| Bogdan Macovei | |||
|---|---|---|---|
| Informații generale | |||
| Nume complet | Bogdan Iulian Macovei | ||
| Data nașterii | 3 martie1953(1953-03-03) | ||
| Locul nașterii | Drăgoiești, Suceava | ||
| Data decesului | (67 de ani) | ||
| Locul decesului | Timișoara | ||
| Naționalitate | Român | ||
| Poreclă | Profu' | ||
| Post | Antrenor | ||
| Titluri | |||
| 2000 |  Antrenor emerit | ||
| Echipe antrenate | |||
| 1976– | .svg) CSȘ 2 București(masculin) | ||
| București(junioare II) | |||
| 1982–1986 | România(junioare) | ||
| 1984–1988 | România(tineret) | ||
| 1986–1988 | România B | ||
| 1988–1993 |  România | ||
| 1994–1996 |  ŽRK Prilep | ||
| 1996–1998 | Kometal Skopje | ||
| 1996–1998 | Macedonia | ||
| 1998–2000 | CS Oltchim | ||
| 1999–2000 | România | ||
| 2001–2002 | RK Pelister | ||
| 2007–2011 | LPS Suceava(masculin) | ||
Modificădate / text  | |||
Bogdan Iulian Macovei (n.,Drăgoiești,România – d.,Timișoara,România[4] a fost unantrenor emerit dehandbalromân, expert sportiv și autor de cărți despre handbal șilector laFederația Europeană de Handbal.[5]
Macovei este cunoscut pentru perioada în care a fost de două ori antrenorulechipei feminine a României. El a reușit să ajungă cu România până pe locul 4 laCampionatul Mondial din 1999 și pe locul 7 lacel din 1990, respectiv laJocurile Olimpice de vară din 2000.
După pensionare, Bogdan Macovei a continuat să lucreze pentruFederația Română de Handbal.[6]
Bogdan Macovei a absolvitInstitutul de Educație Fizică și Sport în 1976[7], cu specializarea handbal. A început să antreneze mai întâi echipe de categorii reduse se vârstă și a obținut medalia de bronz la Campionatul Național de Juniori în 1980, cu echipa de băieți a Clubului Sportiv Școlar București.[8] Începând din 1980 a antrenat echipe de fete, cu câteva rezultate notabile în Campionatul Național de Junioare II.[8] Din 1982 a preluatechipa de junioare a României, pe care a antrenat-o în paralel cu cea detineret, începând din 1984.[8] În toată această perioadă, Macovei a luat parte la numeroase turnee naționale și internaționale și a câștigat medalia de aur laJocurile Balcanice pentru tineret din 1987.[9]
A participat prima dată laTrofeul Carpați în1984, când echipa de tineret aflată sub comanda sa a terminat pe ultimul loc.[9]
Între 1986 și 1988, Macovei a condus și echipa de senioare B a României la câteva competiții internaționale. În 1988 a devenit antrenorul echipei naționale feminine a României, cu care a câștigatediția a 26-a a Trofeului Carpați.[9]
În 1989, din postura de consilier, Bogdan Macovei a făcut parte din colectivul de conducere al echipeiChimistul Râmnicu Vâlcea care a câștigatCupa IHF.[9] În același an a câștigat din nouTrofeul Carpați și, alături deGheorghe Sbora, a obținut cu echipa de senioare a României locul 4 la Campionatele Mondiale – Grupa B, desfășurate înDanemarca, poziție care i-a asigurat acesteia calificarea la turneul final al Campionatului Mondial din 1990.[9]
Între 1984 și 1989 a deținut și funcția de antrenor federal laFederația Română de Handbal, răspunzând de problemele handbalului feminin[10], iar după reorganizarea din ianuarie 1990, a fost inclus în Biroul Federal al FRH.[11] Din această poziție a făcut parte din delegația FRH care a însoțit echipa României laCampionatul Mondial pentru Tineret din1991, desfășurat înFranța. În același an, din postura de antrenor principal, a obținut o a doua medalie de aur laJocurile Balcanice pentru senioare.[11]
În 1993 a fost antrenorul echipei României care s-a clasat pe locul al 4-lea la Campionatul Mondial dinNorvegia, fiind învinsă în finala mică dereprezentativa țării gazdă. În 1994, cuplul Macovei–Sbora a fost înlocuit de la conducerea naționalei feminine cu perechea de antrenoriGheorghe Tadici–Gheorghe Ionescu.
