Arsenal Football Club, cunoscut și caArsenal Londra sauArsenal, este un club defotbal profesionist din nordulLondrei. Clubul este cunoscut lumii fotbalului sub porecla "The Gunners (Tunarii)". Evoluează înPremier League și este unul dintre cele mai de succes cluburi de fotbal din Anglia, câștigând de 13 ori campionatul național (Footbal League și Premier League) și de paisprezece oriCupa Angliei.
Clubul Arsenal a fost fondat în octombrie1886, însă cu toate acestea, a câștigat primul trofeu important abia înanii '30. După o perioadă de declin dupăal doilea război mondial, a devenit al doilea club din secolul XX care a câștigato dublă (atât campionatul cât și cupa Angliei), în sezonul 1970-71, iar în ultimii douăzeci de ani a fost unul dintre cele mai importante cluburi din fotbalul englez - în acest timp, Arsenal a câștigat încă două duble, titlul de campioană în anul 2004 fără a fi învinsă iar însezonul 2005-2006 deLiga Campionilor a devenit prima echipă din Londra care ajunge în finală.
Tradițional, culorile clubului suntroșu șialb, cu toate că acestea au evoluat de-a lungul istoriei. De asemenea clubul și-a schimbat locația; clubul a fost fondat inițial în Woolwich, în sud-estul Londrei, însă în anul 1913 s-a mutat în nordul orașului, laStadionul Arsenal, în districtul Highbury. În anul 2006 clubul a fost mutat pe stadionul actual,Emirates.
Arsenal are o bază de suporteri mare, și este în rivalitate cu câteva alte cluburi; cea mai notabilă este cea cu veciniiTottenham Hotspur, meciul dintre cele două echipe numindu-seDerby-ul din Nordul Londrei. Arsenal este unul dintre cele mai bogate cluburi din fotbalul englez (în 2007 valora 600 de milioane de lire sterline) iar echipa feminină de fotbal (Arsenal Ladies) este cea mai titrată echipă de fotbal feminin din Anglia.
CăpitanulPatrick Vieira ridicând trofeul Premier League, în anul 2004
Arsenal a fost fondat în anul1886 sub numele deDial Square de către muncitorii fabricii de armament „Royal Arsenal” din Woolwich, însă, după puțin timp, și-a schimbat numele înRoyal Arsenal. Și-a schimbat numele din nou înWoolwich Arsenal după ce a devenit un club profesionist, în anul1891. S-a înscris înFootball League în1893, începând competiția în divizia a doua, reușind promovarea în sezonul1904. Totuși, izolarea geografică a stadionului a avut ca rezultat un număr redus de spectatori la meciurile jucate pe teren propriu, lucru ce a dus la probleme financiare și chiar la faliment, în sezonul1910, an în care clubul a fost preluat de omul de afaceriHenry Norris.[1] Norris a căutat să mute clubul în altă locație, iar în1913, imediat după retrogradarea clubului în divizia secundă, Arsenal s-a mutat pe noulStadion Arsenal din Highbury, nordul Londrei; au renunțat la cuvântulWoolwich din numele oficial anul următor.[2] În anul1919, chiar dacă Arsenal a terminat campionatul pe poziția a cincea în divizia secundă, clubul a fost ales pentru a promova în prima ligă, în locul clubuluiTottenham Hotspur, prin metode dubioase.[3]
În1925, Arsenal l-a angajat peHerbert Chapman ca manager. Chapman câștigase deja de două ori campionatul cuHuddersfield Town în sezoanele 1923-24 și 1924-25. Tacticile și antrenamentele sale revoluționare, împreună cu aducerea unor jucători importanți la echipă, precumAlex James sauCliff Bastin, au dus la formarea echipei care a dominat fotbalul englez înanii '30. Sub comanda sa, Arsenal a câștigat primele trofee majore din istorie - o Cupă FA în1930 și două campionate naționale, în1931 și1933. De asemensea, datorită lui Chapman, în 1932, stația de metrou „Gillespie Road” a fost denumită „Arsenal tube station” (românăStația de metrou Arsenal).[4]
Chapman a murit de penumonie la începutul anului1934, însăJoe Shaw șiGeorge Allison au continuat parcursul de succes al echipei. Sub comanda celor doi, Arsenal a mai câștigat trei campionate (1933-34, 1934-35 și 1937–38) și Cupa Angliei (1935–36). Din păcate pentru club, sfârșitul deceniului a însemnat și sfârșitul perioadei de succes a clubului, odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial (lucru care a însemnat și suspendarea competițiilor fotbalistice din Anglia).
