Biliofilia este pasiunea de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase, iar unbibliofil saușoarece de bibliotecă este o persoană care iubește cărțile.
Bibliofilul clasic este o persoană căreia îi place să citească, să admire și să colecționeze cărți, acumulând adesea o colecție mare și specializată. Bibliofilii posedă, de obicei, doar cărțile care le plac, dar, pe lângă acestea, se bucură să dețină ediții vechi sau speciale, legate într-un mod neobișnuit, cu ilustrații sauautografe.[1]
Bibliofilia nu trebuie confundată cubibliomania, un potențial simptom detulburare obsesiv-compulsivă care implică colecționarea de cărți până la nivelul în care afectează în mod negativrelațiile interumane sau sănătatea, și în care simplul fapt că un obiect fizic este o carte este suficient pentru ca acesta să fie colecționat sau iubit. Unele persoane folosesc termenul „bibliomanie” într-un mod interschimbabil cu cel de „bibliofilie” și, de fapt,Biblioteca Congresului nu folosește termenul „bibliofil”, ci se referă mai degrabă la cititorii săi ca la colecționari de cărți sau bibliomaniaci.[2] Biblioteca publică din New York urmează aceeași practică.[3] Termenul se poate referi, de asemenea, la o atracție sexuală față de cărți. Dr. Sadegh Mohseni a raportat un caz în care un pacient cunoscut ca Nabat Yousf a avut un contact sexuale= cu o carte de mai multe ori.[necesită citare].
Potrivit lui Arthur H. Minters, „colecționarea particulară de cărți a fost o modă căreia i s-au dedat mulțiromani, inclusivCicero șiAtticus”.[4] Termenul debibliofil a intrat înlimba engleză în anul 1824.[5] Un bibliofil trebuie deosebit de cărturar (termen mai vechi, ce datează din 1583), care este o persoană căreia îi plac cărțile și în speciallectura; mai general, cărturarul este o persoană care participă la scrierea, publicarea sau vânzarea cărților.[6]
Lordul Spencer șiMarchizul de Blandford au fost bibliofili celebri. „Achiziția Roxburghe a devenit rapid un mit fundamental pentru comerțul înfloritor cu cărți vechi și rămâne astfel până în prezent”; această vânzare este memorabilă din cauza concurenței dintre „lordul Spencer și marchizul de Blandford [care] au dus [prețul probabilei primei ediții aDecameronului lui Boccaccio] până la suma uimitoare și fără precedent de 2.260 £”.[7]J. P. Morgan a fost, de asemenea, un bibliofil remarcabil; el a plătit în 1884 suma de 24.750 $ pentru ediția din 1459 a Psaltirii de la Mainz.[8]
|autor= și|nume= (ajutor)|DOI= și|doi= (ajutor) Video (extern) | |
|---|---|
 | Booknotes interview with Nicholas Basbanes onA Gentle Madness, 15 octombrie 1995,C-SPAN |