Belgrad (însârbăБеоград, cualfabetul latin:Beograd;pronunțieaudioⓘ) estecapitala și cel mai mare oraș alSerbiei. Este situat la confluența dintrerâul Sava și fluviulDunărea — două căi navigabile internaționale —, undeCâmpia Panonică întâlneșteBalcanii. De asemenea, orașul este plasat de-a lungul coridoarelor paneuropene X și VII.[6] Cu o populație de 1.756.534 (conform estimărilor oficiale din 2007) de locuitori, care include și cetățenii ce locuiesc temporar în străinătate,[2] Belgrad este cel mai mare oraș de pe teritoriulfostei Iugoslavii, al treilea de peDunăre, dupăBudapesta șiViena și al patrulea din sud-estulEuropei, dupăIstanbul,Atena șiBucurești.
Fiind unul dintre cele mai vechi orașe aleEuropei, cu dovezi arheologice ale așezărilor încă din mileniul al V-lea î.Hr.,[7] Belgradul și zona sa urbană au fost locul de naștere alculturii Vinča,[8] cea mai mare cultură preistorică europeană. Locația a fost descoperită degreci,[9]celții l-au construit și numitOrașul Alb (nume pe care, tradus în sârbă,[10] încă îl poartă, începând cu anul 878 d.Hr.),[7] iarromanii i-au acordat drepturi orășenești,[11] înainte să fie populat complet desârbii albi. Orașul a fost câmpul de luptă a peste 115 conflicte internaționale și a fost dărâmat de 44 de ori[12] încă din perioada antică de numeroasele armateorientale șioccidentale. Înperioada medievală, orașul se află, succesiv, sub stăpânireabizantinilor,francilor,bulgarilor,ungurilor și asârbilor. În 1521, Belgradul a fost cucerit deotomani și a devenit reședințaPașalâcului Belgrad, fiind declarat principalul oraș al Europei Otomane[13] și printre cele mai mari orașe europene.[14] Orașul a devenit capitala Serbiei în1841, după o perioadă de suzeranitate a Imperiilor Austriac și Otoman. Totuși, partea nordică a orașului a rămas în Austria până în 1918, când s-a destrămatImperiul Austro-Ungar. Orașul unit a fost atunci capitala entitățilorIugoslaviei, până în 2006, cândMuntenegru s-a declarat stat suveran.
Belgradul are statutul de unitate teritorială separată în Serbia, cu un guvern autonom.[15] Teritoriul său este divizat în17 municipii, fiecare cu propriul consiliu local.[16] Acoperă 3,6% din întreaga suprafață a țării, iar 24% din populația Serbiei locuiește în acest oraș.[17] Belgrad este totodată și centrul economic, cultural, educațional și științific al Serbiei.
Centrul istoric al Belgradului,Kalemegdan, este situat pe malul drept al râurilor. Dinsec. al XIX-lea orașul s-a extins spre sud și est, iar după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, a fost construitNoul Belgrad pe malul stâng al râului Sava, unind orașulZemun cu Belgrad. De asemenea, comunitățile mai mici precumKrnjača șiOvča s-au unit cu orașul.
Orașul are o suprafață urbană de 360 km², în timp ce împreună cu zona metropolitană acoperă 3.223 km². De-a lungul istoriei, Belgrad a reprezentat o intersecție întrelumea occidentală și ceaorientală.[18]
Pe malul drept al râului Sava, centrul Belgradului este așezat pe un teren accidentat. Punctul cel mai înalt al orașului estedealul Torlak cu oînălțime de 303 m. MunțiiAvala (511 m) șiKosmaj (628 m) sunt situați în partea sudică a orașului.[19] Dincolo de Dunăre și de râul Sava, cea mai mare parte a terenului este plat, compus dincâmpii aluviale șipodișuri deargilă.
În Belgrad predomină un climat continental moderat. Temperatura medie anuală este de 11,7 °C, cea mai fierbinte lună fiindiulie, cu o temperatură medie de 22,1 °C. În medie, există 31 dezile pe an cu temperatura mai mare de 30 °C și de 95 de zile cu temperatura de peste 25 °C. Belgrad primește aproximativ 700 mm deprecipitații pe an.