După război, sub comanda succesorului lui Allison,Tom Whittaker, Arsenal a cunoscut o nouă perioadă de succes, câștigând campionatul în sezonul 1947-48 și 1952-53 și Cupa Angliei în sezonul 1949-50. Totuși, după aceste rezultate, această perioadă bună s-a încheiat; fiind incapabil să achiziționeze jucători de calibru, precum cei din anii '30, clubul și-a petrecut majoritatea sezoanelor din anii 50' și '60 în mediocritate. În anul1966, printr-o mutare surprinzătoare, Arsenal l-a numit pe fizioterapeutul clubului, Bertie Mee, ca manager. După ce au pierdut două finale ale Cupei Ligii, clubul a câștigat primul său trofeueuropean,Cupa Târgurilor, în sezonul 1969–70. Acest succes a fost urmat de un triumf și mai mare: primadublă (câștigarea atât a campionatului cât și a cupei), în sezonul 1970-71. Arsenal a terminat sezonul 1972–73 pe poziția secundă, a pierdut trei cupe (1971-72, 1977-78 și 1979–80) și Cupa Cupelor în sezonul 1979–80 după loviturile de departajare. Cel mai mare succes din această perioadă a fost câștigarea Cupei Angliei din anul1979, cu o victorie în ultimele minute în fața clubuluiManchester United, meci care a rămas în istoria clubului.[5]
Jucătorii și fanii echipei sărbătoresc câștigarea titlului în anul 2004
Întoarcerea fostului jucător George Graham ca manager din1986 a adus a treia perioadă de glorie pentru club. Arsenal a câștigat Cupa Ligii în sezonul 1986-87, primul sezon ca manager a lui Graham. Acesteia i-a urmat titlul în sezonul 1988-89, titlu câștigat cu un gol în ultimul minut înscris împotriva luiLiverpool, echipă cu care se aflau în luptă directă. Arsenalul lui Graham a mai câștigat o dată titlul în anul1991, an în care a pierdut doar un meci, în sezonul 1990-91 a câștigat atât Cupa Angliei cât și Cupa Ligii iar în anul1993 a triumfat în finala Cupei Cupelor Europene. Cu toate acestea, reputația lui Graham a fost știrbită atunci când s-a scos la iveală faptul că a achiziționat anumiți jucători la cererea agentului Rune Hauge,[6] acesta fiind concediat în anul1995. Înlocuitorul său, Bruce Rioch, a rezistat numai un sezon, acesta plecând după o dispută cu conducerea clubului.[7]
Succesul clubului de la sfârșitul anilor '90 și anii 2000 este datorat mai ales numirii luiArsène Wenger ca manager în anul1996. Wenger a venit cu tactici noi, un nou regim de antrenamente și jucători străini care au completat lotul. Arsenal a câștigat ambele cupe în1998 și2000. În plus, clubul a ajuns în finalaCupei UEFA în sezonul 1999-00 (unde a fost învinsă de cătreGalatasaray după lovituri de departajare), a câștigat Cupa Angliei în sezoanele 2002-03 și 2004-05 și titlul de campioană în sezonul 2003-04 fără a pierde vreun meci, fapt ce le-a dat porecla de „Invincibilii”.[8]
Arsenal a terminat campionatul pe una din primele două poziții în opt din cele 11 sezoane în care a fost manageriată de Wenger.[9] Este totodată una dintre echipele care a câștigat Premier League, de la formarea acesteia, în anul1993.[10]
