Preot înscriind cu cenuşă semnul crucii pe fruntea credincioşilor
Miercurea Cenușii este, pentru credincioșiiromano-catolici, prima zi aPostului Mare. Sărbătoarea a fost instituită în timpul pontificatului luiGrigore I cel Mare (540-604 AD). Cele două zile de dinaintea Miercurii Cenușii sunt, în lumea catolică, punctele culminante alecarnavalului.
Denumirea „Miercurea Cenușii” se datorează obiceiului ca ramurile desalcie (palmier,măslin sau de alt arbore) sfințite cu ocaziaFloriilor de anul trecut, ramuri care au împodobit icoanele și statuile din casele catolicilor timp de aproape un an, să fie aduse la biserică spre a fi arse.Cenușa lor se folosește la ieșirea de la slujbă, presărându-se pe fruntea credincioșilor, în timp ce preotul spune:„Adu-ți aminte, omule, că din țărână ești, și în țărână te vei întoarce” (Geneza, 3,19), cuvintele pe care Dumnezeu i le-a spus luiAdam cu ocazia izgonirii sale din rai.
Cenușa se pune pe capetele credincioșilor, prezenți la slujbă, ca semn de pocăință și de angajament de a ținepostul cu curățenie.[1]
Biserica Ortodoxă nu are tradiția impunerii cenușii, însă duminica intrării în post, numităDuminica izgonirii lui Adam din rai, face trimitere la același text, ca și cel folosit în Biserica Romano-Catolică (Geneza, capitolul 3).[2]
