| Biserica fortificată din Lechința | |
| Poziționare | |
|---|---|
| Coordonate | 47°01′16″N 24°19′47″E ({{PAGENAME}}) / 47.02119°N 24.329854°E47.02119; 24.329854 |
| Localitate | satLechința; comunaLechința |
| Comună | Lechința |
| Țara | |
| Adresa | 222 |
| Edificare | |
| Data finalizării | sec. XIV, XV, XVIII |
| Clasificare | |
| Cod LMI | BN-II-a-A-01664 |
| Cod RAN | 33444.05 |
| Modificădate / text | |
Biserica fortificată din Lechința este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satuluiLechința; comunaLechința.[1] ÎnRepertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 33444.05.[2]
Ansamblul este format din următoarele monumente:
Lechința (înmaghiarăSzászlekence, Lekence, îndialectul săsescLachenz, îngermanăLechnitz, în trad. "Pârâul uscat") este satul de reședință alcomunei cu același nume dinjudețul Bistrița-Năsăud,Transilvania,România. Localitatea apare în datele istorice prima dată în anul1285, cu numele Lekicencha, ca și o moșie vândută lui Hermann, fiul lui Hermann de Fata, magistrul spitalului de la Bistrița, de către Dominicus fiul lui Nicolaus și Nicolaus fiul lui Zegheu.
Biserica fortificată din Lechința e amplasată pedealul de lângă centrul localității. Este înconjurată de un zid de incintă construit dinpiatră, cu un plan neregulat, ovoidal, cu guri de tragere pentru puști. În mijlocul incintei se ridică una dintre cele mai mari și mai importante biserici gotice din regiune. Volumetria bisericii este una mai deosebită: o navă de tip sală, relativ scurtă, dar lată, la care se racordează dinspreestcorulpoligonal mai îngust. Pe fațada vestică a bisericii se poate observa faptul că nava laterală este o extindere ulterioară.[3]
Interiorul conține mai multe piese valoroase:altarul înalt din epoca modernă, cu retablul flancat de coloane, tabloul central, din a doua jumătate asecolului al XIX-lea, fiind opera lui A. Dörschlag. Pe predela altarului se vedeCina cea de taină, iar pictura superioară înfățișeazăÎnvierea. Cele două strane ale corului datează din1884, iar lângă altar se află o cristelniță demarmură realizată în1889.