpiile Amazoniene prin înălțimileChiquitos, sunt uscatele câmpii subtropicaleGran Chaco.
Bolivia este în întregime situată între tropice, dar din cauza înălțimilor clima variază. La înălțimi mai mari clima este rece și uscată. În regiunile mai joase clima este mai caldă. Temperatura medie anuală variază de la aproximativ 8 °C înAltiplano până la 26 °C în regiunile estice mai joase.
Cum Bolivia are resurse naturale abundente și resurse de minereuri bogate, care se exploatează tot mai mult, trebuie avută grijă să nu se ajungă la distrugerea acestor bogății ale mediului. Aproximativ 8 % din teritoriu este protejat, 800 000 de ha, majoritatea acoperit cu păduri tropicale. Aproape aceeași suprafață este pierdută anual datorită defrișărilor. Pădurile tropicale ale Boliviei sunt bogate în diversitate biologică și conțin un număr neobișnuit de mare de specii de plante.Există de asemenea o mare varietate de animale, începând de la rozătoare, mamifere ierbivore:lama,căprioara,alpaca,vicuna pe platourile andine, până la cele ale pădurii ecuatoriale:tapirul,puma,jaguarul,leneșul ,furnicarul,maimuțe, diverse specii de păsări și reptile (iguane) șișerpi (boa,anaconda).
Bolivia are 8,8 milioane de locuitori, cu o densitate a populației de 8 persoane pe km pătrat, din care 60,8 % populație urbană și 39,2 % populație rurală. Sporul natural este de 2,4 %.Aproape 70 % din populația Boliviei e compusă dinnativi americani, dintre careQuechua 30 % șiAymara 25 %. Alte grupuri de indigeni cuprindGuarani,Mojeno șiChimane. Aproximativ 25 % din locuitori suntmetiși (moștenitorii amestecului rasei europene cu indigenii), iar 5 % din populație îl reprezintă urmașii europenilor.Principalele orașe sunt:La Paz (1.200.000 locuitori),Santa Cruz (694.616),Cochabamba (404.102),Oruro (183.194),Sucre (120.000) șiPotosí (112.291).Există trei limbi oficiale:spaniola (folosită în administrație, învățământ și afaceri și vorbită ca primă limbă de 30 % din locuitori),Quechua șiaymara.
Bolivia este una din cele mai sărace națiuni dinAmerica de Sud, cu o adâncă prăpastie între elita bogată și miile de țărani care practică o agricultură de subzistență pe majoritatea ținuturilor înalte, sterile, din jurulLa Pazului. Începând cu 1985 s-au luat măsuri de reducere a cheltuielilor guvernamentale și de liberalizare a comerțului, astfel că a început o perioadă dificilă de restructurări. Creșterea economică actuală este încurajatoare.
Bolivia are suficiente resurse depetrol șigaze naturale pentru necesitățile proprii și exportă chiar gaze înArgentina șiBrazilia. Alte resurse ale Boliviei sunt:cositor,zinc,argint,aur,plumb,stibiu șiwolfram. Industria minieră este una dintre cele mai importante. Alte ramuri includ industria alimentară și în special pe cea producătoare decafea, industria textilă și a lemnului, a confecțiilor, tutunului și artizanatul. Industria ilicită de droguri (există plantații de coca din care se obținecocaina) furnizează 15 % din venituri.Agricultura (inclusiv fondul forestier și piscicol) furnizează 21% din PIB. Principalele culturi sunt:cafeaua,coca,bumbacul,porumbul,trestia de zahăr,orezul,cartoful,lemnul. Resursele provenite din agricultură sunt suficiente pentru a asigura alimentarea populației. Bolivia exportă metale, hidrocarburi, cafea, soia, zahăr și lemn, în principal înArgentina,SUA,Marea Britanie,Peru șiBrazilia, importând alimente, petrol și bunuri de consum dinSUA,Brazilia,Japonia,Argentina,Germania șiChile.
Dezvoltarea modernă a Boliviei a fost împiedicată de frontierele sale terestre și slaba rețea de transporturi interne și de legături de comunicații. Dificultățile transportului la mare distanță au fost ușurate de dezvoltarea serviciilor aeriene și pe căi ferate. Autobuzele, taxiurile și trenurile sunt cele mai comune forme de transport și autobuzele sunt deseori supraaglomerate. Microbuzele sunt mai rapide și mai scumpe. Doar puține străzi principale sunt pavate. Din punctul de vedere al comunicațiilor, există câteva stații de radio și de televiziune.
Pe data de 25 ianuarie 2009, cetățenii din Bolivia au votat o nouă constituție în cadrul unui referendum. PreședinteleEvo Morales a promulgat noul act fundamental, care acordă un rol mai important statului în economie, mai multă atenție comunităților indigene și care pune accentul pe justiția socială. În același timp, președintele capătă un control mai mare asupra economiei.
De asemenea, constituția prevede ca statul bolivian să se separe deBiserica Catolică, devenind astfel independent de religii, recunoscându-le pe toate, dar fără a acorda un statul special uneia dintre ele.
Desfășurarea referendumului a fost supravegheată de peste 300 de observatori, dintre care 45 au făcut parte dintr-o misiune aUniunii Europene.
^es„Nueva Constitución Política Del Estado” (în spaniolă).. Accesat în.Artículo 5 I. Son idiomas oficiales del Estado el castellano y todos los idiomas de las naciones y pueblos indígena originario campesinos, que son el aymara, araona, baure, bésiro, canichana, cavineño, cayubaba, chácobo, chimán, ese ejja, guaraní, guarasu'we, guarayu, itonama, leco, machajuyai-kallawaya, machineri, maropa, mojeño-trinitario, mojeño-ignaciano, moré, mosetén, movima, pacawara, puquina, quechua, sirionó, tacana, tapiete, toromona, uru-chipaya, weenhayek, yaminawa, yuki, yuracaré y zamuco.
Fagan, Brian ().The Seventy Great Mysteries of the Ancient World: Unlocking the Secrets of Past Civilizations. Thames & Hudson.ISBN9780500510506.
Kolata, Alan ().The Tiwanaku: Portrait of an Andean Civilization. Wiley.ISBN9781557861832.
Kolata, Alan ().Valley of the Spirits: A Journey into the Lost Realm of the Aymara. Wiley.ISBN9780471575078.
Matei, Horia C.; Neguț, Silviu; Nicolae, Ion; Șteflea, Nicolae (1975).Statele lumii de la A la Z: Mică enciclopedie. București: Editura științifică și enciclopedică
Puteți găsi mai multe informații despreBolivia prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de„proiecte surori”:
1 Stat transcontinental ·2 Din punct de vedere geografic sud-american, dar din punct de vedere istoric este considerat nord-american Țări după continent:Africa·America de Nord·America de Sud·Asia·Europa·Oceania
.svg)
![Stema Boliviei[*]](/mt/?noimg=&dark=on&url=https%3a%2f%2fro.wikipedia.org%2fwiki%2fFi%25C8%2599ier%3aCoat_of_arms_of_Bolivia.svg)
.svg)
.svg)
