Blanche de Valois (încehăMarkéta Blanka z Valois; n.1316 – d.,Praga,Regatul Boemiei) a fost fiica cea mică a conteluiCarol de Valois și a celei de-a treia soții a sa,Mahaut de Châtillon.
Bunicii paterni au fost regeleFilip al III-lea al Franței șiIsabela de Aragon. Bunicii materni au fost contele Guy al IV-lea de Saint-Pol și Maria de Bretania care era fiica duceluiIoan al II-lea de Bretania și aBeatricei a Angliei. Beatrice a fost fiica regeluiHenric al III-lea al Angliei și a regineiEleanor de Provence. Blanche a fost soraIsabelei de Valois care s-a căsătorit cuPetru I, Duce de Bourbon și a fost mamaIoanei de Bourbon, regină a Franței. Cealaltă soră a ei a fostMaria de Valois care s-a căsătorit cuCarol, Duce de Calabria; Maria a fost mama luiIoan I de Neapole.
În 1328 Blanche s-a căsătorit cuCarol al Boemiei. Soțul ei a fost fiul cel mare al luiIoan I de Boemia și alElisabetei de Boemia.
Blanche și Carol au avut trei copii:
La 11 iulie 1346 Carol a fost alesantirege alSfântului Imperiu Roman în opoziție cu împăratLudovic al IV-lea. Alegerea lui a fost susținută depapaClement al VI-lea care era în conflict cu Ludovic. Inițial, Carol a fost privit c o marionetă papală („rex clericorum” după cum l-a numitWilliam Ockham).
La 11 octombrie 1347 Ludovic al IV-lea a murit pe neașteptate, iar Carol a fost recunoscutrege romano-german. Blanche a murit înainte ca soțul ei Carol să fie încoronat ca domnitor nedisputat la 25 iulie 1349.
