Andorra (pronunțat încatalană /[ənˈdorə]/), oficialPrincipatul Andorrei (încatalanăPrincipat d'Andorra), denumit șiPrincipatul Văilor Andorrei,[5] (încatalanăPrincipat de les Valls d'Andorra), este o țară fără ieșire la mare, aflată în sud-vestul Europei, în estulPirineilor, la frontiera întreSpania șiFranța. Este a șasea cea mai mică țară din Europa, cu o suprafață de 468 km² și o populație estimată la 84.082 de locuitori în 2009. Capitala,Andorra la Vella, este capitala europeană aflată la cea mai mare altitudine, la 1.023 m peste nivelul mării.[6] Limba oficială estecatalana, cu toate că se mai vorbesc spaniola, portugheza și franceza.
Principatul s-a înființat în 1278. Rolul de monarh este exercitat împreună de doi co-principi,episcopul de Urgell șipreședintele Franței (țara făcând parte din dioceza de Urgell).
Andorra este o țară prosperă, în special datorită turismului, care deservește circa 10,2 milioane de vizitatori anuali,[7] dar și datorită statutului său deparadis fiscal. Nu este membru alUniunii Europene, dareuro estede facto moneda utilizată. Locuitorii din Andorra ocupă locul patru ca speranță de viață (82 ani).[8]
Conform tradiției,Carol cel Mare a acordat andoranilor o cartă cu libertăți, în schimbul ajutorului lor în luptele contramaurilor. Stăpânul feudal al teritoriului a fostContele de Urgell și apoi episcopul romano-catolic aldiocezei Urgell. În 988, Borrell al II-lea, conte de Urgell, a dat văile Andorrei diocezei de Urgell în schimb unor pământuri înCerdanya.[9] De atunci, episcopul de Urgell, cu catedrala înSeu d'Urgell, a fost stăpânul Andorrei.[10]
Înainte de 1095, Andorra nu avea niciun fel de protecție militară și episcopul de Urgell, care știa că contele de Urgell dorește să revendice din nou văile Andorrei,[10] a cerut ajutorul și protecția nobilului din Caboet. În 1095, aceștia au semnat sub jurământ o declarație prin care se proclamau ambii simultan stăpâni ai Andorrei. Arnalda, fiica lui Arnau de Caboet, s-a căsătorit cu vicontele de Castellbò și ambii au devenit viconți de Castellbò și Cerdanya. După ani, Ermessenda, fiica lor,[11] s-a căsătorit cu Roger Bernat al II-lea,contele francez de Foix. Ei au devenit Roger Bernat al II-lea și Ermessenda I, conți de Foix, viconți de Castellbò și Cerdanya, și co-suverani ai Andorrei (împreună cu episcopul de Urgell).
În secolul al XI-lea, au apărut dispute între episcopul de Urgell și contele de Foix. Conflictul a fost rezolvat în 1278 prin mediereaAragonului, cu semnarea primuluiparéage care stipula suveranitatea comună asupra Andorrei între contele de Foix[10] (al cărui titlu avea apoi să fie transmis șefului statului francez) și episcopul de Urgell, dinCatalonia. Astfel,principatul și-a căpătat forma teritorială și politică.
De-a lungul anilor, co-titlul francez asupra Andorrei a trecut laregii Navarrei. După ce Henric de Navara a devenit regeleHenric al IV-lea al Franței, el a dat în 1607 un edict prin care a stabilit ca șeful statului francez și episcopul de Urgell să fie co-prinți ai Andorrei. În 1812–13,Primul Imperiu Francez a anexatCatalonia și a împărțit-o în patru departamente, statul andorrez a fost vremelnic desființat, teritoriul acestuia fiind inclus în districtulPuigcerdà, din departamentulSègre.
Andorra a declarat războiGermaniei în timpulPrimului Război Mondial, dar nu a participat la ostilități. Starea de beligeranță s-a menținut oficial până în 1957, întrucât Andorra nu a fost invitată să semnezetratatul de la Versailles.
