Anabaptiștii (dingreacă,ανα (din nou) +βαπτιζω (aboteza), așadar, "rebotezători", îngermanăTäufer sau Wiedertäufer) au fost creștiniiReformei radicale. Termenul a fost introdus de criticii lor, care obiectau împotriva practiciirebotezării adulților care mai fuseseră botezați în copilărie. Pe de altă parte, anabaptiștii credeau căbotezul copiilor nu este valid. Diferite grupări în diferite timpuri au fost numite anabaptiști, dar acest articol se concentrează în primul rând pe anabaptiștii dinEuropasecolului al XVI-lea.
Una dintre ramurile anabaptismului european a fostsabatarianismul, ai cărui apostoli au fostOswald Glait († 1546, Germania) șiAndreas Fischer (c. 1480-1540, Cehia), care au murit camartiri, condamnați ca „inovatori”.[1]Sabatarianismul lor a trezit prejudecăți puternice și în cadrul frăției protestante.[1]Diverși reformatori șiteologi protestanți, au scris împotriva doctrinei sabatului, în timp ce Glait, Fischer și alții au scris în apărarea sabatului.[1]
- Alexa Popovici -Istoria anabaptiștilor din Romania 1527-1768, Chicago 1976.