În 1994 s-a mutat înMacedonia, unde a fost numit antrenorul principal alechipei naționale feminine. La nivel de club a antrenat mai întâiŽRK „Tutunski Kombinat”[10][12], iar în 1996 a preluat echipaKometal Gjorče Petrov Skopje, pe care a condus-o până în 1998.[13][14] În vara anului 1996, el a participat la câteva turnee amicale în România șiUngaria, unde echipa sa a jucat partide împotriva unor echipe românești sau antrenate de tehnicieni români.[11] Macovei a câștigat două titluri naționale și două cupe ale Macedoniei cu Kometal, echipă la care a avut-o printre jucătoare și peNarcisa Lecușanu.[15] În sezoanele 1996–1997 și 1997–1998, el a ajuns cu Kometal până în sferturileLigii Campionilor EHF.[13][16][17]
În timpul șederii sale în Macedonia, Bogdan Macovei a învățat să vorbeascămacedoneană și efectua antrenamentele comunicând în această limbă inclusiv cu handbalistele române din echipă.[15][18]
Sub conducerea lui Bogdan Macovei, echipa națională a Macedoniei, debutantă laCampionatele Mondiale, s-a clasat pe locul al 7-lea laediția din 1997[19], după ce a învinsSlovenia,China,Danemarca, România șiPolonia.[20] Într-un interviu, antrenorul secund de la acea vreme, Vladimir Radić, amintește că Macovei și-a dorit mult să câștige în fața mult mai experimentatei echipe a României.[21] Acest loc 7 este cea mai bună performanță până în prezent a echipei naționale feminine a Macedoniei de Nord[22], iar rezultatul obținut de Macovei în 1997 a aprins interesul publicului pentru handbal, fiind considerat motivul pentru care acesta a devenit principalul sport din această țară.[18][20] În 1998, Bogdan Macovei a calificat echipa Macedoniei laCampionatul European.[10]
În 1998 s-a întors în România, după ce a semnat un contract cuCS Oltchim Râmnicu Vâlcea. Antrenând la CS Oltchim, a câștigat douătitluri de campion (în 1999 și 2000) și ocupă a României (în 1999).[23]
În ianuarie 1999, în urma rezultatului foarte slab al echipei naționale a României laCampionatul European din 1998, antrenorulRemus Drăgănescu a fost schimbat, iar Bogdan Macovei numit antrenor principal, avându-i ca secunzi pe Gheorghe Tadici șiDumitru Muși.[23] Macovei a condus România până pe locul 4 la Campionatul Mondial din 1999, obținând în același timp și calificarea la Jocurile Olimpice din 2000.[23] Pe parcursul anului 2000 a participat cu echipa României la mai multe partide internaționale de verificare, iar în perioada 16 septembrie–1 octombrie 2000, a luat parte la turneul feminin de handbal din cadrulJocurilor Olimpice de la Sydney, unde România s-a clasat pe locul al 7-lea.[23] Rezultatul a produs o mare dezamăgire printre sportive, membrii delegației, oficiali și suporteri,[23] iar Macovei s-a retras de la conducerea echipei, fiind înlocuit cu fostul său secund, Dumitru Muși.
În 2001, Bogdan Macovei s-a întors în Macedonia și a antrenat timp de un an echipa masculinăRK Pelister, pe care a condus-o într-o finală europeană înCupa EHF Challenge 2001-2002[22][24], pentru prima dată în istoria clubului.[25]
În anii următori, el a îndeplinit diverse funcții în cadrul Federației Române de Handbal, iar în 2007 s-a întors în orașul natal, unde a devenit antrenor la Liceul cu Program Sportiv Suceava. Din postura de antrenor secund, a câștigat în 2008 Campionatul Național de Juniori III.[26]
De-a lungul activității sale, Bogdan Macovei a îndeplinit numeroase funcții și a ocupat posturi de conducere în cadrul Federației Române de Handbal și al Federației Europene de Handbal.[27] A devenit antrenor federal în 1984 și a participat ani la rândul ca observator federal în cadrul diverselor competiții europene.[26][27] A deținut și funcția de lector al Federației Europene de Handbal.[28]
| Funcția | ComisiaFRH | Perioada |
|---|---|---|
| Secretar Federal | 2003–? (minim 2014)[27] | |
| Antrenor Federal | 1984–1994 | |
| Președinte | Colegiul Central al Antrenorilor | 2010–? (minim 2014)[27] |
| Membru al Comisiei Tehnice | Colegiul Central al Antrenorilor | |
| Președinte | Comisia Tehnico-Metodică | 2008–? (minim 2014)[26][28] |
| Președinte | Comisia pentru Juniori | 1984–1990 |
| Membru | Comisia de Disciplină | |
| Observator federal | ||
| Funcția | ComisiaEHF | Perioada |
| Membru | Comisia de Arbitraj | 1990–1996 |
| Membru | Juriul de Apel | 1991–1994 |
| Lector antrenori | 1992–2012 | |
| Membru | Comisia Metodică[29] | |
Între 11–13 iunie 2012, FRH a organizat laBucurești o nouă ediție a cursului dedicat tehnicienilor din Liga Națională și Divizia A, avându-l ca șef de curs pe profesorul Gheorghe Goran, directorul Departamentului de Pregătire și Perfecționare Cadre, secondat de profesorii Remus Drăgănescu și Bogdan Macovei.[28] La ediția din 2013, desfășurată laPitești, Macovei a prezentat lucrarea „Planificare programare planul anual”.[28]
Cu echipe de club
Seniori
| Juniori
|
Cu echipa națională
Medalie de aur: 1989, 1991Medalie de aur: 1987| Echipele României | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