Prima stemă a clubului a fost prezentată în anul 1888 având trei tunuri văzute de sus, îndreptate cătrenord, similare celor de pe stema zonei metropolitane Woolwich. Acestea pot fi confundate cu niste coșuri de fum însă prezența unor capete delei ciopliți și a unor forme specifice tunurilor indicau faptul că este doar o confuzie.[13] S-a renunțat la această stemă odată cu mutarea echipei în Highbury din1913, iar în1921, clubul a adoptat prima sa stemă cu un singurtun și cu porecla clubului,The Gunners, scrisă alături de el. Această stemă a rezistat numai până în anul1925, atunci când tunul a fost îndreptat cu direcția sprevest.[13] În1949, clubul a prezentat o stema modernizată, prevăzută cu același stil de tun, cu numele clubului scris în caractere gotice deasupra tunului, și un sul de hârtie pe care era scris noul mottolatin al clubului,Victoria Concordia Crescit (românăVictoria vine din armonie).[13] Pentru prima dată de la crearea stemei, s-au folosit culori, care au variat de-a lungul timpului, păstrându-se până la urmăroșu,galben șiverde.
Prima stemă a clubului
Din cauza numeroaselor schimbări, Arsenal nu a putut aveadrepturile exclusive de autor asupra ei; cu toate acestea, stema a fost înregistrată ca marcă de către club, iar aceasta a putut să lupte (și până la urmă să câștige) o bătălie legală cu unii comercianți locali care vindeau produse Arsenal.[14] În2002 a fost introdusă noua stemă, prevăzută cu linii curbe mai moderne și cu un stil mai simplificat.[15] Din nou, tunul este îndreptat spreest iar numele clubului este scris cu caractere sans-serif, deasupra tunului. Verdele a fost înlocuit cualbastru închis. Noua stemă a fost primită cu critici din partea unor suporteri; Asociația Suporterilor a acuzat clubul de faptul că a ignorat istoria și tradițiile lui Arsenal, prin adoptarea acestei steme atât de moderne și că fanii nu au fost consultați în această privință.[16]
În mare parte din istoria clubului, echipamentele folosite pentru meciurile de pe teren propriu conțineau tricouri de culoareroșie cu dungialbe, și șorturi complet albe. Alegerea culorilor s-a făcut ca recunoștință pentru o donație caritabilă primită de Arsenal de laNottingham Forest, imediat după fondarea clubului din anul 1886. Doi dintre fondatorii clubului, Fred Beardsley și Morris Bates erau foști jucători ai echipei dinNottingham care s-au mutat în Londra pentru a-și căuta un loc de muncă. Din cauza faptului că era primul club din zona Woolwich și nu se găseau echipamente de joc, Beardsley și Bates au cerut ajutor clubului din Nottingham și au primit un set de echipamente și ominge.[20]
În anul1933, Herbert Chapman a schimbat echipamentul adăugând mai multe dungi și schimbând roșul existent cu o nuanță mai deschisă. Originea dungilor albe este necunosută însă există două ipoteze; Chapman s-ar fi inspirat de la un suporter din tribune care purta un pulover roșu peste un tricou alb; altă ipoteză susține că a fost inspirată de desenatorul Tom Webster, cu care Chapman jucagolf.[21] Chiar dacă nu se știe exact care variantă este adevărată, echipamentele cu culorile roșu și alb au definit clubul Arsenal, iar echipa a purtat această combinație de culori de atunci, cu două excepții. Prima a fost în sezonul1966-67, când Arsenal a jucat într-un echipament roșu complet;[20] acest lucru nu a fost văzut cu ochi buni de suporteri, sezonul următor revenindu-se la varianta cu dungi albe. A doua excepție a fost în sezonul 2005-06, ultimul sezon în care Arsenal a evoluat peHighbury, atunci când echipa a purtat echipamente comemorative, similare cu cele purtate în1913, anul în care echipa a evoluat pentru prima dată pe acest stadion. Clubul s-a întors la echipamentele tradiționale la începutul sezonului2006-07.
