Biserica evanghelică fortificată dinStejărișu, comunaIacobeni,județul Sibiu, a fost construită în secolul XIV. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este pe lista monumentelor istorice din 2010,cod LMISB-II-a-A-12555, cu următoarele obiective:
cod LMISB-II-m-A-12555.01 - Biserica evanghelică fortificată, secolul XIV - XVI, 1861 (extindere cor);
Stejărișu, colocvialProștea,Proști (îndialectul săsescPriusterf, Pristref, îngermanăProbstdorf, în trad. "Satul Prepozitului", înmaghiarăPrépostfalva), este un sat în partea de est a județuluiSibiu. Aparține de comunaIacobeni. Denumirea originară germanăProbstdorf înseamnăsatul prepozitului[2]. Numele indică apartenența satului la prepozitul deSibiu, fapt atestat încă din1223, într-un document ce reprezinta prima menționare istorică a localității. După mulți ani, prepozitul a fost desființat și Probstdorf a intrat în jurisdicțiaScaunului Cincu ca și comună liberă. Din cauza inundațiilor repetate ale pârâului, satul a fost mutat mai departe de albia râului Hârtibaciu.[3]
Însecolul al XIV-lea a fost ridicată biserica - sală dinStejărișu, ea având o navă dreptunghiulară și un cor poligonal. Din construcția originală s-au mai păstrat astăzi doar pereții longitudinali.
În momentul fortificării bisericii, undeva prin jurul anului1500, s-a ridicat în partea vestică un donjon. Această caracteristică este prezentă la toate bisericile satelor învecinate. Astfel în fața bisericii apărea parterul turnului ca un portic boltit cu un portal pe latura apuseană. La primul etaj se găsea o fântână ce era alimentată de un izvor. Cu trecerea timpului turnul s-a înclinat și din cauza infiltrațiilor firului de apă ce trecea pe sub el, clopotele au fost mutate în turnul nord - estic al bisericii. Etajul inferior al donjonului a fost umplut cu pământ și pietre iar portalul apusean a fost schimbat cu un acces deschis pe latura de sud a sălii.
Sub tavanul din lemn a fost construită o boltă în stil gotic din cărămidă și prin înălțarea pereților s-a creat spațiul necesar amenajării unui etaj de apărare care se întindea până deasupra corului. Acestui etaj i s-a atașat un drum de strajă prevăzut cu o balustradă de paiantă similar bisericilor dinDrăușeni șiCincșor, care-l au însă doar deasupra corului. Parapetul este sprijinit pe console din lemn și pe contraforții bisericii. La etajele de apărare, accesul se face prin catul al doilea al turnului, din care odinioară se deschidea o intrare boltită.
Biserica a fost modificată adesea. În1860 -1861 când bolta gotică amenința cu prăbușirea, biserica a fost modificată a treia oară. Corul a fost demolat, în locul bolții s-a construit un tavan cu stucatură iar sala s-a prelungit mult spre est, lucru observabil la cel de al doilea contrafort estic. Particularitatea contrafortului fiind pozițianenaturală a lui, el nu cade perpendicular pe perete, ci oblic, deoarece el era poziționat pe colțul corului demolat. Printr-un perete drept s-a închis noul cor și drumul de strajă, deși nu mai avea un rol defensiv, cu unul estetic, a fost refăcut peste partea nou construită.[3]
Incinta din jurul bisericii a fost ridicată la începutul secolului al XVI-lea. Forma ei a este și a fost una neregulată. Mai târziu, ea a fost dublată, excepție făcând partea de incintă din sudul edificiului. O dată cu modificările făcute ansamblului din anul1860, partea de incintă interioară a fost demolată, materialele rămase fiind folosite la mărirea bisericii. Din această cauză, turnul din partea de nord - est se găsește astăzi complet izolat, el făcând parte inițial din structura incintei interioare. Turnul are o amprentă pătrată, are trei etaje și are dispuse metereze pe toate laturile sale, excepție făcând latura de vest, alăturată bisericii. În drumul de strajă aflat deasupra celor două etaje cu rol de locuință, se află în prezent clopotele.[3]
Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
Anghel Gheorghe,Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
Avram Alexandru,Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
Crîngaci Maria-Emilia,Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
Dancu Fabrițius Juliana,Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
Hermann Fabini,Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
Iambor Petre,Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian,Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
Thomas Nägler,Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
Rusu Adrian Andrei,Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
George Oprescu,Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian,Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
Țiplic Ioan-Marian,Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.
![Machetă pentru biserica din Stejărișu Planul fortificaţiei din Stejărișu[1]](/mt/?noimg=&dark=on&url=https%3a%2f%2fro.wikipedia.org%2fwiki%2fFi%25C8%2599ier%3aBiserica_fortificata_din_Stejarisu_v2.jpg)
.jpg)
