Unbyte (pronunțatbait) este cea mai mică unitate de stocare ainformației adresabilă independent într-uncalculator. Este utilizat pentru a specifica cantitatea de memorie sau capacitatea de stocare a unui anumit dispozitiv, indiferent de tipul de date. Cea mai uzuală dimensiune pentru un byte este 8biți, drept pentru care în română este numit în mod obișnuitoctet. Un byte este abreviat cu ajutorul majusculeiB.Multiplii byte-ului folosiți în mod uzual suntkilobyte (KB),megabyte (MB),gigabyte (GB),terabyte (TB) șipetabyte (PB). Un byte poate reprezenta valori de la 0 la 255, sau 2^8 = 256 valori diferite.[1]
StandardeleCIE șiIEEE precizeazăB drept prescurtare pentru octet.UIT și CIE 80000-13, acceptă simbolulo pentru octet în loc de byte.
Termenulbyte a fost introdus deWerner Buchholz(en)[traduceți] în 1957 în primele faze de proiectare ale calculatoruluiIBM 7030 Stretch. A fost inițial definit în instrucțiuni pe 4 biți, permițând de la unu la șaisprezece biți într-unbyte (proiectul de producție a redus acest lucru la câmpuri de 3 biți, permițând de la de unu la opt biți într-unbyte). Dispozitivele I/O tipice din această perioadă au folosit unități de șase biți. O dimensiune fixă debyte de 8 biți a fost adoptată și promulgată ca standard în anul 1964 pentruIBM System/360.
În trecut au existat și arhitecturi de calcul cu dimensiunea unui byte diferită de 8 biți (între 5 și 12 biți).
