 | Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
_in_the_Form_of_a_Plum_Blossom_with_Birds_and_Flowers_LACMA_M.86.330_(1_of_2).jpg)
 | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| ANTICHITATE | |||||||
| Dinastia Xiac. 2100–c. 1600 BCE | |||||||
| Dinastia Shangc. 1600–c. 1046 BCE | |||||||
| Dinastia Zhouc. 1045–256 BCE | |||||||
| Zhou de Vest | |||||||
| Zhou de Est | |||||||
| Primăverile și Toamnele | |||||||
| Statele Combatante | |||||||
| PERIOADA IMPERIALĂ | |||||||
| Dinastia Qin221–206 BCE | |||||||
| Dinastia Han206 BCE – 220 CE | |||||||
| Han de Vest | |||||||
| Dinastia Xin | |||||||
| Han de Est | |||||||
| Trei Regate220–280 | |||||||
| Wei,ShușiWu | |||||||
| Dinastia Jin265–420 | |||||||
| Jin de Vest | 16 Regate 304–439 | ||||||
| Jin de Est | |||||||
| Dinastiile din Sud și din Nord 420–589 | |||||||
| Dinastia Sui581–618 | |||||||
| Dinastia Tang618–907 | |||||||
| (A doua Dinastie Zhou690–705) | |||||||
| 5 Dinastii și 10 Regate 907–960 | Dinastia Liao 907–1125 | ||||||
| Dinastia Song 960–1279 | |||||||
| Song de Nod | Xia de Vest | ||||||
| Song de Sud | Jin | ||||||
| Dinastia Yuan1271–1368 | |||||||
| Dinastia Ming1368–1644 | |||||||
| Dinastia Qing1644–1911 | |||||||
| PERIOADA MODERNĂ | |||||||
| Republica Chineză1912–1949 | |||||||
| Republica Populară Chineză Istoria Republicii Populare Chineze 1949–present | Taiwan Istoria Taiwanului 1949–present | ||||||
Arta chineză este oartă vizuală care, fie că e veche sau modernă, își are originea sau este practicată în China sau de către artiști chinezi. Arta chineză dinRepublica Chineză (sau Taiwan) și cea a chinezilor de peste mări poate să fie, de asemenea, considerată ca fiind parte din arta chineză, bazându-se pe patrimoniul chinez și pe cultura chineză. „ArtaEpocii de piatră” timpurie datează din 10.000 î.Hr., constând în principal înceramică simplă și sculpturi. După această perioadă timpurie, arta chineză, la fel ca istoria chineză, e clasificată de obicei după succesiuneadinastiilor conducătoare ale împăraților chinezi, majoritatea durând câteva sute de ani.
Arta chineză are, fără îndoială, cea mai veche tradiție continuă din lume și este marcată de un grad neobișnuit de continuitate, lipsit de un echivalent cu prăbușirea occidentală și recuperarea treptată a stilurilor clasice. Mediile care au fost de obicei clasificate în Occident de laRenaștere caarte decorative sunt extrem de importante în arta chineză, iar o mare parte din cele mai bune opere au fost produse în ateliere mari sau fabrici, de artiști în esență necunoscuți, în special înceramica chineză.
O mare parte din cele mai bune opere în ceramică, textile, lemn lăcuit sculptat și alte tehnici au fost produse de-a lungul unei perioade lungi de timp de diferitele fabrici sau ateliere imperiale, care, pe lângă faptul că au fost folosite la curte, au fost distribuite în interiorul Chinei și în străinătate la o scară imensă, demonstrând bogăția și puterea Împăraților. În contrast, tradițialaviului, practicată în principal de pictori de curte, în special a peisajelor, florilor și păsărilor, a dezvoltat valoriestetice în funcție de imaginația individuală și de observarea obiectivă a fiecărui artist, care sunt similare cu cele occidentale. După ce contactele cu arta occidentală au devenit din ce în ce mai importante din secolul al XIX-lea încoace, în ultimele decenii China a participat cu un succes din ce în ce mai mare laarta contemporană la nivel mondial.
Pictura chineză tradițională se folosește de aceleași tehnici cucaligrafia chineză și se face înlaviu, uleiuri nefiind folosite. La fel ca în cazulcaligrafiei chineze, cele mai folosite materiale sunt hârtia și mătasea. Lucrările pot să fie ruate în suluri. Pictura tradițională chineză mai este practicată și pe perețu, paravane și pe alte materiale.