În 1933, Franța a ocupat Andorra ca urmare a conflictelor sociale dinaintea alegerilor. La 12 iulie 1934, aventurierulBoris Skossyreff a dat la Urgell o proclamație, prin care s-a declarat „Boris I, rege al Andorrei”, declarând simultan război episcopului de Urgell. El a fost arestat de autoritățile spaniole la 20 iulie și expulzat din Spania. Între 1936 și 1940, un detașament francez a fost cantonat în Andorra pentru a împiedica extinderea pe teritoriul țării aRăzboiului Civil Spaniol și apoi a dominațieiSpaniei franchiste. Trupele franchiste au ajuns la frontierele Andorrei în etapele finale ale războiului. În timpul celui deal Doilea Război Mondial, Andorra a rămas neutră (în ciuda beligeranței sale față de Germania, rămasă din 1914) și a reprezentat o rută importantă pentru contrabandiștii ce transportau bunuri întreFranța de la Vichy și Spania.
Datorită izolării sale geografice și a dimensiunilor reduse, Andorra a existat în afara istoriei principale a Europei, doar câteva țări în afară de Spania și Franța menținând relații cu ea. Recent, însă, turismul în dezvoltare, precum și apariția unor rute de transport și comunicații suplimentare, au scos Andorra din izolare. Sistemul său politic a fost modernizat în 1993, când a devenit membru alONU și alConsiliului Europei. Deși este înconjurată de teritorii ale țărilor membre aleUniunii Europene, în calitate demicrostat, nu a dorit aderarea la Uniune, și nici UE nu și-a exprimat dorința de a se extinde prin includerea principatului.
Andorra este unco-principat parlamentar, avându-i pepreședintele Franței și peepiscopul de Urgell (Catalonia, Spania), drept co-principi. Această trăsătură face ca președintele Franței, în calitatea sa deprincipe al Andorrei, să fie și monarh electiv, deși el nu este ales prin vot popular de către locuitorii Andorrei. Politica Andorrei se desfășoară în contextul unei democrații parlamentare reprezentative cu sistem pluripartit, în carePrimul ministru al Andorrei este șeful guvernului.
Parlamentul Andorrei este numit și Consiliul General. Acesta este un organism unicameral cu 28–42consilieri, așa cum sunt numiți parlamentarii. Consilierii primesc mandate de patru ani, alegerile desfășurându-se între a treisprezecea și a paisprezecea zi de după dizolvarea consiliului anterior. Consilierii pot fi aleși în două mandate consecutive.
Jumătate dintre consilieri sunt aleși în număr egal din fiecare dintre cele șapte parohii administrative și cealaltă jumătate sunt aleși într-un unic colegiu național. La 15 zile după alegeri, consilierii aleși țin ședința inaugurală. În această ședință, sunt aleși sindicul general, liderul Consiliului General, și asistentul său, subsindicul general. După încă opt zile, consiliul se întrunește din nou. În această sesiune, unul dintre consilieri este ales în funcția de prim ministru.
Candidații pentru funcția de prim ministru pot fi propuși de cel puțin o cincime din consilieri. Consiliul alege apoi premierul cu majoritate absolută de voturi. Sindicul general notifică apoi co-principii, care la rândul lor emit decretele de numire a primului ministru al Andorrei. Consiliul General este răspunzător și pentru propunerea și adoptarea legilor. Dreptul de inițiativă legislativă în Consiliu îl au fie trei consilieri, fie cel puțin o zecime din cetățenii Andorrei.
Consiliul aprobă și bugetul anual al principatului. Guvernul trebuie să trimită propunerea de buget pentru aprobare cu cel puțin două luni înainte ca bugetul anterior să expire. Dacă bugetul nu este aprobat înainte de prima zi a noului an, bugetul anterior este prelungit până la aprobarea celui nou. Odată legea bugetului aprobată, sindicul general o transmite co-principilor pentru promulgare.
Dacă șeful guvernului nu este mulțumit de activitatea Consiliului, el poate cere co-principilor dizolvarea acestuia și noi alegeri. La rândul lor, consilierii au puterea de a-l demite pe șeful guvernului. Dreptul de inițiere a unei moțiuni de cenuză îl au o cincime din consilieri, iar decizia privind adoptarea ei se face cu majoritate absolută de voturi.