Numărul mediu anual de ore însorite este 2.096.Lunile cele mai luminoase sunt iulie și august cu o medie de aproximativ 10 de ore cu soare pe zi, în timp ce decembrie și ianuarie sunt cele mai întunecate, cu o medie de 2–2,3 ore însorite pe zi.[20] Cea mai mare temperatură înregistrată vreodată în Belgrad a fost de +43,6 °C, pe 24 iulie 2007,[21][22] în timp ce temperatura cea mai mică a fost de -26,2 °C, pe10 ianuarie1983.[20]
CulturileneoliticeStarčevo șiVinča s-au dezvoltat pe teritoriul Belgradului de astăzi sau în apropierea sa, dominândBalcanii (și anumite părți dinEuropa Centrală șiAsia Mică în urmă cu 7.000 de ani.[24][25] Unii cercetători cred că semnele preistoriceVinča reprezintă cea mai veche formă dealfabet cunoscută.[26]
Locurile erau populate de triburi paleo-balcanice formate dindaci,iliri șitraci înainte cascordiscii, un tribceltic, să se fi stabilit aici însec. al IV-lea î.Hr. și să-i fi dat numele sub care a fost cunoscut orașul,Singidūn, înaintea romanizării acestuia cu numeleSingidunum, în primul secol d.Hr. La mijloculsecolului al II-lea, orașul a fost proclamatmunicipium de autoritățileromane, evoluând până la sfârșitul secolului la rangul decolonia, cel mai înalt pentru un oraș roman.[11]Constantin cel Mare, primul împărat pro-creştin (şi poatecreștinat), s-a născut în actuala Serbie, laNiș, în anul280,[27] iarIovian, un împărat roman cunoscut sub numeleFlavius Iovianus, restauratorulcreștinismului, s-a născut la Belgrad, în anul332.[28] Iovian a restabilitcreștinismul ca religie oficială înImperiul Roman, punând capăt scurtei renașteri a tradițiilor religioase romane subIulian Apostatul, predecesorul său. În395 d.Hr., locul a trecut sub guvernareaImperiului Bizantin.[25] Dincolo de râul Sava de la Singidunum, se afla orașul celticZemun, care de-a lungul stăpânirilor romane și bizantine a împărțit o soartă comună cu „fratele geamăn” (cele două orașe erau legate de un pod).[29]
Singidunum a fost ocupat și de mai multe ori devastat de invaziile succesive alehunilor,sarmaților,gepizilor,ostrogoților și aavarilor înainte de sosireaslavilor în jurul anului630. A fost folosit ca centru al Regatului Gepizilor, la începutul anilor 500, înainte de a fi cucerit de avari. Când avarii au fost în cele din urmă alungați de forțeleImperiului Carolingian însec. al IX-lea, a revenit sub stăpânirea bizantinilor, în timp ceZemun a devenit parte din regatul Carolingian și a fost redenumit în Malevilla.[30] În același timp (în jurul anului878), prima înregistrare a numeluislav,Beligrad a apărut în timpul stăpâniriiPrimului Imperiu Bulgar.
Țaratul Sârb - 1350
Timp de aproximativ patru secole, orașul a fost un câmp de bătălie între Imperiul Bizantin, Regatul Ungariei și Primul Imperiu Bulgar.[31] Orașul a găzduit armatele dinprima șia douacruciadă;[32] Trecând pe aici în timpul celei de-a treia cruciade,Frederic Barbarossa și cei 190.000 cruciați au văzut Belgradul în ruine.[33] Capitala Regatului Syrmia din1284 a fost dăruită luiDragutin din partea socrului său,Ștefan al V-lea al Ungariei.[34] În urmaBătăliei de la Marița din1371 și celei de laKosovo Polje din1389,Țaratul Sârb a început să se spulbere când otomanii au cucerit partea de sud a teritoriului.[35][36] Cu toate acestea, partea de nord dinDespotatul Serbiei a rezistat de-a lungul existenței sale, cu capitala la Belgrad. Orașul a prosperat sub conducerea domnitorului sârb,Ștefan Lazarevici, fiul luiLazăr al Serbiei. Lazarevici a construit un castel cu o cetate și turnuri, din care până astăzi s-au păstrat numai turnul și zidul de vest. De asemenea, a refortificat zidurile vechi ale orașului, reușind să reziste forțelor otomane timp de aproape 70 de ani. În acest timp, Belgrad a fost un refugiu pentru multe popoare balcanice care fugeau de dominația otomană, și se crede că avea o populație de 40–50 mii de locuitori.