Arta concretă a fost uncurent artistic cu accent puternic peabstractizarea geometrică, termenul fiind formulat în1930 deTheo van Doesburg, pictor, arhitect și teoretician al artei olandez, și lansat în"Manifestul artei concrete" publicat în1930 în unicul număr al revistei"Art concret". În opinia lui Theo van Doesburg, termenul „abstract” aplicat artei avea conotații negative, de aceea în locul acestuia a preferat termenul mai categoric „concret”.^[1]

Arta concretă desemnează, în accepția lui Theo van Doesburg, realitatea spirituală - cea maiconcretă dintre realități, pentru că definește profund ființa umană - tradusă în plan plastic, prin linii și forme geometrice dispuse, ca urmare a unui proiect mental, în imagine. Arta concretă nu este produsă doar cu mijloace mecanice sau tehnice, ea își dobândește forma și tensiunea numai cu ajutorul deciziei subiective a artistului. Arta concretă se delimitează deconstructivism prin gândirea teoretică diferită, prin interesul la cercetarea efectelor de culoare și prin concentrarea asupra simbiozei între formă și culoare.

Ideile lui Van Doesburg au fost reluate în cadrul grupăriipariziene"Abstraction-Création" de cătreGeorges Vantongerloo șiFriedrich Vordemberge-Gildewart. Un rol important în evoluția acestui tip de artă l-a avut pictorul elvețianMax Bill, care a organizat prima expoziție internațională de artă concretă laBasel în1944, când a înființat și revista"abstrakt/konkret". În1960, Max Bill organizează laZürich expoziția"konkrete kunst - 50 jahre entwicklung" ("Arta concretă - 50 de ani de dezvoltare"). El consideră ca esențial pentru efortul creator tendința de "a concretiza lucruri care n-au existat mai înainte într-o formă vizibilă și tangibilă... a reprezenta idei abstracte într-o formă senzorială". Max Bill a transpus ideile artei concrete și în domeniul sculpturii.

Concetățeanul său,Richard Paul Lohse, lucrează într-o "ordine strict modulată și serială", în care câmpurile sale de culoare se ordonează după criterii metodice.

ÎnItalia, arta concretă este reprezentată, printre alții, deAlberto Magnelli. În1949, ia ființă "Mișcarea pentru Artă concretă" ("Movimento Arte Concreta"), sub impulsul luiGillo Dorfles, care - între anii1951-1953 - editează revista lunară"Arte Concreta", care urmărea integrarea diferitelor tipuri de artă, cu un accent pe cele prevalent spațiale, sculptura și pictura. Tot înItalia, se semnalează câteva inițiative mai noi -"Gruppo T" și"Gruppo N" - care evoluează, în principiu, în sensul artei concrete, în înțelesul ei "tradițional", unde primează concretețea ideii și nu reprezentarea iluzionistă a realității înconjurătoare.

Josef Albers, emigrat în1933 înStatele Unite ale Americii, exercită aici în calitate de pictor și pedagog de artă o influență deosebită ca reprezentant al artei concrete.

Arta concretă a contribuit mai târziu la dezvoltarea altor curente artistice caOp-Art,Hard Edge șiMinimal Art. Chiar șipoezia concretă, apărută în jurul anului1950, împrumută din trăsăturile artei concrete din domeniul picturii și sculpturii.

• Margit Staber:Konkrete Kunst,1966

• Washington State University/Dr. Michael Delahoyde; commentary on Concrete art^{[nefuncțională –arhivă]}
• Monolith on the Water—Max Bill’s "Continuity" in a New Location; Deutsche Bank Art worksArhivat în17 mai 2019, laWayback Machine.
• Term defined by tate.org
• Kendall Art Center

• Concretism
• Artă modernă
• Artă abstractă
• Curente culturale
• Curente artistice
• Genuri artistice
• Mișcări și genuri artistice

• Pagini cu legături externe nefuncționale
• Webarchive template wayback links
• Articole Wikipedia cu control de autoritate