Peisaj din munții AndorreiHartă fizică a Andorrei.
Datorită amplasării sale înPirineii de est, Andorra este formată predominant din munți înalți, cel mai înalt vârf fiindComa Pedrosa cu 2.942 m, iar altitudinea medie a Andorrei este de 1.996 m.[12] Aceștia sunt întretăiați de trei văi înguste, în formă de Y, ce se unesc în râulGran Valira care curge către Spania. Pe valea acestui râu, la frontiera cu Spania, se află și cel mai jos punct al Andorrei, la o altitudine de 840 m). Suprafața totală a Andorrei este de 468 km². Situat în zonele înalte ale Andorrei, este conectat la lumea exterioară printr-o serie de pasaje montane.[cine?] Cea mai dificilă este comunicarea cu Franța, deoarece o singură trecere, Envalira, funcționează pe tot parcursul anului.[13]
Din punct de vedere fitogeografic, Andorra aparține provinciei Atlantice Europene a regiunii Circumboreale din Regatul Boreal. ConformWWF, teritoriul Andorrei aparțineecoregiunii pădurilor de conifere și de amestec ale Pirineilor.
Andorra are oclimă alpină și continentală. Altitudinea sa ridicată face ca, în medie, iarna să fie mai multe precipitații, mai multă umiditate și puțin mai răcoare ca vara. În medie, sunt 300 de zile însorite pe an.
Turismul, principala ramură a economiei prospere a Andorrei, produce circa 80% dinPIB. Circa 10,2 milioane de turiști vizitează anual țara,[7] atrași de lipsa taxelor vamale și de stațiunile de vară și de iarnă. Avantajul relativ al Andorrei s-a erodat însă, după ce Franța și Spania s-au alăturat zonei de liber schimb a Uniunii Europene.
Sectorul bancar, cu statutul său deparadis fiscal, contribuie și el substanțial la economie. Producția agricolă este limitată—doar 2% din suprafața țării este teren arabil—și mare parte din alimente sunt importate. Local, se crește puțintutun. Principala activitate agricolă este creșterea oilor. Industria producătoare se ocupă cu producția de țigări și mobilă. Resursele naturale ale Andorrei sunt energia hidroelectrică, apa minerală, lemnul, minereul de fier și deplumb.[14]
Andorra nu este membră aUE, dar se bucură de o relație specială cu aceasta, fiind tratată ca membru al Uniunii în ce privește comerțul cu bunuri (scutit de taxe vamale) și ca stat ne-membru în ce privește produsele agricole. Andorra nu a avut până la 31 decembrie 1999 o monedă proprie, în țară circulândfrancul francez șipeseta spaniolă în tranzacții bancare, după care ambele monezi au fost înlocuite de moneda unică a Uniunii Europene,euro. Andorra este în stadiu de negociere pentru emiterea monezilor euro proprii.
Populația Andorrei era în 2009 estimată la 83.890 de locuitori.[15] În 1900, ea era estimată la doar circa 5.000 de locuitori.
Localnicii andorrani reprezintă cel mai mare grup etnic din țară, dar nu sunt o majoritate (31.363 de locuitori);[16] alte naționalități sunt spaniolii (27.300),[16] portughezii (13.794),[16] francezii (5.213),[16] bretonii (1.085)[16] și italienii.
Limba istorică și oficială estecatalana, olimbă romanică. Guvernul andorran dorește încurajarea folosirii limbii catalane; el a finanțat o comisie pentru toponimie catalană în Andorra (încatalanăla Comissió de Toponímia d'Andorra), și oferă lecții gratuite de catalană pentru imigranți, în vreme ce posturile naționale de radio și televiziune emit în catalană.
