În1446 este menționată o biserică cu hramulSfânta Maria. În1828 este construită obiserică nouă, având tavan drept și un cor cu absidă semicirculară, acoperită cu oboltă avela. După 10 ani biserica este dotată cu mobilier:altar,amvon, cristelniță șiorgă. Din vecheacetate bisericească, așa cum era înfățișată într-undesen de Martin Schlichting, s-a păstrat doarturnulclopotniță[4].
Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
Anghel Gheorghe,Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
Avram Alexandru,Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
Crîngaci Maria-Emilia,Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
Juliana Fabritius-Dancu,Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
Hermann Fabini.Universul cetăților bisericești din Transilvania. Sibiu: Editura Monumenta, 2009, 279 p.
Iambor Petre,Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian,Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
Thomas Nägler,Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
Adrian Andrei Rusu,Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
George Oprescu,Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
Țiplic Ioan-Marian,Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.