Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice,sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsescnotele de subsol. Puteți ajuta introducândcitări mai precise ale surselor.
S-a născut înWłocławek, lângăVarșovia, în familia unui ofițer inferior de armată. Fiind un tânăr priceput și cu o ambiție uriașă, el a reușit să-și depășească originea modestă. A urmat cursurile Școlii Militare din Kiev și aleAcademiei de Stat Major. Și-a început serviciul activ în timpulrăzboiului ruso-japonez.
În august 1914, Denikin era general maior și comandant al districtului militar Kiev. A fost numit în septembrie adjunct al șefului Statului Major al Armatei a 8-a, participând mai târziu la luptele dinGaliția în funcția de comandant al Brigăzii a 4-a de pușcași.
Kornilov a fost ucis în aprilie 1918 lângăEcaterinodar, iar Denikin a ajuns comandantul Armatei Voluntarilor. Deși printre ofițerii săi mai sentimentali exista dorința de a-l numi comandant suprem peMarele Duce Nicolae, Denikin nu s-a arătat dornic să împartă puterea cu cineva. În fața contraofensivei comuniștilor, generalul și-a retras armatele cătreDon. Denikin a făcut o ultimă încercare temerară de atac al forțelor albilor din sud pentru cucerireaMoscovei în vara anului 1919. întinsă pe un front mult prea larg, armatele sale au fost înfrânte în cele din urmă laOrel în octombrie, la aproximativ 400 km sud de Moscova. După această înfrângere, forțele albilor din sudul Rusiei s-au retras neîntrerupt, până când au ajuns înCrimeea în martie 1920.
Câtă vreme s-a aflat în fruntea armatei sale, Denikin s-a străduit să reinstaureze legea și libertățile cetățenești în zonele pe care le controla. În aceste zone el a încercat să aplice o îndelung așteptată reformă agricolă, dar nu a avut timpul necesar să-și desăvârșească acțiunea. Această reformă era gândită pentru a câștiga sprijinul proprietarilor mici și mijlocii de pământ.
Forțele lui Denikin sunt responsabile pentrupogromurile împotrivaevreilor dinUcraina șiRusia, justificate de așa-zisul sprijin acordat de aceștia din urmăbolșevicilor prin participarea la administrația roșie și înCeka. Studiul luiNahum Gergel din 1951 stabilea că au fost 887 pogromuri în Ucraina, dintre care 17% au fost comise de Armata Albă, în special când aceasta s-a aflat sub comanda lui Denikin. Alte surse atribuie o proporție mai mare din pogromurile ucrainiene Armatei Albe.
_-_detaliu_pictural_al_cupolei.JPG)