[34] În1427, succesorul lui Ștefan,Gheorghe Brancovici, a fost nevoit să înapoieze Belgradul ungurilor, iar capitala a fost mutată laSmederevo. În timpul domniei lor, otomanii au cucerit cea mai mare parte din despotatul Serbiei, asediind fără succes Belgradul în 1440[37] și apoi în 1456.[38] Fiind un obstacol pentru ulterioara accedere înEuropa Centrală, peste 100.000 de soldați otomani[39] au lansat cunoscutulasediu de la Belgrad, în care armatacreștină sub conducerea luiIoan de Hunedoara au apărat cu succes orașul de otomani, rănindu-l pe sultanulMehmed al II-lea.[40] Această luptă „a decis soarta creștinătății”;[41] la cerereaPapei Calixt al III-lea, sunetulclopotului amiezii comemorând victoria în toată lumea creștină până în prezent.[32][42]
Abia pe28 august1521 (7 decenii de la ultimul asediu) fortăreața a fost cucerită de sultanulSoliman Magnificul și cei 250.000 de soldați ai săi; ulterior cea mai mare parte a orașului a fost rasă de pe fata pământului, iar întreaga populație creștină (printre care sârbi, unguri, greci, armeni etc.) a fost deportată laIstanbul[32] în zona cunoscută sub numelePădurea Belgrad.[43] Belgrad a devenit centrul districtuluiSanjak, care a atras noi locuitori - comercianțiturci,armeni,greci și alții, iar pacea a fost menținută în următorii 150 ani.
Belgrad în secolul al XVI-leaCucerirea de către austrieci a Belgradului în 1717 (deEugen de Savoia, în timpul războiului austro-turc din 1716-1718
Belgrad a devenit cel de-al doilea oraș otoman ca număr de locuitori, cu peste 100.000 de oameni, fiind depășit doar deConstantinopol.[39] Dominația turcă a introdus și arhitectura otomană în Belgrad, fiind construite multemoschei care amplificau atmosferaorientală a orașului.[44] În 1594, o mare revoltă sârbă a fost înăbușită de turci. În plus,Marele vizirSinan Pașa[45] a ordonat ca relicveleSfântului Sava să fie arse în public pe platoul Vračar; mai recent,Templul Sfântului Sava a fost construit pentru a comemora acest eveniment.[46]
În timpul primei revolte sârbe, revoluționarii au deținut controlul asupra orașului de la8 ianuarie1807 până în1813, când a fost recucerit de turci.[49] După cea de-a doua revoltă sârbă din1815, Serbia și-a dobândit o independență parțială, recunoscută oficial deÎnalta Poartă în1830.[50] În 1841, prințulMilan Obrenovici a mutat capitala de laKragujevac la Belgrad.[51][52]
Odată cu dobândirea completă a independențeiPrincipatului Serbiei în1878 și schimbarea înRegatul Serbiei în1882, Belgrad a redevenit acel oraș-cheie în Balcani și s-a dezvoltat rapid.[49][53] Cu toate acestea, Serbia a rămas, în ansamblul ei, o țară preponderent agrară, chiar și după deschiderea unei căi ferate ce lega Belgradul deNiș, al doilea oraș din Serbia, iar la 1900, capitala avea o populație de numai 69.100 de locuitori.[54] Totuși, până în 1905 populația a ajuns la peste 80.000, iar la data izbucniriiPrimului război mondial, în 1914, a depășit 100.000 de cetățeni — fără Zemun, care aparțineaAustro-Ungariei.[55]
Strada Knez Mihailova spre sfârșitul secolului al XIX-lea
Prima proiecție cinematografică în Europa de Sud-Est și Europa Centrală a avut loc la Belgrad în iunie 1896 și a fost organizată de Andre Carr, un reprezentant alfraților Lumière. Primul film din Belgrad a fost lansat în anul următor, deși nu a fost păstrat.[56]
După sfârșitul războiului, Belgrad a devenit capitala noului regat al sârbilor, croaților și slovenilor, redenumit ulteriorRegatul Iugoslaviei, în1929. Regatul a fost împărțit înbanate, iar Belgradul împreună cu orașeleZemun șiPanciova au format o unitate administrativă separată.[59]
În această perioadă, în Belgrad s-a simțit o modernizare semnificativă și rapidă. Populația orașului a crescut până la 239.000 în 1931, iar în 1940, până la 320.000. Procentul de creștere a populației din 1921 și 1948 a fost de 4,08% pe an.[60] În 1927 a fost inaugurat primul aeroport din Belgrad, iar în 1929 prima stație de radio sârbă a început să transmită emisiuni radiofonice.Podul Pančevo, care traversează Dunărea, a fost deschis în 1935.[61]
