Bernard de Jussieu (n.,Lyon,Regatul Franței – d.,Paris,Regatul Franței) a fost un renumitbotanist,naturalist șimedicfrancez, frate mai tânăr al luiAntoine de Jussieu și unchiul luiAntoine-Laurent. Abrevierea numelui său în cărți științifice esteB.Juss..
Bernard, fiul medicului și propetarului unei farmacii Laurent de Jussieu (1651–1718) și a soției sale Lucie Cousin, a fost educat la colegiul iezuit din Lyon, până când a terminat studiul de retorică. În 1716, el a însoțit pe fratele său mai bătrân Antoine, medic și botanist, la excursii științifice pePeninsula Iberică, dezvoltându-se în acest timp într-un botanist entuziast. Reîntors, a studiat medicina laMontpellier, obținând diploma în 1720, dar a practicat în această materie doar pentru o perioadă scurtă de timp, dedicându-se apoi plin botanicii. După ce din nou fratele Antoine l-a chemat, de astă dată la Paris, conform cererea cunoscutului botanist Sébastien Vaillant (n. 26 mai 1669 – d. 20 mai 1722), iar după moartea savantului a fost numit succesorul acestuia în calitate de profesor și demonstrator asistent laJardin du Roi laVersailles,[9], dar a întreprins de asemenea excursii botanice în regiunea din jurul Parisului. În anul 1725, Jussieu a publicat o ediție revizuită și lărgită a lucrării luiJoseph Pitton de Tournefort, Histoire des plantes des environs de Paris. Datorită acestei publicații a fost numit membru înAcademia Franceză de Științe și în 1727 membru străin alRoyal Society. Multe persoane au studiat botanica sub îndrumarea lui, de exemplu faimosul chimistAntoine Lavoisier.[10]
El a scris mai multearticole/documentări importante (1739-1742), între eleExamen de quelques Productions marines qui ont été mises au nombre des Plantes, qui sont l'ouvrage d'une sorte d'Insectes de Mer, privind clasificarea zoofitelor și organismelor maritime, pe o parte ca plante sau animale, pe alta în genuri, ce a dus la un mare disput. Între altele a dovedit, înainte deJean-André Peyssonnel, că speciile din familiaTubulariidae sunt animale (în: Mémoires de l'Académie des Sciences, 1742). Pentru a scrie contribuțiile, a vizitat coastaNormandiei de trei ori în 1741, studiind obiectele cu lupă și microscop. Mai departe, scientistul a despărțitbalenele de încrengăturăpeștilor (pisces) și a așezat-o în rândul claseimamiferelor (mammalia).[11][12] În domeniulzoologiei, Jussieu a propus crearea de familii, cum ar fi clasele deviermi (Vermes) sau decrustacee (Crustacea).[13]

Bustul lui Bernard de Jussieu în grădina botanică din Lyon]]
În 1758,Ludovic al XV-lea al Franței l-a numit pe Jussieu director al grădinii regale de la Trianon lângă Paris, unde toate plantele cultivate în Franța urmau să fie crescute. Realizarea lui cea mai mare a fost sistemul după care a aranjat și catalogat plantele de acolo, denumit „sistemul natural de plante după Jussieu 1759” sau „sistemul Trianon”. Jussieu însuși nu a publicat nimic despre sistemul lui, și nici nu a oferit orice explicație despre aranjamentul sau fundamentul teoretic acestuia, de abia nepotul său Antoine Laurent (1748-1836) a preluat publicarea postum: Genurile nu sunt aranjate sistematic în grupuri cu o singură caracteristică, ci după luarea în considerare a tuturora, care, cu toate acestea, nefiind văzute de valoare egală. În comparație cu dezvoltarea actuală a sistemului natural, atâtCarl Linné cât și Jussieu au oferit o încercare destul slabă privind clasificarea naturală a plantelor, dar aceste încercări au fost primele pe care se sprijină dezvoltarea lui până în prezent.[10][14]

Bernard de Jussieu este unul dintre cei care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea Muzeului de Istorie Naturală din Paris. Acolo se poate admira înJardin des Plantes (grădina de plante) uncedru dinLiban, adus de marele savant într-o pălăria în 1734, fiind în prezent cel mai mare copac în parc.[14]
Savantul a fost membru multor academii și societăți științifice, între altele:[10]