Antanta a fost formată în trei etape succesive. Prima etapă a fost cea a semnării unor acorduri franco-ruse (1891-1893), care prevedeau ajutor militar reciproc, în cazul în care vreuna dintre cele două țări ar fi fost atacată de către Tripla Alianță. Etapa a doua s-a consumat în anul1904, când s-a semnat acordul anglo-francez numitAntanta cordială, iar etapa a treia a constat în acordul anglo-rus, din anul1907, prin care cele două țări și-au delimitat sferele de influență în Asia, făcând posibile viitoare colaborări politico-militare înEuropa.
Acest articol (sau secțiunea de mai jos) conține greșeli deortografie sau depunctuație, folosește o exprimare alambicată sau stâlceștelimba română. Puteți consultamanualul de stil și contribui prin corectarea greșelilor.
Rusia a fost anterior membră a Ligii celor Trei Imperii, alianță din 1873 cuAustria,Ungaria șiGermania. Alianța a făcut parte din planul cancelarului germanOtto von Bismarck de a izola diplomaticFranța. Acesta era alarmat de aspirațiile revanșarde ale Franței în vederea recăpătării pierderilor din 1871 înRăzboiul franco-prusac.[1] Liga se confrunta cu mari dificultăți provocate de tensiunile între Imperiile Rus si Austro-Ungar, în special înBalcani, unde creșterea naționalismului și declinul continuu alImperiului Otoman au creat premise provinciilor otomane de inițiere a luptelor pentru independență.Situația din Balcani, în special în urma Războiului sârbo-bulgar și a Tratatului de la Berlin din 1878, care a făcut ca Rusia să se simtă înșelată de câștigurile obținute în Războiul ruso-turc, a împiedicat reînnoirea Ligii în 1887. Într-o încercare de a opri alianța Rusiei cu Franța, Bismarck a semnat tratatul secret de reasigurare cu Rusia în 1887. Tratatul a asigurat că ambele părți rămân neutre în cazul izbucnirii războiului. Alianța dintre Rusia și Franța și excluderea Rusiei de către Bismarck de pe piața financiară germană în 1887 a împiedicat reînnoirea tratatului în 1890. Aceasta a pus capăt alianței dintre Germania și Rusia.[2]