În timpul verii și toamnei anului 1941, ca represalii la atacurilepartizanilor, germanii au executat mai multe masacre asupra cetățenilor din Belgrad; erau împușcați în specialevreii, la ordinul generaluluiFranz Böhme, guvernatorul militar general al Serbiei. Böhme a impus o regulă aspră ca, pentru fiecaregerman ucis, să fie împușcați 100 desârbi sauevrei.[64]
În timpul perioadei postbelice, Belgradul a progresat rapid în calitate de capitală a reînnoitei Iugoslavii, dezvoltându-se ca un important centru industrial.[53] În 1958 a început difuzarea programelor de televiziune. În 1961, conferințaȚărilor nealiniate a fost ținută la Belgrad sub președinția lui Tito. În 1968, proteste studențești majore au dus la mai multe conflicte de stradă între studenți și forțele de poliție, care s-au sfârșit prin faimoasele cuvinte ale lui Tito, „Studenții au dreptate!”. În martie 1972, Belgradul a fost în centrul ultimului focar major de variolă din Europa, care, prin aplicarea de carantină și de vaccinare în masă, a fost atenuat spre sfârșitul lunii mai.[66]
Blocuri în Belgradul Nou
În 1948 începe construcția Belgradului Nou, construit pe câmpia dintre Sava și Zemun. Acest cartier găzduiește Palatul Serbiei (1959), Centrul Sava (1978), Comitetul Central SKJ (1964) și numeroase cartiere de blocuri de locuință. Între 1970 și 1977, autostrada A1 care străbate orașul de la Dobanovci spre Beli Potok a fost inaugurată, făcând parte din șoseaua Frăției și Unității (Jesenice-Gevgelija). Orașul a fost încontinuu modernizat în era socialistă a Iugoslaviei, având parte de un transport public bun, infrastructură dezvoltată și o administrație excelentă. Epoca de aur a orașului este considerată a fi între 1964 și 1974, când Branko Peșici (Бранко Пешић) a fost primar.
Autostrada Transbelgrădeană între podul Gazela și Autokomanda
Pe 9 martie 1991 au avut loc în oraș demonstrații masive conduse deVuk Drašković, îndreptate împotriva luiSlobodan Miloșevici.[67] Conform mass-mediei, au ieșit pe străzi între 100.000 și 150.000 de oameni.[68] În timpul protestului, două persoane au fost ucise, 203 rănite și 108 arestate, iar mai târziu în acea zi au fost aduse tancuri pentru restaurarea ordinii publice.[69] Mai multe proteste au avut loc la Belgrad din noiembrie 1996 până în februarie 1997 față de același guvern, după presupusa fraudă alegerilor electorale locale.[70] Aceste proteste l-au adus la putere peZoran Đinđić, primulprimar al Belgradului de dupăal doilea război mondial care nu era membru alLigii Comuniștilor din Iugoslavia sau al descendentului acesteia,Partidul Socialist din Serbia.[71]
Bombardamentele NATO din timpulrăzboiului din Kosovo din 1999 au cauzat distrugeri însemnate orașului. Printre clădirile bombardate au fost cele ale câtorva ministere, ale unor spitale și a televiziunii publice — în care 16 tehnicieni au fost uciși, Hotelul Jugoslavija, clădireaComitetului Central,Turnul Avala TV și ambasada chineză.[72]
După alegerile din 2000, în Belgrad au fost organizate proteste majore de stradă, cu peste un milion de participanți. Aceste demonstrații au dus la eliminarea președinteluiSlobodan Miloșevici.[73][74]
Belgrad a primit mai multe nume de-a lungul istoriei, totuși aproape toate se traduc ca „orașul alb”. Numele sârb,Beograd este alcătuit din cuvintelebeo („alb, luminos”) șigrad („orășel, oraș”) iar etimologic corespunde altor nume de orașe, răspândite în lumea slavă:Belgorod,Białogard,Biograd etc.
Nume
Informații
Singidūn(o)-
Numit după tribul celtic alscordiscilor;dūn(o)- însemnând „locuință, împrejmuire, fort”, iar pentru cuvântul „singi” există câteva teorii - una dintre acestea susține că este un cuvânt celtic pentru cerc, prin urmare se poate traduce „fortul rotund” iar celelalte susțin că numele provine de la un posibil trib tracic care a ocupat zona înainte de sosirea scordiscilor.[75]
Numele celtic a fost romanizat când romanii au cucerit orașul.
