Biserica evanghelică fortificată dinApold,județul Mureș, a fost construită în secolul al XIII-lea și figurează pe lista monumentelor istorice 2010,cod LMIMS-II-a-A-15594.
Denumiri în decursul timpului:Apold (1337),Trappolden (1500),Pold (1549)[2] șiTravolden (consemnat în 1827)[3] Localitatea este situată pe părâulȘaeș afluent alrâuluiTârnava Mare.
Pe baza descoperirilor arheologice făcute pe teritoriul localității, prin care s-au găsit vase ceramice în bordeie al căror tip de construcție era de domeniul trecutului în spațiul german încă dinsecolul al XI-lea, se poate spune că așezarea de la Apold exista înainte de colonizarea săsească dinTransilvania. Bordeiele descoperite au fost atribuite arheologicromânilor saupecenegilor. Prima mențiune documentară a localității este într-un înscris din anul1309 prin care un anume Nikolaus de Apoldia era prin cei care erau parte vătămată într-un proces contra episcopului deAlba Iulia. Apold aparținea în anul1500 deScaunul Sighișoarei și era una dintre cele mai populate sate, dovadă stând în acest sens un registru în care sunt înscrise în acel an 89 de gospodării și patru păstori, o moară și două curți părăsite.
O dată cu exodul masiv al sașilor înGermania din anul1990, comunitatea săsească din localitate s-a destrămat ireversibil. În anul2005, în sat, mai existau câteva familii de sași la care preotul evanghelic dinSighișoara venea la trei săptămâni o dată să mai țină câte o slujbă.
Începând cu anul2001, un tânăr din Germania, pe numele său, Sebastian Bethge, s-a stabilit în interiorul ansamblului fortificat și încearcă să revitalizeze comunitatea locală și biserica. Sebastian este membru al Fundației Korona dinBerlin, fundație care a finanțat și inițiat lucrările de restaurare și întreținere a bisericii.
Ca la o mare parte a bisericilor săsești dinTransilvania, datarea exactă a începerii ridicării edificului este incertă în primul rând din cauza modificărilor repetate a structurilor construcției. Astfel se presupune că printre primele elemente constructive ale bisericii datează dinsecolul al XIII-lea. Definitivarea întregului ansamblu fortificat se consideră a fi închegat în decursul secolelor al XV-lea și al XVI-lea. Intrarea în biserică precum și în clopotniță se realizează prin intermediul portaluluigotic aflat pe fațada vestică a bisericii. Turnul clopotniței a fost ridicat de-a lungul timpului, pentru acesta neexistând vreo apariție documentară despre vreun an al începerii sau al terminării lui. Turnul are prevăzutecreneluri și ferestrele inițiale au fost îngustate. Se mai poate vedea, astăzi, într-o nișă, pe peretele nordic, o figurină din lemn similară celor din turnul dinSighișoara. Figurina estebotezată cu numeleBogdan Misi și se mișcă la orice bătaie a ceasului aflat în clopotniță.
În scop defesiv s-au ridicat zidurile corului și alnavei, biserica devenind astfel un veritabilbastion prevăzut cu mașiculiuri. Meterezele inițiale au fost astupate, accesul la nivelul de apărare fiind făcut prin catul al treilea al clopotniței, nivel care asigură comunicarea cu corul.
Înpavajulporticului se poate vedea astăzi o placă din vechiulaltar dinsecolul al XIII-lea, al cărei scobitură (sepulcrum) în care se păstraanafura s-a păstrat neatinsă. În interiorul bisericii se mai pot vedea diverse lăzi cu capac cu rolul de păstrare a hainelor scumpe de sărbătoare folosite doar cu ocazia slujbelor bisericești. Acest obicei se mai întâlnește și la comuna vecină,Brădeni.
Orga bisericii, instalată deasupra altarului, a fost construită în 1821 deJohann Thois. De atunci, a fost reparată sau restaurată de mai multe ori: în 1840 de Michael Krieger, în 1847 de Eduard Würker, în 1903 de Nicolaus Ciofleku, în 1949 de O. Einschenk și în 2010 de Thomas Schwarzenberg.[4]
^M. C. Adolph,Fussreise durch den grössten Theil der österreichischen Staaten in den Jahren 1827, 1828 bis Ende Mai 1829: in Form eines Tagebuches, als ein Gemeingut für alle Menschen herausgegeben, Volumul 2, 1830
Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
Anghel Gheorghe,Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
Juliana Fabritius-Dancu,Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
Hermann Fabini,Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
Iambor Petre,Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
Thomas Nägler,Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
Adrian Andrei Rusu,Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
George Oprescu,Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
Țiplic Ioan-Marian,Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.
.jpg)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
