Movatterモバイル変換


[0]ホーム

URL:


Sari la conținut
Wikipediaenciclopedia liberă
Căutare

Balduin I al Ierusalimului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Balduin I al Ierusalimului
Rege al Ierusalimului

Intrarea lui Balduin înEdessa
Date personale
Născut1058
Lotharingia Inferioară
Decedat2 aprilie1118
Egipt
ÎnmormântatBiserica Sfântului Mormânt,Ierusalim
Cauza decesuluicauze naturale (toxiinfecție alimentară[*])Modificați la Wikidata
PărințiEustațiu de Boulogne
Ida de Lorena
Frați și suroriIda[*][1]
Godefroy de Bouillon[1]
Eustațiu al III-lea de Boulogne[1]Modificați la Wikidata
Căsătorit cuGodehilda de Toeni
Arda de Armenia
Adelaida del Vasto
ReligiecatolicismModificați la Wikidata
OcupațiepoliticianModificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiPalestina[2]Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurirege al Ierusalimului ()[1]
Count of Edessa[*][[Count of Edessa (ruler of one of the Crusader states of the 12th century)|​]] ()
Familie nobiliarăHouse of Boulogne[*]
Domnie
Domnie11001118
Încoronare25 decembrie1100
PredecesorGodefroy de Bouillon
SuccesorBalduin al II-lea
Modificădate / text Consultați documentația formatului

Balduin I al Ierusalimului, anteriorBalduin de Boulogne (n.,Lotharingia Inferioară – d.,Arish⁠(d),Egipt) a fostprimul rege al Ierusalimului care a domnit între11001118, frate al luiGodefroy de Bouillon, care a fost primul suveran al Regatului (1099–1100), însǎ nu a purtat titlul de „Rege” (a folosit titlul de „Apărător al Țării Sfinte”).

Prima Cruciadă

[modificare |modificare sursă]

Balduin de Boulogne, alǎturi de fratele săuGodefroy, au luat parte de la început laprima Cruciadă. Cu toate acestea, se consideră că dorința principalǎ, ca urmare a acțiunilor sale, a fost nu eliberareaSfântului Mormânt, ci mai degrabă cucerirea unor teritorii înOrient și obținerea titlului de feudal.

Separându-se de armata principalǎ acruciaților la porțile Ciliciei, unitǎțile lui Balduin s-au îndreptat spreTarsos, sperând să-l ia cu asalt, însǎ au găsit orașul deja ocupat de alte trupecruciate, ale luiTancred de Taranto. Mai târziu, după plecarea lui Tancred, Tarsos s-a predat lui Balduin. După primul succes înCilicia, Balduin a plecat spreEufrat, „primind o invitație de laarmeni, cucerește aici orașeleTel-Bașir șiRavendan și smerește toatǎ țara”.

Balduin s-a declaratsenior de Tarsos, lǎsându-și acolo un paroh și și-a continuat drumul spre sud. Atunci când trupele lui Balduin au trecut pe lângǎcetateaMamistra, care a fost ocupatǎ anterior de soldații luiTancred, au fost atacate dearcași – Tancred se revanșa pentru pierderea Tarsosului. Proteste în rândurile cruciaților lui Balduin și Tancred au oprit lupta, însǎ ei vor rămâne dușmani pentru totdeauna.

Reuniți cu armata principalǎ la Maraș, Balduin pentru scurt timp a rămas acolo și douǎ zile mai târziu, împreunǎ cu armata sa, s-a îndreptat spre orașulEdessa. Astfel, Balduin, care mai târziu va deveni rege al Ierusalimului, nu a luat nici o parte la eliberareaȚǎrii Sfinte.

Cucerirea Edessei

[modificare |modificare sursă]

Avînd sub mânǎ 200 decavaleri și aproximativ același număr de soldați, Balduin se îndrepta spreEdessa. Populația creștină localǎ, întîmpina cu entuziasm eliberatorii, provocînd rǎscoale și expulzând garnizoanele musulmane din cetăți.

După ce a aflat de apropierea cruciaților, conducătorul Edessei, prințul armeanThoros i-a cerut ajutor lui Balduin împotrivamusulmanilor, care amenințau orașul. Balduin a răspuns rapid apelului și cu un mic contingent (80cavaleri), a descǎlecat în Edessa, unde a fost primit cu mare entuziasm.

Thoros i-a propus lui Balduin sǎ devinǎmercenar în slujba lui, însǎbaronuleuropean a cerut în schimb, recunoașterea lui dreptmoștenitor legitim a lui Thoros și jumătate din veniturile orașului. Thoros a fost obligat să cedeze și l-a adoptat pe Balduin. Abil intrigând, Balduin a fost în măsură să întoarcǎ împotriva tatălui sǎu adoptiv populația orǎșeneascǎ, în final o parte semnificativă din orǎșeni au început să ceară ca cruciatul sǎ conducǎ de sine stǎtǎtor.

Suferind o înfrângere din partea musulmanilor, Balduin s-a reîntors în orașul, aici împreună cu un comandantarmean inițiazǎ un complot împotriva lui Thoros. Cu sprijinul populației locale, conspiratorii l-au răsturnat și ucis pe Thoros, după care Balduin devine conducător deplin de Edessa, înființând astfelComitatul de Edessa.

Rege al Ierusalimului

[modificare |modificare sursă]

După moartea fratelui său Godefroy în1100, Balduin l-a succedat la tron, în ciuda opoziției Patriarhului Ierusalimului și unor cruciați. Balduin I a fost încoronat înBiserica Nașterii Domnului dinBetleem. Participînd mai tot timpul în războaie neîncetate, cucerind o coastǎ întinsă cu numeroase orașe importante, asigurând astfel posesiunilor sale comunicǎri strânse cuOccidentul.

Moare la2 aprilie1118 în timpul unei campanii înSinai. După numele lui a fost denumit Lacul Bardawil, din regiunea unde s-a stins.

Note

[modificare |modificare sursă]
  1. ^abcdMedieval Lands 
  2. ^Czech National Authority Database, accesat în 

Bibliografie

[modificare |modificare sursă]


Predecesor:
primul
Conte de Edessa
10981100
Succesor:
Balduin al II-lea
Predecesor:
Godefroy de Bouillon
Rege al Ierusalimului
11001118
Succesor:
Balduin al II-lea
Control de autoritate
Adus de lahttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Balduin_I_al_Ierusalimului&oldid=17229467
Categorii:
Categorii ascunse:

[8]ページ先頭

©2009-2025 Movatter.jp