Beograd, Београд
Nume slav menționat în 878 caBeligrad în scrisoareaPapei Ioan al VIII-lea trimisă lui Boris al Bulgariei, care înseamnă „Orașul alb / fortăreața albă”.[76]
Alba Graeca
„Alba” provine de la variantalatină a cuvântului „alb”.
Alba Bulgarica
Numele latin în timpul perioadei dominației bulgare a orașului.[76]
Weißenburg și Griechisch-Weißenburg
Traduceregermană. Belgrad în limba germană modernă.[76]
Numele german plănuit al orașului după cel de-al doilea război mondial, a rămas parte dinAl Treilea Reich. Orașul urma să fie numit dupăPrințul Eugen de Savoia, comandantul militar al Austriei care cucerise orașul de la turci în 1717.[77]
Conform recensământului din2002, principalele grupuri etnice din Belgrad sunt:sârbii (1.417.187),iugoslavii (22.161),muntenegrenii (21.190),romii (19.191),croații (10.381),macedonenii (8.372), șimusulmanii (ca etnie) (4.617).[80] Sondaje mai recente, din2007, au arătat că populația Belgradului a crescut cu 400.000 de locuitori în doar cinci ani de la ultimul recensământ oficial.[81]
Până pe 2 august 2008, Institutul de Informații și Statistici din oraș a înregistrat un număr de 1.542.773 de cetățeni cu drept de vot, confirmând astfel creșterea spectaculoasă a populației din ultimii ani. În prezent, numărul cetățenilor cu drept de vot a depășit numărul întregii populații de acum câțiva ani.[82] Estimările oficiale la sfârșitul anului 2007, conform Institutului de Informații și Statistici, au fost de 1.756.534.[2]
Belgradul este căminul diferitelor grupuri etnice din toate colțurile fostei Iugoslavii. Mulți cetățeni vin la oraș din zonele rurale sau orașe din sate mici ca emigranți economici, în timp ce alte câteva mii au ajuns ca refugiați dinCroația,Bosnia și Herțegovina șiKosovo, datorită izbucniriiRăzboaielor iugoslave din anii 1990.[83] Se estimează că în Belgrad locuiesc între 10.000 și 20.000 de chinezi[84]; aceștia începând să se stabilească aici la mijlocul anilor 1980.Blok 70 dinNoul Belgrad este cunoscut ca centrul local al chinezilor.[85][86] Mulți emigranți dinOrientul Mijlociu, în special dinSiria,Iran,Iordania șiIrak au venit cu scopul de a-și continua studiile din anii 1970 și 1980 și și-au întemeiat familii în oraș.[87][88] Refugiații kurzi afgani și irakienii reprezintă cel mai recent val de emigranți din Orientul Mijlociu.[89]
Deși există mai multe comunități religioase istorice în Belgrad, compoziția religioasă a orașului este relativ omogenă. Comunitateaortodoxă sârbă este de departe cea mai mare, cu 1.429.170 de credincioși. Există, de asemenea, 20.366 demusulmani, 16.035 decreștini romano-catolici și 3.796 deprotestanți. Exista și o comunitateevreiască semnificativă, însă, datorită ocupației naziste și a emigrării ulterioare înIsrael, numărul lor a scăzut la doar 415.[2]
Problema tranziției de lafosta entitate socialistă Iugoslavia laRepublică Federativă la începutul anilor 1990 a lăsat Belgradul, ca și restul țării, grav afectat de un embargo comercial impus internațional. Hiperinflațiadinarului iugoslav, cea mai mare inflație înregistrată în lume,[96][97] a decimat economia orașului. Iugoslavia a învins problemele inflației la mijlocul anilor 1990, iar din acel moment, Belgradul s-a dezvoltat puternic. Astăzi, peste 30% din PIB-ul Serbiei este furnizat de acest oraș, și deține peste 30% de angajați din populația Serbiei.[98] În medie, venitul lunar pe cap de locuitor este de 47.500 RSD (572 €, 903 $). Conform metodologieiEurostat, în puternic contrast cu restul regiunii balcanice, 53% din gospodăriile orașului sunt dotate cu un calculator.[99][100] Conform aceluiași sondaj, 39,1% din gospodăriile din Belgrad au o conexiune la internet; aceste valori sunt mai mari decât cele din alte capitale balcanice cum ar fiSofia șiAtena.[99]