Datorită imigrației, legăturilor istorice, și proximității geografice,spaniola șifranceza sunt și ele vorbite în țară. Majoritatea andorranilor vorbesc una sau mai multe din aceste limbi, pe lângă catalană.Engleza este mai rareori vorbită, deși este înțeleasă în marile stațiuni turistice. Andorra este una dintre cele doar trei țări europene (alături de Franța și Monaco)[17] care nu au semnatConvenția-Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale a Consiliului Europei.[18]
Tren în gara francezăLatour-de-Carol, una dintre cele mai apropiate două gări de teritoriul Andorrei. În Andorra nu există căi ferate, dar linia ce legă Latour-de-Carol șiToulouse, unde se leagă deTGV-ul francez, trece la doi kilometri de frontieră.
Până în secolul al XX-lea, Andorra avea foarte puține legături de transport cu restul lumii, iar dezvoltarea țării a fost afectată de izolarea sa fizică. Chiar și acum, principalele aeroporturi apropiate de teritoriul țării, aflate la Toulouse și Barcelona, sunt la trei ore de mers cu mașina din Andorra.
Andorra are o rețea rutieră de 279 km, dintre care 76 km sunt neasfaltați. Cele două drumuri principale care ies dinAndorra la Vella sunt CG-1 către granița cu Spania și CG-2 către Franța, printunelul Envalira de lângăPas de la Casa.[22] Autobuzele acoperă zonele metropolitane și mai multe comunități rurale, pe majoritatea rutelor autobuzele circulând la o jumătate de oră sau mai des la orele de vârf. Există autobuze pe distanțe mai lungi, din Andorra cătreBarcelona șiToulouse. Liniile de autobuz sunt în principal deservite de companii private, dar unele locale sunt gestionate de autorități.
Stația de taxare de la intrarea în tunelul Envalira, pe șoseaua CG-2, către Franța
Nu există căi ferate, porturi sau aeroporturi pentru avioane cu aripi fixe în Andorra. Există, însă,heliporturi înLa Massana,Arinsal șiEscaldes-Engordany unde funcționează zboruri comerciale de elicopter.[23][24] Aeroporturile cele mai apropiate sunt în Barcelona, Toulouse, Perpignan, Reus și Girona. Cel mai apropiat aeroport public esteaeroportul Perpignan - Rivesaltes, aflat la 160 km distanță, pe acesta funcționând servicii pe distanțe scurte către Franța șiRegatul Unit.Aeroportul La Seu d'Urgell, un mic aerodrom aflat la 12 km sud de Andorra utilizat doar de avioane private, este studiat de guvernul catalan ca posibil aeroport public comercial.[25]
Limba oficială și istorică este catalana. Astfel, cultura este catalană, având un specific local.
Andorra este locul de origine al unor dansuri populare cum ar ficontrapàs șimarratxa, care încă dăinuiesc în special înSant Julià de Lòria. Muzica populară andorrană se aseamănă cu cea a vecinilor săi, dar are un caracter predominant catalan, mai ales în prezența unor dansuri cum ar fisardana. Alte dansuri andorrane sunt contrapàsul înAndorra la Vella șidansul Sfintei Ana din Escaldes-Engordany. Sărbătoarea națională a Andorrei esteMaica Domnului din Meritxell, sărbătorită odată cuNașterea Maicii Domnului, pe 8 septembrie.[14]
Andorra este cunoscută pentru practicarea sporturilor de iarnă și a hocheiului pe role. Andorra joacă frecvent în campionatele europene și mondiale de hochei pe role. La acest sport, în 2011, Andorra a găzduit turneul final al Ligii Europene.
Înfotbal, țara este reprezentată deechipa națională de fotbal a Andorrei. Echipa s-a bucurat de un succes internațional limitat, din cauza bazei mici de selecție și a lipsei cluburilor profesioniste.[29]
1 Întinde granița convențională dintre Europa și un alt continent.2 Este considerat european din motive culturale, politice și istorice, dar se află geografic în Asia de Vest.3 Insulele oceanice aflate în apropierea Europei sunt de obicei incluse în cadrul continentului, chiar dacă nu se află pe platforma sa continentală.4 Este guvernat deSfântul Scaun, care are suveranitate asupraVaticanului. Țări după continent:Africa·America de Nord·America de Sud·Asia·Europa·Oceania
.JPG)
.svg)
.svg)
