Antioccidentalism, cunoscut de asemenea caAntiatlanticism, sauOccidentalofobie se referă la o atitudine de opoziție, de părtinire, sau de ostilitate față de popoarele,cultura sau politicilelumii occidentale.[2][3]
În multe cazuri moderne, antioccidentalismul este alimentat deantiimperialism, particular împotriva țărilor care "sunt considerate vinovate pentru crimele coloniale din trecut și prezent" precumGermania,Marea Britanie șiȚările de Jos. Antioccidentalismul apare în multe țări, chiar și în cele occidentale – în special în țările europene. Un antioccidentalism larg există de asemenea înlumea musulmană care este împotrivaeuropenilor șiStatelor Unite. Ura față deStatele Unite provine dinsprijinul lor pentru Israel, pentruinvazia din Irak și pentrunumeroasele sancțiuni asupra Iranului.[4]
După sfârșitulRăzboiului Rece,Samuel P. Huntington a susținut că, conflictul internațional privind ideologia economică va fi înlocuit cu conflictul asupra diferențelor culturale.[1] El susține că regionalismuleconomic șipolitic va muta din ce în ce mai mult țările non-occidentale către angajamentulgeopolitic cu țările care împărtășesc valorile lor. Huntington a susținut călumea islamică experimentează o explozie a populației în același timp cu o creștere a fanatismului islamic, ducând la respingereaoccidentalizării.
Antioccidentalismul în China a crescut începând cu începutul anilor 1990, particular printre tinerii chinezi.[5] Incidente notabile care au dus la o reacție antioccidentală semnificativă au inclusbombardarea ambasadei chineze la Belgrad de către NATO în 1999,[6] demonstrațiile din 2008 în timpul ștafeteitorței olimpice[7] și presupusa părtinire a presei occidentale,[8] în special în legătură curevoltele din martie 2008 din Tibet.[9] Deși sondajele de opinie publice disponibile arată că chinezii au opinii în general favorabile față de Statele Unite,[10] rămân suspiciuni cu privire la interesele Occidentului față de China provenind în mare parte din experiențe istorice și în special din "secolul umilinței".[11] Aceste suspiciuni sunt alimentate de "Campania patriotică din educație" aPartidului Comunist.[12]
Există o istorie a criticii așa-numitului Occident în istoria gândirii în culturaJaponiei.[13]
Sentimentele antioccidentale erau comune la un moment dat înIndia colonială în timpulmișcării de independență a Indiei.[14]
Lee Kuan Yew, fostulprim-ministru al Singapore, a susținut că țările dinAsia de Est, precumChina,Japonia,Coreea șiVietnam, ar trebui să se bazeze pe „valori asiatice”.[15] Țări precumcei patru tigri asiatici ar trebui să aspire la standarde de viață în stil occidental, dar fără a accepta instituțiile și principiile socialedemocratice liberale.
Împreună cu facțiunile politicesalafiste,jihadiste (numiți și salafiști militanți) vă înEuropa ca fiind un teritoriu locuit deinfideli (Dar al-Kufr). Pentru jihadiști, aceasta legitimează și Europa ca țintă a jihadului armat în ceea ce privește actele de război sau atacurile teroriste. Astfel de ținuturi se numescDar al-Harb (ținuturi de război).[16] Jihadiștii înșiși își motivează atacurile în două moduri proeminente: ca modalitate de a rezista și descuraja intervenția militară occidentală înțările musulmane și ceea ce se numește „insulte împotrivaIslamului”, cum ar fiScandalul caricaturilor cu Mahomed.[17]
John Calvert scrie că în critica lor față de Occident,islamiștii folosesc gânditori occidentali precumAlexis Carrel,Oswald Spengler,Arnold J. Toynbee sauArthur Koestler.[18]
Grupurile teroristeAl-Qaida șiISIS sunt ambele antioccidentale și promovează terorismul în țările occidentale.[19]
"America consideră modernitatea ca fiind bună — și a fost aproape total bună pentru America. Dar pentrulumea arabă, modernitatea a fost un eșec unul după altul. Fiecare cale urmată —socialism,secularism,naționalism - s-a transformat într-o fundătură."[20]
În timpulperioadei Otomane aTurciei, idea de antioccidentalism era dezvoltată.[21][22]
În școlile primare dinAmsterdam, aproximativ jumătate dintre elevii de originemarocană nu se identifică cu Olanda: își văd identitatea ca fiind „musulmană” și își exprimă în mod regulat punctele de vedere antioccidentale, dar, cu toate acestea, nu vor să se întoarcă în patria lor ancestrală.[23]
Antioccidentalismul înRusia datează încă din secolul al XIX-lea de la o discuție intelectuală dintrevestici șislavofili. În timp ce prima tabără a considerat că Rusia este o țară occidentală rămasă în urmă, cea de-a doua tabără a respins aceste afirmații de-a dreptul și a numit occidentul "putred". O figură importantă în critica occidentală sub domnia luiAlexandru al Treilea a fostKonstantin Pobedonostsev, un fost liberal care, în cele din urmă, și-a denunțat și criticat temeinic opiniile.
Subconducerea comunistă 'vestul' a devenit eventual sinonim cu 'lumea capitalistă', rezultând în apariția faimosului clișeu propagandist „influența coruptă a Occidentului”.
Unii politicieniultranaționaliști, precumVladimir Jirinovski, un anticomunist, exprimă sentimentul cel mai antioccidental.
Vladimir Putin a promovat politici explicit conservatoare în probleme sociale, culturale și politice, atât în țară cât și în afară. Putin a atacatglobalismul șineoliberalismul,[24] și a promovat noi grupuri de reflecție care pune accent penaționalismul rus, restabilirea măreției istorice a Rusiei și opoziția sistematică la ideile și politicile liberale.[25] Putin a colaborat îndeaproape cuBiserica Ortodoxă Rusă.Patriarhul Kirill al Moscovei, șeful Bisericii, și-a aprobat alegerea în 2012, afirmând că termenii lui Putin erau ca „un miracol al lui Dumnezeu”.[26][27] Biserica Ortodoxă Rusă uneori susține grupuri care promovează naționalismul și tendințele antioccidentale.[28][29]
Guvernul Rusiei a restricționat finanțarea externă a unor organizații neguvernamentale pro-liberale. Activiștii pro-ruși din fosta Uniune Sovietică echivalează frecvent Occidentul cuhomosexualitatea șiagenda gay,[30] iarlegea propagandei gay din Rusia a fost binevenită de personalitățile politice naționaliste și religioase din Rusia ca bastion împotriva influenței occidentale.
Legea Yarovaya interzice evanghelizarea minorităților religioase, ea este bazată pe legea care a fost folosită înSUA pentru a interziceMartorii lui Iehova.[31]