Cel mai cunoscut muzeu din Belgrad esteMuzeul Național, înființat în 1844; acesta găzduiește o colecție de peste 400.000 de exponate (peste 5600 de tablouri și 8.400 de desene și gravuri), inclusiv capodopere străine și faimoasaEvanghelie a lui Miroslav (Miroslavljevo Jevanđelje).[110]Muzeul Militar expune o gamă largă de mai mult de 25.000 de exponate militare, datând încă dinperioada romană, precum și rămășițele unei aeronaveF-117 doborâtă de forțele iugoslave.[111][112]Muzeul de Aviație din Belgrad deține peste 200 de aeronave, dintre care aproximativ 50 sunt expuse, câteva fiind singurele exemplare rămase dintr-un anume model, cum ar fiFiat G.50. De asemenea, acest muzeu expune părțile aeronavelorSUA șiNATO doborâte, cum ar fiF-117 șiF-16[113].Muzeul Etnografic, înființat în 1901, conține peste 150.000 de articole ce înfățișează cultura rurală și urbană din Balcani, în special a țărilor din fostaIugoslavie.[114]Muzeul de Artă Contemporană are o colecție de circa 8540 de lucrări de artă realizate în Iugoslavia începând cu anii 1900.[115]Muzeul Nikola Tesla, înființat în 1952, păstrează obiecte personale ale luiNikola Tesla, inventatorul după care a fost numităunitatea Tesla. Deține în jur de 160.000 documente originale și în jur de 5.700 alte articole.[116] Ultimul muzeu important din Belgrad esteMuzeul Vuk și Dositej, care simbolizează viața, munca și moștenirea luiVuk Stefanović Karadžić și a luiDositej Obradović, reformatorul limbii și a literaturii sârbe din secolul XIX, respectiv primul ministru sârb al educației.[117] De asemenea, Belgrad găzduieșteMuzeul de Artă Africană, înființat în 1977, care deține mai multe colecții de artă provenite dinAfrica Occidentală.[118]
Având în jur de 95.000 de exemplare de filme naționale și internaționale, Arhiva Iugoslavă de Filme este cea mai mare din regiune și printre cele mai mari zece arhive din lume.[119] De asemenea, instituția administrează Muzeul de Arhivă a Filmelor Iugoslave, cu cinematograf și sală de expoziție. Problemele stocării de lungă durată a arhivei au fost în cele din urmă rezolvate în2007, când s-a deschis un nou depozit modern.[120]
Muzeul Orașului Belgrad se va muta în clădirea nouă de peStrada Nemanjina din centrul orașului. Muzeul deține exponate interesante, precum Evanghelia din Belgrad (1503), armura placată complet de laBătălia de la Kosovo Polje (1389) și diverse tablouri și gravuri. Un nouMuzeu al Științei și Tehnologiei este în construcție de la sfârșitul anului 2008.
Orașul Belgrad are oarhitectură variată și neomogenă, de la cea a centruluiZemun, tipică unui oraș dinEuropa Centrală,[121] la una mult mai modernă și spațioasă, înNoul Belgrad. Cel mai vechi stil arhitectural se găsește în parcul Kalemegdan. În afara parcului, cele mai vechi clădiri datează numai din secolul XIX, din cauza poziției geografice și a frecventelor războaie și distrugeri.[122] Cea mai veche structură din Belgrad este un mausoleu turcesc greu definit, iar cea mai veche casă este un bordei din chirpici peDorćol, de la sfârșitul secolului XVIII.[123] Influența occidentală a început în secolul XIX, când Belgradul a fost transformat complet de la un oraș oriental la arhitecturi contemporane acelor vremuri, cu influențe din arteleneoclasică,romantică șiacademică. Arhitecții sârbi au preluat tendințele europene la sfârșitul secolului XIX, construindTeatrul Național,Palatul Vechi,Catedrala Ortodoxă, iar ulterior, la începutul secolului XX,Adunarea Națională șiMuzeul Național, cu influențeArt Nouveau.[122] Elemente de arhitectură neo-bizantine sunt prezente în clădiri precumFundația Vuk, vechiul Oficiu Poștal de pe strada Kosovska și lăcașuri sfinte, precumBiserica Sfântului Marcu (pe temeliamănăstirii Gračanica) șiTemplul Sfântului Sava.[122]