Cele două tehnici ale picturii chineze sunt:
Artiștii din timpul dinastiilorHan (202 î.e.n.) șiTang (618–906) pictau în principal oameni. Pictura chineză care înfățișează oameni provine din morminte, unde au fost păstrate pe ecrane de mătase, obiecte lăcuite și pereți mormântului. Multe picturi din mormintele timpurii aveau rolul de a proteja morții sau de a ajuta sufletele lor să ajungă în paradis. Altele ilustrau învățăturile filozofului chinezConfucius sau prezentau scene din viața de zi cu zi. Majoritatea portretelor chineze prezintă o vedere frontală formală. Cele imperiale sunt mai flexibile, dar, în general, nu sunt prezintă ceva din afara curții regale, iar portretizarea nu făcea parte din propaganda imperială, ca în alte culturi.
Mulți critici consideră peisajele ca fiind cea mai înaltă formă de pictură chineză. Timpul dintre Perioada celor 5 Dinastii și Perioada Song de Nord (907–1127) este cunoscut ca „Marea Epocă a Peisajelor”. În nord, artiști caJing Hao,Li Cheng,Fan Kuan, șiGuo Xi au pictat munți, folosindu-se de multe tehnici ca să reprezinte bolovanii bruți. În sud,Dong Yuan,Juran și alții au pictat dealuri și râuri în scenele lor liniștite prin intermediul unor pensule fine. Tipurile astea două de scene și tehnici au devenit stilurile clasice ale pictării peisajelor chineze.
La fel ca înarta japoneză, majoritatea picturilor sunt peisaje, o mare parte a restului fiind portrete.
Bronzurile ritualice chineze din timpul dinastiilorShang șiZhou de vest au exercitat influențe asupra artei chineze. Ele sunt împodobite cu modele complexe și decorațiunizoomorfice, dar evită figurile umane, spre deosebire de statuile imense, descoperite recent laSanxingdui.[2]Armata de teracotă a fost amplasată în mormântul luiQin Shihung-di, primulîmpărat al unei Chine neunificate. Figurine mici delut saulemn au fost descoperite în morminte din timpuldinastiei Tang.[3]
Deobicei reigiile chineze native nu se folosesc de reprezentări fizice ale zeităților, mai toate sculpturile religioase fiindbudiste. Majoritatea sculpturilor au un creator anonim, doar câteva nume fiind cunoscute.[4]
.jpg)
Cermaica chineză prezintă o evoluție ce a început încă dinPreistorie, fiind una dintre cele mai importante forme de artă chineză.Republica Populară Chineză are un teritoriu plin de resurse naturale, foarte bune pentru realizarea diferitelor tipuri chinezești de ceramică. Primele tipuri de cermaică datează din timpulPaleoliticului, fiind bineînțeles făcute manual. De la culturile neolitice chineze ne-au rămas de asemenea multe vase sau cioburi (cele aleculturii peiligang fiind destul de simpliste). Ceramica elegantă, care e mult mai târzie era produsă la o scală industrială, doar câteva nume de pictori și olari individuali fiind cunoscute. Unele obiecte de olărit erau aveau doar una sau câteva utilități, cum ar fi vasele folosite în ritualuri, ceremonii sau la altare.
Olăria chineză poate să fie împărțită în două categorii: de nord și de sud. Clasificarea asta se face pe baza resurselor geologice ale teriotoriului Chinei. Materialele din categoria de sud conțin multdioxid de siliciu, puținaluminiu și multoxid de potasiu, la cele din nord fiind fix invers în fiecare dintre cazuri (puțin dioxid de siliciu, mult aluminiu și puțin oxid de potasiu).
_with_Beast_and_Ring_Handles_LACMA_AC1999.38.8.jpg)
![[icon]](/mt/?noimg=&dark=on&url=https%3a%2f%2fro.wikipedia.org%2fwiki%2fFi%25C8%2599ier%3aWiki_letter_w_cropped.svg) | Această secțiune este goală.Puteți ajuta princompletarea ei. |
Clasele suprapuse din prima jumătate a dinastiei Tang erau atrase de tot ceea ce era barbar: dansuri, muzică, jocuri, bucătărie, îmbrăcăminte, locuințe, .... Este adevărat că influentele venite din stepe și dinAsia Centrală au inflențat nordul Chinei, începând cu dinastia Han, însă după marile ofensive de la începutul secolului al VII-les, contactele, multiplicate prin ambasade, tributuri, misiuni, caravane de negustori și pelerinaje monarhale, devin mai strânse între China și regiunea râuluiWei și afluviului Galben,Mongolia,bazinul Tarimului și regiunile de dincolo dePamir.[5]
 | Acest articol despreartă este unciot. Putețiajuta Wikipedia princompletarea sa ! |