Culorile echipamentelor purtate pe teren propriu de Arsenal au fost o inspirație pentru cel puțin trei alte cluburi . În1909,AC Sparta Praga a adoptat echipamentele de culoare roșie similare cu cele purtate la acea vreme de Arsenal; în1938,Hibernian a adăugat dungile albe peste echipamenteleverzi pe care aceștia le aveau.[22] Înanii 1930, antrenorul echipeiportugheze Sporting Clube de Bragaa schimbat echipamentele echipei după modelul celor de la Arsenal, după ce a asistat la un meci pe Highbury, porecla clubului devenind în acel momentOs Arsenalistas.[23] Echipele menționate folosesc aceste culori și astăzi.
Culorile de deplasare a clubului sunt în mod tradiționalgalben șialbastru, cu toate că în perioada1982 -1984, au fost folosite culorileverde și navy.[24] Înanii 1990 culorile de deplasare au variat, schimbându-se de la albastre, verzi, galbene sau aurii, ca cele folosite în sezonul2001-2002,[25] la galbene cu gri, ca cele folosite în sezonul2005-06. Din sezonul 2006-07 până în sezonul 2009-10, echipamentele folosite în deplasare sunt compuse din tricouri albe cu șorturi roșii.[26]În sezonul 2010-11,Arsenal va avea acasă același tricou,iar în deplasare un tricou galben.
Emirates este un stadion de fotbal din Londra, Anglia deschis în iulie 2006. Stadionul are o capacitate de 60,355 de locuri,ceea ce-l face al doilea stadion după capacitate din Premier League, după Old Trafford din Manchester. Stadionul a costat 430 milioane de lire sterline.
^Soar, Phil & Tyler, Martin ().Istoria oficială a clubului Arsenal. Hamlyn. pp. pp.32–33.ISBN 0-600-61344-5.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link) Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^Soar & Tyler ().Istoria oficială a clubului Arsenal. pp. p.40.Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^S-a pretins că promovarea clubului s-a făcut pe premise istorice și a fost posibilă datorită acțiunilor patronului Sir Henry Norris. S-a speculat că promovarea a venit în urma unui complot politic sau chiar în urma unei mite; nu au fost precizate niciodată dovezi pentru aceste acuzații. Informații se găsesc laSoar & Tyler ().Istoria oficială a clubului Arsenal. pp. p.40.Mentenanță CS1: Text în plus (link) Informații mai detaliate se pot găsi și laSpurling, Jon ().Istoria alternativă a clubului Arsenal. Mainstream. pp. pp.38–41.ISBN 0-575-40015-3.Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^Un sondaj din 2005 a arătat că acest meci este considerat ca unul dintre cele mai importante din istorie Referințe:Winter, Henry.„Finala clasică”.Daily Telegraph.
^Graham a fost suspendat o perioadă de un cătreFA după ce a recunoscut că primea bani de la Hauge. Referință:Collins, Roy.„Rune Hauge, omul misterelor”.The Guardian.Cazul este detaliat laBower, Tom ().Vise distruse. Simon & Schuster.ISBN 0-7434-4033-1.
Soar, Phil & Tyler, Martin ().The Official Illustrated History of Arsenal. Hamlyn.ISBN978-0-600-60175-3.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Spurling, Jon ().Rebels for the Cause: The Alternative History of Arsenal Football Club. Mainstream.ISBN978-1-84018-900-1.
Stammers, Steve ().Arsenal: The Official Biography – The Compelling Story of an Amazing Club. Hamlyn.ISBN978-0-600-61892-8.
.png)
_con_leone_Giallo.svg)
.png)