În timpul perioadei guvernate de comuniști, multe locuințe au fost construite rapid și cu investiții mici, pentru a găzdui afluxul mare de cetățeni din zonele rurale imediat după cel de-al doilea război mondial, uneori având ca rezultat arhitecturibrutale pentru blocurile din Noul Belgrad; o tendință derealism socialist a condusă pe o perioadă scurtă, având ca rezultat clădiri precumSala Uniunii Sindicatelor.[122] Cu toate acestea, la mijlocul anilor 1950, tendințele moderniste au preluat conducerea și încă domină arhitectura din Belgrad.[122]
Ada Ciganlija este o fostă insulă arâul Sava și cel mai mare complex de recreație și sport din Belgrad. Azi are legătură către țărm, creând un lac artificial pe râu. Aceasta este cea mai populară destinație pentru belgrădeni în timpul verilor fierbinți ale orașului. Plajele se întind pe o distanță de 7 kilometri și există facilități sportive pentru diverse sporturi, inclusivgolf,fotbal,baschet,volei,rugby,baseball, șitenis.[124] În timpul verii, aici vin pentru recreare între 200000 și 300000 de persoane pe zi. Cluburile sunt deschise nonstop, organizând recitaluri live, iar peste noapte sunt ținute petreceri pe plajă. Se pot practica sporturi extreme, cum ar fibungee jumping,schi nautic șipaintball.[125] Există numeroase trasee pe insulă, fiind posibilă plimbarea cu bicicleta, mersul pe jos saujogging.[126][127] În afară de Ada, Belgradul are în total 16 insule[128] pe râuri, multe încă neutilizate. Printre acestea,Insula Marelui Război, la confluența râului Sava, se prezintă ca o autentică oază de sălbăticie (în special păsări).[129] Aceste domenii, împreună cuMica Insulă de Război din vecinătate, sunt protejate de guvernul orașului carezervații naturale.[130]
Belgrad este cel mai important punct central al mass-mediei din Serbia. Orașul este căminul sediului principal al radiodifuziuni naționaleRadio Televiziunea Sârbă - RTS, care este un serviciu public de radiodifuziune.[134] Înregistrarea de discuri PGP RTS, este, de asemenea, cu sediul la Belgrad.[135] Cea mai populară radiodifuziune esteRTV Pink, o mass-medie sârbă multinațională, cunoscută pentru programele populare de divertisment, care este considerată de mulți telespectatori a fi de calitate scăzută. Cea mai populară radiodifuziune comercială alternativă esteB92, o altă companie mass-media, care deține propria stație TV, post de radio, precum și cel mai popular website de pe internetul sârbesc.[136][137] Alte posturi de televiziune din Belgrad suntKošava,Avala,Fox Televizija și altele care acoperă cea mai mare parte din municipiul Belgrad, cum ar fi Studio B. Numeroase canale specializate, sunt de asemenea disponibile: canalulSOS (sport), Metropolis (muzică),Art TV (artă), Cinemania (film), și Happy TV (programe pentru copii).
Belgrad are doua universități de stat și mai multe instituții particulare de învățământ superior. Școala Superioară din Belgrad, înființată în 1808, a fost cea mai veche locație de învățământ superior din Serbia și din toate țărilebalcanice.[138] Urmat de aparițialiceului în 1841, când a fost mutat de laKragujevac la Belgrad, unindu-se cuȘcoala Mare în precursorul Universității de la Belgrad,[139] una dintre cele mai vechi instituții de învățământ din țară (cea mai veche facultate de învățământ superior, Colegiul Profesorului din Subotica, datează din 1689). Peste 90.000 de studenți învață la Universitate.[140] Facultatea de Drept din cadrul Universității de la Belgrad este una din primele instituții de educație juridică din Europa de Sud-Est.
Există, de asemenea, 195 de școli primare și 85 de școli gimnaziale. Din școlile primare, sunt 162 normale, 14 speciale, 15 de artă și 4 școli pentru adulți. Al doilea sistem școlar cuprinde 51 de școli profesionale, 21 de gimnazii, 8 școli de artă și 5 școli speciale. Cei 230.000 de elevi sunt gestionați de 22.000 de angajați în peste 500 de clădiri, acoperind în jur de 1100000 m².[141]
Belgrad deține un sistem extensiv de transport public format din autobuze (118 de linii urbane și mai mult de 300 de linii suburbane), tramvaie (12 linii), și troleibuze (8 linii).[142] Sistemul este condus deGSP Beograd șiSP Lasta, în colaborare cu companiile private de pe diferite trasee de autobuze. De asemenea, Belgrad deține o rețea feroviară, Beovoz, care este în prezent administrată de guvernul orașului. Principală gară face legătură Belgradului cu alte capitale europene și cu multe orașe din Serbia. Călătoriile cu autocar sunt de asemenea ieftine, iar capitala este bine servită cu legăturile zilnice către fiecare oraș din țară. Autostrada oferă un acces ușor laNovi Sad șiBudapesta, capitalaUngariei, în partea de nord;Niš, în sud; șiZagreb, în vest. Situat la confluența a două râuri,Dunărea șiSava, Belgrad nu are multe poduri - principalele două suntPodul Branko șiGazela care fac legătura din centrul orașului cuNovi Beograd. Odată cu extinderea orașului și o creștere substanțială a numărului de vehicule, congestia a devenit o problemă majoră; aceasta este de așteptat să fie atenuată prin construirea unui bypass legând autostrăzileE70 șiE75.[143] Mai mult un „semi-cerc magistral interior” inclusiv un nouPod Ada peste râul Sava, care este de așteptat pentru a ușura navetismul în oraș iar podurile Gazela și Branko să fie debarcate.[144]
Portul Belgrad este construit pe Dunăre, și permite orașului să primească mărfuri prin intermediul râului.[145] De asemenea, orașul este folosit deAeroportul Nikola Tesla (IATA: BEG), 12 kilometri vest de centrul orașului în apropiere deSurčin. La momentul de vârf în 1986, aproape 3 milioane de pasageri au călătorit prin aeroport, cu toate că numărul s-a diminuat la o prelinge în anii 1990.[146] După o nouă creștere în 2000, numărul de pasageri a ajuns la aproximativ 2 milioane în 2004 și 2005.[147] În 2006, 2 milioane de pasageri au trecut prin aeroport la jumătatea lunii noiembrie,[148] în timp ce în 2007 cifra a atins cota maximă de 2,5 milioane de clienți.[149]
Beovoz este rețeaua feroviară suburbană care oferă servicii de tranzit-masa în oraș, asemănător cuRER dinParis șiGO Transit dinToronto. Principala utilizare a sistemului de astăzi este de a lega suburbiile cu centrul orașului. Beovoz este operat de căile ferate sârbe.[150] Sistemul feroviar suburban leagă suburbiile și orașele vecine din vestul, nordul și sudul orașului. Funcționarea a început în 1992, iar în prezent are 5 linii cu 41 de stații împărțite în două zone.[151] Stații din centrul orașului sunt construite subteran, dintre care stațiaVukov spomenik este situată la cea mai mare adâncime, de 40 de metri.[152]
Unele municipii ale orașului sunt de asemenea înfrățite cu orașe mici sau districte ale altor orașe mari. Pentru detalii, vezi articolele respective ale acestora.
Alte forme similare de cooperare și prietenie ale orașului:
^srMedaković, Dejan (). „Tajne poruke svetog Save Svetosavska crkva i velika seoba Srba 1690. godine”.Oči u oči. Belgrad:BIGZ (retipărit online de Unitatea Bibliotecii Congresului Sârb).ISBN978-8613009030. Accesat în.
^enPavkovic, Aleksandar (). „Națiuni în state: Eliberarea Națională a fostei Iugoslavia”. Universitatea Națională a Australiei.|access-date= necesită|url= (ajutor)
^enStevenson, William ().A Man Called Intrepid, The Secret War. New York: Ballantine Books. p. 230.ISBN345-27254-4-250 Verificați valoarea|isbn=: length (ajutor).
^srS. S. Todorović (30 februarie 2004).„Liričar među reperima” (în sârbă). Balkanmedia. Arhivat dinoriginal la 2007-06-17. Accesat în23 mai 2007.Verificați datele pentru:|date= (ajutor)
Puteți găsi mai multe informații despreBelgrade prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de„proiecte surori”:
1Serbia nu recunoaște secesiunea Kosovo, și o consideră o entitate condusă de ONU în cadrul suveranității statului, caProvincia Autonomă Kosovo și Metohia.
.jpg)
.JPG)
.gif)
.jpeg)
.jpg)
.svg)
